X 
Transnistria stiri: 1354
Eurovision stiri: 497

Anul Bivolului Alb. Moldova și lumea în 2021. Partea I

4 ian. 2021,, 18:04   Analitică
48572 1

Anul 2020 va intra pentru totdeauna în istorie ca una dintre cele mai grave provocări ale omenirii care ne-a adus șocuri enorme. Acest lucru se referă și la pandemia globală, și la alegerile prezidențiale din SUA - cea mai mare putere a lumii, și la evenimentele din alte regiuni ale planetei.

Evenimentele de anul trecut au influențat semnificativ și viața micului nostru stat. Amintindu-ne de anul care a trecut, menționăm că noi am făcut față cu greu acestor provocări, cu toate acestea, apropierea lui Jupiter și Saturn pe 21 decembrie 2020 ne aduce un nou simbol și un semn că în viitor vom avea parte de provocări globale, pentru că ceva asemănător s-a întîmplat cu multe secole în urmă, cînd pe lume a venit Fiul lui Dumnezeu. Aceste semne ne avertizează că în viitor lumea se va confrunta atît cu probleme de natură globală, cît și sacre ale întregului curs istoric al dezvoltării omenirii moderne.

Simbolul este mai mult decît ceea ce vedem

Anul 2021 este anul Taurului și dacă e să luăm în considerare semnificația acestui simbol pentru Moldova, atunci acest lucru oferă o anumită speranță că, conform tradiției orientale acesta este Anul Bivolului Alb de Metal, el va aduce și momente pozitive. Bivolul Alb, protectorul Codrilor și al Carpaților, din cele mai vechi timpuri a fost unul simbolic pentru poporul nostru, statalitatea noastră, tradiția noastră heraldică. El este direct legat atît de simbolismul Chișinăului, cît și de simbolismul Moldovei istorice. Vrem să dezvăluim esența acestei simbolici și importanța ei pentru istoria noastră, pentru constituirea statului nostru, vrem să analizăm modul în care, avînd în vedere acest simbol profund sacru pentru noi, anul care vine va afecta soarta statului nostru.

Simbolul este mai mult decît ceea ce vedem, pentru că el este întruchiparea restrînsă a unei idei mai mari. Prin intermediul ideei și motivului, simbolul este înțeles ca cristalizarea și întruchiparea voinței. Dar simbolul înseamnă reflectarea ideii obiectului, iar pe noi în acest caz ne interesează un anumit obiect. Acest obiect este țara noastră. Ideea sa este întruchipată într-o serie de simboluri, în imnul său, în steagul și heraldica sa.


Cu cît ideea este mai măreață, cu atît este mai important simbolul și cu atît este mai mare sarcina energetică și informațională. Aici nu ar trebui să existe defecte, aici nu ar trebui să existe contradicții, dileme și două înțelegeri, căci la cele mai înalte niveluri ale ideologiei sale, simbol nu se poate diviza, el trebuie să fie o reflectare și mai concentrată a idei, atît de concentrată, încît să nu permită la două interpretări să reiasă dintr-o idee. Cu cît este mai mare nivelul de înțelegere a seriei simbolice și a ideii pe care o reflectă, cu atît este mai concretă înțelegerea esenței simbolului, deoarece la sfîrșitul acestui lanț logic se află subiectul sacru concret al ontologiei sau al istoriei umane.

Această explicație preliminară a esenței simbolismului prin înțelegerea voinței și a fenomenului a fost necesară pentru a înțelege că simbolul nu poate purta simultan două principii volitive, pentru că nu poate purta ideea cristalizată a două origini antagoniste, a doi subiecți sacri. În spatele simbolului există întotdeauna doar un singur lucru. Un subiect, o voință și o idee supremă. Mi se va da replica că în heraldică există multe exemple, unde pe o singură stemă sînt mai multe idei. Da, este adevărat, dar toate aceastea pornesc de la un singur principiu volitiv, de la un singur subiect, un singur motiv, ele sînt forme de manifestare a unei singure idei superioare și a unei singure origini. Simbolurile ideilor care se exclud reciproc erau anterior imposibile pe un singur scut heraldic, pentru că omul din trecut înțelegea esența sacră a heraldicii. El înțelegea că simbolismul sacru este voința codificată, întruchipată în imagini ale unui anumit subiect sacru. Cu alte cuvinte, un anumit zeu, sau doi zei care se opun reciproc, pe un obiect heraldic, era imposibil de imaginat. Acolo unde erau reprezentați doi subiecți sacri care se opun reciproc în luptă, unul trebuia să fie reprezentat drept cîștigător, celălalt - învins.

Două idei

Steagul și stema sînt esența formei superioare a voinței obiectivizate a celor care au creat un stat sau altul. Ele sînt o manifestare a voinței specifice a unui anumit Dumnezeu sau monarh. Prin urmare, astfel de insigne (adică semnele externe ale puterii) nu tolerează contradicții. Ele nu pot purta imagini care laudă două idei diferite care se exclud reciproc. Toate acestea sînt spuse pentru a pregăti cititorul de următoarea concluzie. Drapelul și stema Moldovei poartă în sine două idei care se exclud reciproc, ceea ce, conform legilor tradiției sacre, heraldicii și ideologiei generice, este imposibil. Aceasta este prima concluzie.

Vom vorbi în continuare despre drapelul și stema Moldovei, în care cineva a încercat să integreze simbolurile unei alte formațiuni statale. Astfel a fost încălcată logica heraldicii tradiționale și, cel mai important, principiile sacre. Aceasta este a doua concluzie.

Astfel, vom încerca să înțelegem un alt moment important în această analiză: mitul și esența mitului sacru în formarea statului și formarea heraldicii de stat. Vom vorbi în continuare din punct de vedere al poziției etatice, adică statale, pentru că, în primul rînd, statul este cea mai mare întruchipare a universului, un fel de spațiu concentrat. În al doilea rînd, în această lucrare ne interesează un stat concret: Moldova.

În al treilea rînd: trebuie să înțelegem odată și pentru totdeauna ce mit și ce erou vedem la baza mitologiei noastre de stat, la baza creării sistemului lumii noastre: mitul lui Dragoș și lăudarea acestui erou sau mitul lui Bogdan și lăudarea acestui erou. În aceste două mituri, absolut diferit este prezentat rolul Taurului Sfînt, a Zimbrului sălbatic, pe care mulți dintre noi îl văd la rădăcinile formării copacului nostru de stat. Fără a înțelege acest lucru, nu vom înțelege esența heraldicii noastre. Nu vom înțelege temelia și deosebirea noastră de alte state frățești, dar totuși independente și diferite de Moldova.

Așadar, ce este mitul?

Înainte de a începe această analiză, menționăm că la originea statalității moldovenești se află mitul, pe care îl vom numi Mitul Moldovenesc de Bază — versiunea Dragoș și Mitul Moldovenesc de Bază — versiunea Bogdan. Diferența dintre aceste mituri este imensă și reflectă două proiecte guvernamentale complet diferite. Așadar, "Mitul Moldovenesc de Bază în versiunea Dragoș" (MMBD) și "Mitul Moldovenesc de Bază în versiunea Bogdan" (MMBB). În alte cazuri vom folosi simplu MMB - mitul moldovenesc de bază, ca reactualizare și specificație istorică a "mitului indo-european de bază" (MIEB).

Să începem analiza cu ce înseamnă un mit. Apoi vom analiza ce înseamnă MIEB și apoi vom trece la mitul moldovenesc de bază din punctul de vedere al ideologiei sacre și heraldicii.

Deci, ce este mitul? De secole înțelegem greșit mitul ca o relatare a unui eveniment fabulos. Iar în opinia noastră, el ar trebui înțeles într-un alt mod. În primul rînd, ca o istorie sacră. În al doilea rînd, ca un program pentru acțiune și imitare. În al treilea rînd, ca o cheie pentru bazele universului, spațiului sau statului. Formarea imperiului și a principiului suprem al puterii este, de asemenea, imposibilă fără un mit concret.

Remarcabilul filozof de origine moldovenească Mircea Eliade a scris, analizînd esența mitului:” Definiția care mi se pare cea mai puțin imperfectă, dat fiind că este cea mai largă, e următoarea: mitul povestește o istorie sacră, el relatează un eveniment care a vut loc în timpul primordial, timpul fabulos al ”începuturilor”. Altfel zis, mitul povestește cum, mulțumită isprăvilor ființelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, Cosmosul sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție. E, așadar, întotdeauna povestea unei ”faceri”, ni se povestește cum ceva a fost produs, a început ”să fie”. Mitul nu vorbește decît despre ceea ce s-a întîmplat realmente, despre ceea ce s-a întîmplat pe deplin. Personajele miturilor sînt ființe supranaturale. Ele sînt cunoscute mai ales prin ceea ce au făcut în timpul prestigios al ”începuturilor”. Miturile relevează așadar activitatea lor creatoare și dezvăluie sacralitatea (sau caracterul ”supranatural”) operelor lor. În fond, miturile descriu diversele și uneori dramaticele izbucniri în lume a sacrului (sau a supranaturalului)” (M. Eliade ”Aspecte ale mitului”).

Deci, se pare că mitologia nu este pur și simplu o relatare a evenimentelor fabuloase, iar mitul nu este pur și simplu o epopee populară, o istorie inventată. Nu, mitul este o istorie sacră și relatează despre evenimente care nu pot fi prezentate altfel decît sacramental, despre evenimente care încep sau explică întreaga istorie din puctul de vedere al unei anumite tradiții sacre, din puctul de vedere al unui model sacru.

Concluzie: mitul este fie o istorie sacră, fie descrierea acelei paradigme, a acelor circumstanțe care transformă această istorie în una sacră.

Să mergem mai departe. Ce este mitul din punct de vedere al fundamentului pentru orice? Eliade scria: "Tocmai această izbucnire a sacrului fundamentează cu adevărat lumea și o face așa cum arată azi. Mai mult încă: tocmai în urma intervențiilor ființelor supranaturale est eomul ceea ce e azi: o ființă muritoare, sexuată și culturală".

Deci, miturile despre fundament sînt, în esență, mituri cosmogonice. Ele povestesc despre cum ceva a căpătat formă și esență. Acest lucru se referă și la spațiu, și la Pămînt, și la o anumită țară. La acest tip de mituri se referă și MMB, mit moldovenesc de bază, căci povestește cum s-a născut țara Moldova. Cum a fost creată și formată. În miturile cosmogonice întotdeauna există un subiect sacru. El există și în MMB. Și tocmai pentru faptul că mitul, atît MIEB, cît și MMB, relatează despre creație ca o manifestare a voinței-idei a unei anumite divinități sau a unui erou, astfel mitul devine descrierea și codificarea ideii de manifestare a puterii. Astfel mitul își manifestă un alt rol al său. El devine un model arhetipal de urmat și, prin urmare, aici mitul învinge timpul, dînd dovadă de putere și eroism; el descrie o paradigmă și o oferă pe ca un obiect de urmat. Acest obiect de urmat pătrunde întreaga tradiție și istorie sacră. Anume de aceea, în mit, ca și în simbolul creat de el, nu pot exista două tradiții dușmănoase, ci doar una, pentru că în el există doar o singură tradiție sacră și arhetipală.

În continuarea analizei mitului menționăm că el relatează nu numai despre cosmogonie, ci și despre origine. Esența începutului sacru, esența originii sacre este mai importantă decît ceea ce există de mult timp. Resprectiv, cunoașterea originii înseamnă a cunoaște totul, a cunoaște esența. Ne întoarcem din nou la Mircea Eliade: ”Timpul mitic al originilor este un timp ”tare”, deoarece el a fost tranfigurat de prezența activă, creatoare a ființelor supranaturale. Recitind miturile, ne reintegrăm în acel timp fabulos și, prin urmare, devenim într-un fel ”contemporanii” evenimentelor evocate, ne împărtășim din prezența zeilor și a eroilor. S-ar putea spune, într-o formulă sumară, că ”trăind” miturile ieșim din timpul profan, cronologic și pătrundem într-un timp calitativ diferit, un timp ”sacru”, deopotrivă promordial și recuperabil la infinit”.

Forma alegorică a memoriei populare

Deci, mitul ne aduce înapoi la origini și nu o dată, ci în mod constant. În aceasta constă rolul său ritualic și inițiatic. De aceea, neofiții diferitelor religii reproduceau anumite modele și evenimente iconice arhetipale și mitice. Astfel ei păstrau mitul, dar cel mai important - ei reînviau timpul și se transformau în contemporanii acelor evenimente. Ce le ajuta să facă acest lucru? Desigur, istoria sacră a mitului. Ideea sacră. Dar, atît în depărtare, cît și în timp, ea se devalorizează, de aceea trebuie păstrată departe de centru și pentru vremuri tîrzii. Cum? Pentru aceasta și este nevoie de simbol. Stemă. Steag.

Despre aceste aspecte a scris religiosul polonez și etnograf Bronislav Malinovski. În lucrarea "Mitul în psihologia primitivă", acest om de știință ne spune următoarele. "În civilizațiile popoarelor primitive mitul îndeplinește o funcție de neînlocuit: el exprimă, înalță și codifică credințele; el protejează și impune principii morale; garantează eficacitatea ceremoniilor ritualice și oferă reguli pentru viața practică, necesară civilizației umane; el nu este o invenție lipsită de conținut, ci, dimpotrivă, este o realitate vie, căreia omul se adresează mereu; aceasta nu este în nici un fel o teorie abstractă și nici o implementare simplă a imaginilor, este codificarea religiei popoarelor primitive și a înțelepciunii lor practice".

Moldova medievală nu este o societate primitivă, dar sistemele de analiză religioasă, analiză socio-istorică, aici sînt destul de aplicabile. Atît în acea Moldova, cît și pe o insulă oarecare a Paștelui, omul a păstrat mitul ca obiect de imitare a inițierii, ca simbol al înțelepciunii codificate, înțelepciunii pretemporale, pentru că el numai acelei țări sau acelei insule îi permitea să trăiască în timp, iar pentru a trăi în timp, trebuie să trăiești în ritual și să reieși din el. Aici și ajuta mitul, simbolul, formînd un ritual și o practică de inițiere.

Astfel, din mit se naște istoria și autoidentificarea națională, căci pentru ca ceva să existe, el trebuie să aibă un model sacru. Aceasta este conștiința omului societății tradiționale. Potrivit unei astfel de filozofii, o țară lipsită de acest lucru nu va trăi nici zece ani. Doar reactualizarea istoriei paradigmatice și sacre din mit face ca această țară și istoria sa să fie sacră.

Dar miturile despre origine sînt specifice. Dacă ceva s-a născut dintr-un ou, atunci acel ceva nu se va mai naște niciodată dintr-o vacă. Aceasta este paradigma. Ea nu poate fi schimbată. Poate fi distrus doar acest model și tradiția. La nivel de stat, poate fi distrus statul, dar nu paradigma, baza istorică sacră. Omul tradiției a înțeles bine acest lucru. Aceast om a înțeles foarte bine esența originii, a Începutului. Pentru că numai acest timp, timpul Începutului este timpul puternic, timpul zeilor și eroilor.

De aceea în cîntecele popoarelor polineziene, există întotdeauna un text ritualic numit Kumulipo. El este, de fapt, un imn genealogic. Din aceast text se vede ce este important pentru omul societății tradiționale. Un singur lucru - sursa, începutul puternic, etern: "Timpul cînd pămîntul și-a schimbat brusc în totalitate înfățișarea. Timpul în care cerurile s-au separat. Timpul în care Soarele a răsărit pentru a da lumina sa Lunii.

În Moldova, în timpurile străvechi, acestea erau cîntecele despre haiduci și oameni liberi, care, precum Bogdan odinioară, mergeau pe calea lor liberă. Lor li se dedicau imnuri, despre ei se scriau povești. Ei sînt rădăcinile epopeii populare. De ce? Răspunsul este simplu! Ei reprezintă reactualizarea domnitorului-erou original. Ei sînt o formă alegorică a memoriei populare despre eliberarea inițială. Faptele lor sînt faptele lui Bogdan și sînt eroi în măsura în care sînt copiii lui Bogdan. Ei sînt copiii lui Bogdan în măsura în care sînt eroi!

Astfel, mitul reflectă o istorie sacră, iar acesta este codificată în simbolurile întruchipate în totul, de la covorul de pe perete, cămașa populară, la steagul voievodului și stema statului. Deci, istoria sacră învinge timpul, pentru că se află deasupra lui, iar reactualizarea ei de către un erou este renașterea timpului pierdut, mitul revenirii veșnice. În acest sens, fapta eroică a moldovenilor în bătălia de la Grünwald și bătălia lui Alexandru cel Bun este reactualizarea faptei lui Bogdan Întemeietorul. Faptele eroice ale lui Ștefan Cel Mare înseamnă reactualizarea acelui timp original. În Moldova, eroul este erou în măsura în care se aseamănă cu acea luptă eroică originală, cu acel MMB.

Dar voi fi întrebat: la început s-au menționat două redacții. MMD-Dragoș și MMB-Bogdan. Unde este adevărul și unde este sursa noastră? Vă răspund. Dar mai întîi trebuie să înțelegem ce s-a întîmplat în văile Carpaților la mijlocul secolului al XIV-lea? Răspunzînd la aceste întrebări, vom răspunde cine este întemeietorul pămîntului moldovenesc și, prin urmare, vom înțelege care este mitul moldovenesc de bază și care ar trebui să fie stema moldoveneasă.

Veaceslav Matveev

(Sfîrșitul citiți pe 05.06.2021)

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?