Aderare la UE în regim express

În zilele apropiate (10-11 martie) liderii țărilor Uniunii Europene urmează să se întrunească pentru a dezbate, în cadrul unei întrevederi neformale, cererile de aderare la UE, depuse de Ucraina, Georgia și Moldova.

Pe 28 februarie, Ucraina a depus cererea pentru intrare imediată în UE conform unei proceduri speciale. Bruxellesul nici nu ascundea, că acceptarea cererii ucrainene este un gest de sprijinire morală pe fondalul confruntării armate cu Rusia. Iar Moldova și Georgia cu cererile lor pur și simplu s-au alipit de Ucraina aflată în război. Și acest lucru a indignat foarte mult Kievul oficial.

Luni, 7 martie, ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Dmitri Kuleba, a declarat că depunerea cererilor de aderare la UE de către Moldova și Georgia anume acum seamănă cu "o încercare de a atașa cele două vagoane ale lor la un tren ucrainean de mare viteză care se deplasează la Bruxelles". Șeful Ministerului ucrainean de Externe a criticat Chișinăul și Tbilisi pentru că nu au susținut noile sancțiuni împotriva Rusiei și a cerut ca cererea Ucrainei de aderare la Uniunea Europeană să fie examinată separat de cererile Georgiei și Moldovei.

Și asta după ce Moldova a oferit sprijin fără precedent refugiaților ucraineni și după tot ceea ce Chișinăul oficial a făcut pentru partenerul său în "trio-ul asociat"!

Dar depunerea /acceptarea cererii încă nu înseamnă că aceste trei țări chiar vor fi primite în UE, sau cel puțin vor obține statutul de țară-candidat. Liderii europeni în aceste zile au tot făcut aluzii de acest fel.

Olaf Scholz, cancelarul RFG, a declarat în emisia postului ZDF, că UE este o comunitate cu reguli fixe, și că acum pe agendă nu se află problema perspectivei de acceptare a celor trei țări în UE, ci problema statelor din Balcanii Occidentali. Iar Mark Rutte, premierul Olandei, a spus că după depunerea cererii interacțiunea dintre UE și Ucraina poate fi mai intensă ca acum, însă chestiunea integrării depline azi nu este pusă.

Moldova și Georgia i-au stricat Ucrainei planul?

Pe 1 martie parlamentul european a adoptat rezoluția prin care a acceptat ca Ucrainei să-i fie oferit statutul de candidat pentru integrarea în UE. Pentru acest document au votat 637 de deputați europeni, 13 au fost împotrivă, alți 62 s-au abținut.

Însă UE nu este un stat, ci o organizație internațională, din care fac parte 27 de state. Doar decizia Parlamentului european sau a Comisiei europene nu este suficientă. E nevoie de avizul Consiliului Europei – organul politic suprem al UE, din care fac parte șefii statelor și a guvernelor din țările-membre UE. Consiliul Europei consultă Comisia Europeană și Parlamentul European, și decide inițierea negocierilor privind aderarea unei sau altei țări. E de menționat, că aprobarea sau refuzarea cererii trebuie adoptată doar unanim. Adică, pentru ca Ucraina, Moldova și Georgia să obțină statutul de țări-candidate la aderare, trebuie să voteze toate cele 27 de state-membre UE.

Dar în UE nu a existat și nu există unitate în această problemă. În clipa depunerii cererii Ucrainei privind perfectarea statutului de membră conform unei proceduri accelerate, din “grupul de sprijin” făceau parte doar 8 state est-europene: Cehia, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia. Pe 1 martie la acestea s-a adăugat și Ungaria. Klaus Iohannis, președintele României, din cele scrise de Vladimir Zelensckiy pe Twitter, parcă a sprijinit intrarea Ucrainei în UE, însă printre semnatarii cererii de sprijinire conducătorul român nu figurează.

Publicația Politico, amintind că decizia privind intrarea în UE sau oferirea statutului de candidat în membri trebuie aprobată de toate cele 27 de state-membre, “care în ultimii ani au opinii diferite privind extinderea UE”, menționează că “greii UE” – Germania și Franța – au reacționat foarte “rece” la ideea privind integrarea rapidă a Ucrainei în UE. Vom vedea ce va arăta întrevederea informală a șefilor de state și guverne ale țările UE pe 10-11 martie la Versailles.

Pe timp de pace, Ucraina și Georgia preconizau să depună cererile de integrare deplină în UE peste doi ani – în a. 2024. Partidul ”Visul georgian”, care guvernează Georgia, chiar a mers cu acest angajament în alegerile parlamentare din a. 2020. Și PAS, care guvernează Moldova, a dat de înțeles că spre finalul mandatului ei de 4 ani poate depune cererea de integrare în UE. Dar operațiunea militară specială a Rusiei “de demilitarizare și denazificare” a Ucrainei a grăbit aceste aspirații eurointegraționiste. Spre necazul mare al Ucrainei, cred experții, cererile Moldovdei și Georgiei doar încurcă.

Demnitarii ucraineni nu ascund, că Ucraina are nevoie de obținerea statutului de țară-candidată la UE mai ales pentru a avea acces la “toate mecanismele de sprijin ” – pentru a putea rezista forței militare a Rusiei.

“Din punct de vedere practic, asta ne va permite accesul la toate mecanismele de sprijin – economic, militar, de alt ordin, de care dispune UE. Avem nevoie de livrarea carburanților, hranei, medicamentelor. Nu pentru că noi nu avem toate acestea, ci pentru că nu toate mecanismele-standard funcționează. Spre exemplu, noi știm că acolo unde nu au ajuns acțiunile militare, totul funcționează. Dar pentru ca așa să fie multe luni, căci nu se știe cît timp va dura, e nevoie de rezerve, e nevoie de sprijin. De aceea UE trebuie să ne ofere și poate să ne ofere acest sprijin economic ”, - îl citează portalul delo.ua pe Timofei Milovanov, consilierul șefului oficiului președintelui Ucrainei.

Pe de altă parte, menționează unii comentatori politici, pentru Vladimir Zelensky cererea de a primi urgent Ucraina în UE este și un element de șantajare a partenerilor occidentali. Canalul de telegram ЧКХ scrie, că Zelensky este gata se semneze acordul de pace cu Rusia cu condiția că Occidentul va primi Ucraina în UE și va deveni garantul acestor înțelegeri. În rezultat, Bruxellesul devine “responsabil pentru pace”, pe el cade povara financiară de restabilire a localităților și a infrastructurii Ucrainei, distruse în timpul acțiunilor militare.

“Asta ne va permite să refacem statul. Și dacă printre compromisele pentru încetarea războiului și scoaterea trupelor rusești va fi examinat statutul neutru sau non-bloc al Ucrainei, aderarea la UE poate fi o compensație substanțială și acceptabilă pentru faptul că ea nu este membră NATO”, - a declarat zilele trecute Vladimir Fesenco, politolog ucrainean.

Adică, dacă UE ar examina acum doar cererea Ucrainei de aderare imediată la UE conform unei proceduri speciale, deoarece “Ucraina luptă acum nu doar pentru propria țară, ci și pentru pace în toate țările UE ” (V.Zelensky), ar fi mai lesne justificarea și promovarea unei “căi speciale” de aderare la UE, așa cum cere Ucraina și statele membre ale ”grupului de sprijin”.

Însă imediat după Ucraina, cereri de a li se oferi statut de țări-candidate conform unei proceduri accelerate “reieșind din situația în jurul Ucrainei și noua realitate politică ” au depus Moldova și Georgia. Asta în timp ce, dacă Bruxelles va decide să satisfacă numai cererea Ucrainei, Tbilisi se poate supăra, căci anume Georgia a fost recunoscută de demnitarii europeni lider la implementarea reformelor printre țările ”Parteneriatului Estic”. Unde mai pui, că și Georgia a suportat un conflict armat cu Rusia în a. 2008, dar atunci UE nu s-a grăbit să o ajute primind-o în comunitate sau oferindu-i un statut special.

Așa că acum UE va trebui să examineze trei cereri concomitent privind aderarea conform unei proceduri speciale. Procesul va fi urmărit atent de Turcia (a depus cererea de aderare la UE în a. 1987, a devenit țară-candidată în a. 1999), Macedonia de Nord (cererea – a.2004, statutul de candidat – a.2005), Muntenegru (cererea – 2008, statutul de candidată - 2010), Serbia (cererea – a.2009, statutul de candidată – 2012), Albania (cererea – 2009, statutul de candidată 2014), Bosnia și Herțegovina (cererea de intrare a depus-o în a. 2016, dar așa și nu a obținut acceptarea ), care se pot chiar revolta – de ce în cazul lor se tergiversează ani în șir, iar alte țări se bucură de asemenea privilegii ?

Nu va fi un regim-expres. El pur și simplu nu există

Conform celor mai optimiste scenarii (adică, celor care și le doresc reprezentanții ”grupului de sprijin” european), după depunerea cererii de aderare la UE, Ucraina va avea de așteptat minim cinci ani, și doar dacă va avea o ”purtare exemplară”. Asta a declarat Ivars Ijabs, membru al Parlamentului European din Letonia.

Jurnalistul Dmitrii Ciubașenco a scris pe rețelele de socializare, că dacă ar participa la jocuri de noroc, el ar paria 100 la 1 că într-un final Bruxellesul îi va refuza Ucrainei , Moldovei și Georgiei oferirea statutului de țări-candidate la UE, dat fiind că aceste state nu corespund criteriilor de acceptare în UE. În opinia lui Ciubașenco, totul se va termina cu aceea, că UE în continuare va acorda acestor țări sprijin financiar, le va povesti despre viitorul luminos , dar ”niciodată nu va permite nimănui” să intre în casa europeană comună.

O confirmă și declarațiile demnitarilor UE. Din start, Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, a dat de înțeles că o țară cuprinsă de război nu va fi primită de nimeni nicăieri. “Cu timpul, Ucraina trebuie să intre în UE ”, - a spus ea evaziv. Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, a declarat că “trebuie să înțelegem clar că desigur există premise, însă acum nu este chestiunea care poate fi discutată ” și că în general “UE este o comunitate cu reguli fixe”. Jozep Borrel, șeful diplomației UE, a menționat că pe agenda curentă a liderilor UE nu se află chestiunea primirii Ucrainei în blocul comunitar. Annalena Burbock, șefa MAE a Germaniei, a declarat că procesul de aderarea a unei țări la UE nu poate dura doar cîteva luni de zile. Iar premierul olandez Mark Rutte a spus că interacțiunea dintre UE și Ucraina poate fi mai intensă ca acum, însă chestiunea privind statutul de membru al UE azi nu se discută.

Unde mai pui, că în UE nu există noțiunea “procedură accelerată de intrare”. Există procedura - standard obișnuită, aplicată deja de decenii. Țara-solicitantă trebuie să îndeplinească criteriile de la Copenhaga,1993( instituții stabile, ce garantează democrația, supremația legii, drepturile omului, protejarea și respectul minorităților; o economie de piață funcțională, capabilă se concureze pe piața UE; aplicarea legilor europene în chestiunile politice, economice și financiare).

Conform acestei proceduri, după decizia prealabilă privind oferirea statutului de candidat la aderare, începe etapa de evaluare – solicitantul va completa un chestionar, care va determina disponibilitatea lui politică, economică și administrativă de aderare. Spre exemplu, chestionarul Croației conținea 4 560 de întrebări, care necesitau răspunsuri detaliate, cel al Muntenegrului – 2 178. Și numai după aceasta, dacă chestionarele procesate vor satisface Bruxellesul, va începe etapa cea mai complexă și mai responsabilă – cea a negocierilor. Viteza lor va depinde de viteza reformelor. A reformelor reale.

Spre exemplu, Muntenegru a obținut statutul de țară-candidată încă în a.2010, negocierile privind aderarea au început în a. 2012, s-a scurs un deceniu, însă țara încă nu este membră UE. Iar cu Macedonia de Nord, care obținuse statutul de candidată la aderare încă în a.2005, negocierile au început abia în a. 2020. Așa că probabilitatea creării unui regim-expres pentru Ucraina, precum și pentru Moldova și Georgia, care s-au raliat, este foarte mică: UE urmărește foarte atent ca membrii ei și candidații la aderare să nu devieze de linia generală.

Plus la toate, pentru ca un oarecare stat să adere la UE conform unei proceduri speciale, aceasta trebuie elaborată. Dar reieșind din caracterul greoi și ne-dibăcia birocrației UE, asta ar dura ani în șir – elaborarea procedurii în sine, coordonarea ei cu toate țările-participante, votarea etc.

Unde mai pui, că nu este clar aderarea cărei anume Ucraine trebuie să o accepte UE în regim de urgență. În țară au loc acțiuni militare, viitorul ei este incert. Rusia dă clar de înțeles că nu va întoarce Crimeea și regiunile Donețc și Lugansc. Canalul ucrainean de telegram Rezident scrie, cu trimitere la sursele sale din Oficiul președintelui Ucrainei, că în cadrul negocierilor partea rusă a înaintat Ucrainei trei condiții de bază: statutul non-bloc al țării, recunoașterea Crimeii, recunoașterea republicilor Donețc și Lugansc în hotarele regiunilor.

“Rusia a prevenit delegația noastră despre urmări, dacă nu va fi semnat un document-cadru de recunoaștere a Crimeii și RPLD. Etapa a trei de negocieri va avea loc deja în condiții noi și cu pierderea sudului Ucrainei. Delegația noastră se consultă în permanență cu Oficiul președintelui, însă deocamdată nu avem o soluție ”, - scrie Rezident.

Comunitatea internațională a experților nu exclude nici varianta divizării Ucrainei. Dacă privim harta acțiunilor militare, trupele ruse încearcă să încercuiască părțile de est și centru ale țării, inclusiv Kiyv. Zilele trecute, practic simultan în Rada Supremă a Ucrainei și în Duma de stat au fost introduse proiecte de legi privind desfășurarea unui contingent de menținere a păcii în Ucraina sub auspiciile ONU. În cazul Rusiei – forțele CSTO conduse de ”statul-coordonator”, în cazul Ucrainei – probabil, militari din țările NATO. Din care unii experți au înțeles că asta poate deveni începutul divizării țării.

Așa că e puțin probabil ca în aceste condiții UE să dorească aderarea urgentă a Ucrainei, cum o cere Ucraina (iar împreună cu ea - și a Moldovei cu Georgia). Plus la toate, să-și mai asume și povara financiară de restabilire postbelică, cum așteaptă Ucraina. Uniunea Europeană și așa suportă o gravă criză de structură, agravată de ieșirea Marii Britanii. În rezultat, cei de pe segmentul ucrainean al canalului de telegram se văd nevoiți să constate, că “Oficiul președintelui se pronunță pentru garanțiile partenerilor noștri, pentru ca Ucraină să se poată reface după război. Dar la moment Occidentul nu dorește să-și asume cheltuielile financiare, iar FMI nu este gata să anuleze datoriile Ucrainei ”.

Da Moldova? Transnistria propune Chișinăului ”un divorț civilizat ”

Republica Moldova a decis să țină pasul cu Ucraina și a depus cererea de aderare la UE conform unei proceduri accelerate în aceeași zi cu Georgia – joi, 3 martie.

După ce, în prezența presei, președinta, prim-ministra și președintele parlamentului au semnat cererea de aderare, la Chișinău opiniile privind oportunitatea acestui pas s-au împărțit.

Unii politicieni și experți susțin că acum s-a creat o conjunctură politică foarte avantajoasă pentru Moldova, și ar fi păcat să nu profităm de ea.

Așa crede, spre exemplu, Stanislav Pavlovschii, ex-judecător la Curtea Europeană pentru drepturile omului, ex-procuror și ex-ministru al justiției. El a declarat pentru postul TV6, că “un asemenea pas trebuia făcut mai înainte, dar acum trebuie să recunoaștem: conjunctura politică este foarte avantajoasă pentru Moldova ”. A menționat, că logica evenimentelor a împins Chișinăul spre acest pas, căci dacă Ucraina va adera la UE, Moldova se va pomeni pe post de sandviș între Ucraina și România, care demult este membră UE. Și în general, comparativ cu Ucraina și Georgia, Republica Moldova, spune el, a înaintat mai mult pe calea ajustării legislației sale la cea europeană, iar problema nerezolvată a Transnistriei nu trebuie să devină o piedică în calea țării noastre spre UE – că doar UE a acceptat aderarea Ciprului, care are o problemă teritorială analogică.

Nicu Popescu, ministrul afacerilor externe, a scris pe rețelele de socializare, că 3 martie este ziua pe care generațiile viitoare o vor marca cu mîndrie, pentru că anume pe 3 martie Republica Moldova “a ancorat irevocabil în spațiul european”.

Iar Igor Munteanu, fost ambasador al Moldovei la SUA, în prezent - expert IDIS Viitorul, a declarat că pe viitor cererea de aderare la UE va asigura securitatea și dezvoltarea economică a Republicii Moldova. La care politologul Victor Josu a răspuns, că așa a fost și anterior.

“Cum a fost mai înainte? Anterior aderării la UE, fiecare țară era primită în NATO. O atare sincronizare era considerată obligatorie pentru toți (există unele excepții, dar nu pentru țările Europei de Est și cele din fosta URSS, pentru ele norma era obligatorie). Se credea, că Alianța Nord-Atlantică garantează securitatea țărilor-membre UE, care nu are propriul sistem de securitate. Acum situația s-a schimbat. Pe teritoriul Ucrainei, noi vedem acum reacția Rusiei la încercarea de a atrage țara în NATO. Pe fondalul acestei reacții autoritățile proeuropene moldovenești au început să vorbească despre neutralitate. Chiar dacă presupunem, pur ipotetic, că RM va fi acceptată în UE fără a fi membră NATO, securitatea noastră nu va spori nicidecum. Și apare întrebarea: ce ne dă nouă asta? ”, - a scris V.Josu pe rețelele sociale.

Un alt grup de politicieni și experți, deși salută depunerea cererii de aderare la UE conform unei proceduri accelerate, se îndoiește că țările din ”trio asociat” vor obține de la Bruxelles un răspuns afirmativ. Despre aceasta a vorbit analistul politic Igor Boțan în emisia postului de radio Europa Libera. Iar Ștefan Gligor, expert în politici publice, numind depunerea cererii de aderare “un pas simbolic”, a menționat că Republica Moldova nu este gata de integrare în UE nici instituțional, nici economic.

Unii politicieni și experți se tem că această cerere de aderare nu va oferi perspective reale pentru integrare, însă va oferi perspectiva unui conflict în interiorul țării. Mai ales că Tiraspolul a reacționat previzibil la “evenimentul istoric” care a avut loc la Chișinău.

Cei din Transnistria au declarat că înțeleg decizia autorităților moldovenești de transmitere a suveranității Moldovei organismelor supranaționale de la Bruxelles, și “valorificare definitivă militar-politică și economică a teritoriului Moldovei de către Occident”, însă ei înșiși nu aspiră la UE.

“Depunerea cererii RM de aderare la UE în contextul conflictului de lungă durată între Transnistria și Moldova fără a consulta partea transnistreană, cu ignorarea completă a dezbaterii chestiunii în formatele existente de negocieri, inclusiv platforma internațională “Conferința permanentă…”, pune punctul final în procesul de reglementare, ceea ce necesită o formalizare juridică internațională urgentă ”, - se spune în declarația MAE al republicii nerecunoscute. De aceea partea transnistreană îndeamnă Chișinăul oficial “să purceadă la un dialog în scopul reglementării definitive civilizate a relațiilor reciproce bazate pe buna vecinătate a celor două state independente ”.

Ex-deputatul Grigorii Petrenco, stabilit în Germania, a scris pe rețelele sociale că în clipa semnării documentului Chișinăul oficial nu putea să nu cunoască trei lucruri – că depunerea cererii de aderare la UE poate fi folosită: 1) Ca motiv pentru recunoașterea Transnistriei de către FR; 2) Pentru a destabiliza situația în Găgăuzia, reieșind din rezultatele referendumului local nerecunoscut privind Uniunea vamală; 3) Depunerea cererii poate duce doar la obținerea statutului de candidat la aderare, care nu oferă careva garanții .

Chișinăul nu putea să nu înțeleagă și faptul, că e puțin probabil ca Bruxelles să răspundă afirmativ. “Și atunci la ce bun să depui cererea anume acum? La ce bun că faci jocul planurilor de recunoaștere a Transnistriei? Trebuia organizat un referendum. Fără îndoială, majoritatea ar fi votat “pentru” depunerea cererii, dar atunci pozițiile ar fi fost cu totul altele. Acum însă s-au pomenit într-o poziție stupidă: nici în UE, dar cu pericolul real de dezmembrare a țării”, - crede Petrenco.

Despre aceea că nu e timpul potrivit pentru a face geopolitică a declarat și Nicolae Pascaru, liderul mișcării Voievod. “Noi am avut suficient timp pentru a depune cererea de aderarea la UE. Dar ceea ce s-a făcut acum în grabă cred că este o decizie necugetată. Și asta poate deveni o greșeală politică în contextul războiului de proporții din țara vecină, care afectează semnificativ spațiul politic. Noi deja vedem anumite declarații ale Tiraspolului. Noi nu vom fi acceptați în UE azi sau în viitorul apropiat, dar situația internă din țară poate fi afectată de această decizie ”, - crede el.

Despre aceea că acest pas “populist” poate destabiliza situația în țară, scinda societatea și duce la pierderea definitivă a Transnistriei, pe care Chișinăul nici nu a consultat-o, a declarat și Partidul socialiștilor. “Orice schimbare a cursului politicii externe a statului, aderarea la o comunitate de integrare care prevede limitarea suveranității și asumarea unor angajamente politice poate fi făcută numai prin referendum național și cu condiția unui consens național stabil”, - se spune în declarația PSRM.

Comentatorii politici imediat au început să facă presupuneri: a fost doar un PR al autorităților, sau pentru Moldova vine vremea unor decizii teritoriale complicate? Nu în zadar zilele trecute Chișinăul a fost vizitat de un șir de politicieni occidentali suspuși, inclusiv Anthony Blinken, secretar de stat SUA, care e puțin probabil să fi venit la Chișinău numai pentru a mulțumi conducerii Moldovei pentru primirea refugiaților din Ucraina.

Așa că vom vedea ce vor spune, pe 10-11 martie, liderii țărilor UE la Versailles, și ce impact va avea vizita secretarului de stat SUA asupra ambelor maluri ale Nistrului.

Xenia Florea