Transnistria stiri: 1364
Eurovision stiri: 499

A lucrat împotriva țării. Și l-a sfătuit pe Elțîn să dea insulele Kurile

6 noi. 2020,, 13:01   Analitică
37768 11

Pentru majoritatea oamenilor intelectuali, atît ruși și post-sovietici, cît și occidentali, numele scriitorului Alexandr Soljenițîn este un simbol al dizidenței și luptei pentru libertate. Cu toate acestea, în mediul publiciștilor ruși există și o altă opinie.

***

Cărțile lui Soljenițîn sînt pentru amatori. Este strict opinia mea personală.

În primul rînd, este foarte greu să-i citești silabele. Plictiseală, neînțelegere și fraze grele. Cine nu a făcut încă un astfel de experiment - încercați! Deschideți, de exemplu, cartea "A cincea roată" (Пятое колесо) și cred că cinci minute vor fi suficiente pentru a nu mai face astfel de experimente pe viitor.

Iar succesul cărților sale în perioada sovietică eu o compar cu filmul sovietic "Havuzul" (Фонтан). În film, la fiica căsătorită și care trăiește acum în oraș, vine tatăl bătrîn dintr-un sat din Asia Centrală. El nu știe nici un cuvînt în limba rusă.


În aceeași curte din oraș trăiește o văduvă, după cum crede ea, a unui "mare poet". În momentul sosirii bătrînului, văduva tocmai atîrna o placă pe casă - aici, cică, a trăit un mare poet - și cu această ocazie adună prietenii decedatului. Ei încep să citească "marele" poeziile ale poetului. Niște prostii. Cu aplauze, desigur.

În acest moment, din nou, în curte se sparge o țeavă și de acolo se ridică un jet de apă. Bătrînul, înnebunit de ceea ce vede - el acasă nu doar de o înghițitură, dar de fiecare picătură duce cont - aleargă în curte, în speranța că va vedea pe cineva și să le ceară să închidă urgent acest havuz. Și iată el vede această mulțime de prieteni ai poetului, se apropie de ei și începe să povestească emoțional despre ceea ce s-a întîmplat.

Desigur, în propria sa limbă neînțeleasă. După acest speach toți cei adunați îl aplaudă pe bătrîn…

În al doilea rînd, de ce Soljenițîn este pentru amatori, pentru că în cărțile sale el s-a bazat pe denigrarea sistemului sovietic și a URSS.

Mai mult decît atît! De ce a devenit el atît de vestit și popular la începutul anilor '70? Datorită publicării cărților sale în Vest. Ele au fost publicate în 28 de țări din întreaga lume, iar cel mai mare număr de transferuri a fost făcut în SUA și Germania. Adică, cărțile au fost traduse, ele nu erau în limba rusă. Și Occidentului nu-i păsa de "rusa sa artistică", lui îi păsa de toate datele și faptele noi care distrug URSS. Asta este, talentul de scriitor al lui Soljenițîn aici nu conta deloc!

Dar ce costă himera despre 45 de milioane de cetățeni sovietici morți în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei în loc de 25 general acceptate și 66 de milioane de "victime ale lui Stalin"?

Sau cum la începutul anilor '90, el l-a convins cu insistență pe Elțin să dea Insulele Kurile Japoniei! "Am studiat întreaga istorie a insulelor din secolul al XII-lea. Insulele, Boris Nikolaevici, nu sînt ale noastre. Trebuie să le dăm. Dar scump…”.

Totul e clar, a vrut să "facă zarvă"!

Și Premiul Nobel ”pentru literatură” în 1970 (pentru prima dată, Premiul Nobel a fost oferit unui scriitor, care a scris prima sa lucrare cu doar opt ani înainte de înmînare) l-a primit anume pentru această zarvă.

Ei bine, ca și "Globul de aur" "Leviatan" în 2015 - pentru cel mai bun film care a arătat viața sură în Rusia.

Și în al treilea rînd, în sfîrșit, ceea ce nu mărește numărul de admiratori ai creativității lui Soljenițîn sînt calitățile umane nu cele mai bune, după cum cred eu, ale scriitorului.

Există astfel de oameni - care critică totul și peste tot. Sînt mereu nemulțumiți de ceva! Așadar, Soljenițîn critica totul! La început – puterea sovietică și epoca sovietică. Mutîndu-se în vest - societatea occidentală și democrația sa, pentru care fapt toți i-au întors spatele acolo. Ei, dar revenind în Rusia - deja noua democrație, pe Elțin, Gaidar și pe toți cei care-i nimereau în cale.

Dar cea mai mare concluzie despre el poate fi făcută din comportamentul său "în închisoare". Există unele dovezi că a fost un "turnător de lagăr". Și acestea sînt, în primul rînd, acuzațiile scriitorului germano-occidental și criminologului Frank Arnau, care a făcut referire la o copie a autografului așa-numitului "denunț al lui Vetrov" din 20 ianuarie 1952.

Motivul pentru acuzare a fost descrierea lui Soljenițîn în capitolul 12 al celui de-al doilea volum al "Arhipelagul GULAG" al procesului de recrutare a sa de către personalul NKVD ca informatori (sub pseudonimul "Vetrov").

Adevărul e că, în continuare Soljenițîn scrie că nu a turnat pe nimeni, nu a denunțat pe nimeni și, în general, persoana care l-a recrutat l-a trimis.

Acum, să ne gîndim logic. Dacă agentul ”Vetrov” după recrutare ar fi trimis de persoana operativă, atunci ce trebuia să se întîmple cu el în continuare? În continuare Soljenițîn a fost numit brigadier! Adică, eroul nostru a fost promovat după ce a refuzat să coopereze!..

În continuare e și mai interesant. El nu se descurcă în funcția de brigadier și este transferat în bucătărie, ca tăietor de pîine. Tăietor de pîine în închisoare este funcția cea mai mare, este un loc de aur, de obicei, un inculpat nici la un kilometru nu se poate apropia de o astfel de muncă. Încă o dată - Soljenițîn nu se descurcă în funcția de brigadier, dar nu este pedepsit, ci, dimpotrivă, el primește cea mai de pîine poziție.

Dar și mai valoroasă aici este opinia scriitorului cunoscut la acel moment, Varlam Șalamov, care a stat cu el în aceeași închisoare. Șalamov, după cum se știe, nu-l putea suporta pe Soljenițîn – dar nu din cauza geloziei de scriitor, dimpotrivă, Șalamov în acea perioadă era mult "mai sus" decît Soljenițîn în ale sale "Istorii din Kolîma".

Șalamov, se pare, înțelegea perfect ce ar putea face agentul "Vetrov" și cu ce răsplătea el porția sa mai mare de mîncare. El, care a stat aici atîția ani, nu putea să nu vadă acest lucru. De aici și această neacceptare a lui Soljenițîn în "zonă", de aici și respingerea sa bruscă.

3
0
0
0
1

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?