COVID-19 în MOLDOVA VACCINAȚI 383 429   INFECTAȚI 255 830(+33)   TRATAȚI 248 671     DECESE 6154(+0)   Mai multe detalii
Diaspora stiri: 1180
Preşedintele stiri: 2759

75 de ani de falsificare a istoriei MRAP și experiența de combatere a ei

7 mai. 10:01 (reactualizat 7 mai. 18:00)   Analitică
5373 26

Falsificatorilor istoriei celui de-al Doilea Război Mondial trebuie să li se riposteze ferm și argumentat, - cred istoricii ruși, autorii articolului publicat de «Литературная газета». Însă subiectul falsificării istoriei o privește nu numai pe Rusia, dar și pe Republica Moldova, deoarece moldovenii poartă pe bună dreptate titlul de popor-învingător. Iată de ce în ajunul Zilei Victoriei propunem cititorilor noștri acest articol (publicat cu prescurtări).

Cine și în ce scop încearcă să rescrie istoria Marelui Război pentru Apărarea Patriei, încheiat victorios în a.1945? De ce trebuie să vorbim despre aceasta, să dicutăm și să dăm răspunsuri ? Falsificarea istoriei este o încercare deliberată de a rescrie și a distorsiona faptele istorice, a le interpreta într-o lumină favorabilă cuiva. Timp de 75 de ani istoria MRAP este supusă încercărilor de a o falsifica, care în ultimul timp s-au intensificat simțitor.

Unii și-ar dori să șteargă definitiv din memorie istoria războiului. Cineva vrea să îndreptățească politica nedemnă a propriilor guverne în anii războiului. De cele mai multe ori scopul este slăbirea Rusiei, trecerea sub tăcere a rolului decisiv al URSS în zdrobirea Germaniei fasciste. Cetățenii Rusiei, în special savanții istorici, nu trebuie să treacă sub tăcere faptele de falsificare a istoriei războiului. În memoria eroilor și a veteranilor de război, acestora trebuie să li se riposteze ferm și argumentat.

Și acum să determinăm: al cui este interesul? Politica Occidentului este îndreptată spre neadmiterea Rusiei pe primele poziții de pe arena mondială. Noi putem mult și bine uimi cu cele mai noi elaborări în domeniul armelor, putem purta cu demnitate drapelele pacificatoare în țările în care dominația SUA a adus haos, teroare, sărăcirea maselor și epuizarea resurselor naturale, - dar nu reușim deloc că nimicim hidra minciunii și a falsului. Poporul-eliberator, ostașii sovietici i-au învins pe fasciștii care au atacat URSS, și s-au năpustit fără frică să distrugă dușmanul în Europa, dăruind omenirii multașteptata victorie. Însă acum nimeni nu are nevoie de o Rusie puternică. Se încearcă defăimarea, reducerea la zero a vitejiei poporului sovietic și demonizarea actualelor instituții ale puterii din Rusia. Este și o ingratitudine neagră, și o lașitate necontrolată a așa zișilor parteneri.

Cauza principală a falsificării istoriei MRAP este faptul că majoritatea țărilor europene au fost sau aliații nazismului, sau nu s-au împotrivit suficient agresiunii fasciste. Cercurile guvernante din absolut toate țările europene și SUA, în perioade diferite, au colaborat cu naziștii. La atacul lui Hitler asupra URSS au participat Italia, Ungaria, România, Slovacia, Croația, Finlanda, Japonia. La diferite etape, aliați ai Germaniei au fost Polonia, Bulgaria, Austria. Cu sprijinul respectivelor state, pe frontul germano-sovietic au fost trimise detașamente de voluntari din Spania, Franța, Belgia, Olanda, Norvegia. Colaboraționiștii locali au format structuri ale SS și vehrmacht în Letonia, Lituania, Estonia și Ucraina de Vest. Spre finele a.1941 în componența SS luptau 43 mii de voluntari străini. Între anii 1941-1943, detașamentele de reprimare letone ale poliției de securitate au efectuat numeroase operațiuni de nimicire a populației pe teritoriul Letoniei, Rusiei, Belarusului. Excepție de la această «regulă europeană» au făcut Iugoslavia și Grecia, unde sub conducerea comuniștilor au fost create forțe puternice ale Rezistenței, care au ajutat real Moscova în cele mai grele timpuri din anii 1941-1942. În a.1944 un ajutor mare a acordat Armatei Roșii Răscoala națională din Slovacia (29 august – 28 octombrie, 1944).


După destrămarea URSS în a. 1991, falsificarea rezultatelor celui de-al doilea Război Mondial a devenit temelia pe care își construiesc identitatea națională unele foste țări socialiste și republici sovietice. Decenii în șir cei care au pierdut acest război , - naziștii și colaboraționiștii, - rescriu istoria celui de-al doilea Război Mondial. Ei au luat întreaga ideologie din arsenalul războiului psihologic, creat de naziști, personal de Goebbels. În anii războiului rece mitologia lor purta caracterul unei activități de subminare, îndreptate spre distrugerea Blocului Estic. După războiul rece, această mitologie a devenit ideologia oficială a zeci de țări din Europa centrală și cea de Est, Țările Baltice, unde au revenit colaboraționiștii-emigranți. Spre exemplu, ex-președintele Lituaniei Valdas Adamkus, care a luptat de partea lui Hitler, sau ex-președintele Estoniei Toomas Hendrik Ilves – fostul șef de secție din redacția estoniană a postului de radio «Свобода». Acum în România sau Letonia, Ungaria sau Estonia, Ucraina de Vest sau Lituania se spune că pentru ei 9 Mai nu este Ziua Victoriei, ci ziua memoriei și a durerii – și așa este. Pentru ei este o înfrîngere.

Falsificarea MRAP a atins în ultimii ani proporții și obrăznicii monstruoase. Plus la demolările dese de monumente și închiderea memorialelor ostașilor sovietici, este negat și trecut sub tăcere rolul lor în eliberarea Europei. Da, azi în Cehia este marcată încă o aniversare a izgonirii fasciștilor germani. Numai că nu armata sovietică eliberatoare este prezentată ca erou al acelor evenimente, ci… armata SUA, care chipurile a salvat «Zlata Praga » de hitleriști. Istoria o rescriu învingătorii, dar cehii (vorbim de majoritatea lor) au lucrat pentru naziști întregul război. Acum se vor linguși față de SUA, fără a conștientiza că se termină timpul dominației lor. După care vor alerga la noi după ajutor. Avem noi oare nevoie de asemenea tovarăși?

Aliații Uniunii Sovietice din coaliția antihitleristă dau tonul falsificării rezultatelor istoriei Războiului al doilea Mondial și «trag pătura la sine». La 8 mai, 2020 pe contul Casei Albe din Instagram a apărut o felicitare cu ocazia Zilei Victoriei. În text se spunea despre victoria Americii și a Marii Britanii asupra Germaniei naziste - și nici pomină de rolul Uniunii Sovietice. Ca de obicei, aceste țări reies din avantajele economice și achizițiile geopolitice. Al doilea Război Mondial a fost cel mai mare măcel al sec. XX, el s-a desfășurat pe două continente și patru oceane. Au obținut victoria, chiar dacă e foarte straniu, Statele Unite ale Americii. Dar trebuie să ne dumerim în formulări. Dacă prin victorie înțelegem acțiunile militare învingătoare, adică învingerea inamicului cu forța armelor, atunci a învins URSS și aliații. Dacă avem în vedere avantajele obținute de țară sau stat în rezultatul războiului, au învins SUA.

«America, Britania au depășit două regimuri de neegalat în istorie pentru puterea, barbaria și expansionismul lor. În scurt timp după intrarea Americii în război, mașina militară nazistă a fost nu doar oprită sau învinsă – în rezultatul unei campanii dintre cele mai dure și mai proeminente din istorie, ea a fost distrusă, de facto. Regimul nazist a fost învins de combinația dintre forța tehnică americană și spiritul de luptă al armatei de recruți ai unui stat democratic, care în pofida instruirii insuficiente și a lipsei de experiență în luni numărate și-a egalat calitățile de luptă cu cele ale adversarilor căliți – nemții ». (How the ‘cowboys’ of the West defeated the Nazis. The Wall Street Journal).

«Nu noi am pierdut războiul informațional, ”partenerii ”noștri l-au pierdut, deoarece ei au făcut din propriile popoare ostatecii propriei minciuni. Și faptul că ei nu cunosc nimic despre adevărata stare a lucrurilor, li se va întoarce însutit, istoria oricum îi va pedepsi pentru aceasta. Noi nu am pierdut războiul informațional, dar îl putem pierde dacă vom înceta să spunem adevărul și să povestim tineretului nostru cum a fost în realitate. Ce să facem cu cei căzuți în Marele război pentru apărarea Patriei? Ei există în fiecare familie», – spune general-colonelul Andrei Cartapolov, ministru adjunct al apărării din Federația Rusă, șeful Direcției politice militare a Forțelor Armate.

A.Speer, asociatul lui Hitler, în ultimul discurs în fața Tribunalului din Nurnberg a recunoscut: «Cu ajutorul unor mijloace tehnice ca radioul și megafonul, 80 milioane de oameni au fost lipsiți de gîndire independentă ».

Urmașii lor influențează azi mințile prin publicitate, internet, cinema, TV, jocuri computerizate, în timp ce oamenii nu mai citesc cărți, ziare, nu mai ascultă radioul. Cultura clipurilor și școala construită pentru ea, au produs «omul maselor» (Ortega-y-Gasset. «Revolta maselor»). Acest «om al maselor» este un obiect ideal pentru manipularea conștiinței. «Cel care controlează limba omului, îi controlează conștiința …» (J. Orwell). Limba ca un sistem de noțiuni, cuvinte (nume) în care omul percepe lumea și societatea, este cel mai important mijloc de subordonare. În SUA, o inovație genială pentru a transmite informații persoanelor care nu citesc, au fost benzile desenate – texte scurte, simplificate, fiecare fragment fiind însoțit de o ilustrație. Devenind o importantă parte componentă a culturii maselor în SUA, acestea au fost, pînă la apariția televiziunii, un instrument puternic al ideologiei.

Benzile desenate au «condus» familia americană medie din generație în generație și au format un «sistem de coordonate» stabil, americanii nu mai aveau treabă cu eroii reali, cum nu au nici acum – toate modelele de comportament li se oferă în filme și jocurile computerizate. O astfel de «captare» eficientă a auditoriului masiv este asigurată anume prin îmbinarea textului cu imagini vizuale. Autorii benzilor desenate și ai clipurilor împreună cu specialiștii în psihanaliză și lingvistică elaborează și implementează în conștiință neologisme – cuvinte și noțiuni noi, care momentan intră în conștiință, în limba culturii de masă, apoi și în cea oficială. Practica novatoare a fascismului a jucat un rol foarte important în atragerea imaginilor vizuale pentru a manipula conștiința. Fasciștii au folosit eficient spectacolul și filmul. Ei creau în mod intenționat spectacole mari, în care realitatea își pierdea caracterul obiectiv și devenea doar un mijloc, un decor.

Pot fi aduse multe exemple de falsificare a istoriei MRAP în cei 75 de ani de după Victorie. Să le infirme au fost nevoiți încă participanții, veteranii acelui război. Astfel, în cartea «Împotriva falsificării istoriei Războiului al doilea Mondial» edițiile din anii 1955, 1964 vedem articolul Mareșalului Uniunii Sovietice A. I.Eriomenco «Cu privire la reflectarea istoriei războiului al doilea mondial în Germania de Vest ». Argumente au fost participarea personală și informațiile din arhive. Fără a ne aprofunda, vrem să evidențiem faptul, că discuțiile și controversele au atins un nou nivel tehnic. Acum pot fi falsificate cadrele cronicilor, fotografiile, pentru a le plasa alături de documentele autentice. Un rol viclean aparține mișcării de reconstituire a istoriei, care a luat amploare în ultimul timp. Persoane îmbrăcate în costume cusute conform modelelor timpului înfățișează scene din MRAP, fac fotografii, apoi le ”îmbătrînesc” cu ajutorul computerului așa ca să pară adevărate, însă sensul lor este batjocorirea istoriei.

Întrebare: cum să ne opunem faptului, că cineva fără rușine rescrie istoria noastră și a lumii? Evident, știința istorică și combaterea falsificărilor, ca și interpretările defetiste ale evenimentelor trebuie tratate la cel mai înalt nivel de stat. Nu se referă deloc la cercetările curente și la savanți. Este vorba despre spațiul cultural, publicistic în mass-media și, desigur, în educația publică

Irina Batîi, Andrei Maliuc

Recomandă:

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Ar trebui de deschis secții de votare suplimentare peste hotare?