Atunci cînd cruciații au ajuns în Orientul Mijlociu, în secolul al XI, au descoperit săbii care tăiau atît de bine, încît „putea despica părul lăsat să cadă pe tăiș”, avînd o rezistență care-i înfricoșa chiar și pe cei mai curajoși războinici.
Vestea despre legendarul metal s-a răspîndit rapid, acesta devenindu-le cunoscut europenilor sub denumirea de oțel de Damasc, numit astfel după capitala Siriei, epicentrul armurierilor orientali.
Cîndva în secolul al XVIII-lea, formula oțelului de Damasc s-a pierdut, iar metoda de producere a aliajului este văzută azi drept un secret ce aparține trecutului.
De prin secolul al IV-lea, oțelul de Damasc a fost fabricat în mai multe puncte din regiune, potrivit Enciclopediei Britannica. Mai ales tăișul făcea ca săbiile produse din oțel de Damasc să fie extraordinare; erau arme devastatoare, ascuțite și foarte rezistente luptă după luptă.
Adăuga comentariu