Glumeții care le spun vegetarienilor că și plantele simt, nu doar animalele, s-ar putea să nu fie atît de departe de adevăr.
Plantele nu au ochi, urechi sau nas, dar au învățat să se ferească de pericole. Procesele lor senzoriale sînt complexe și misterioase, dar un nou studiu ne ajută să le înțelegem mai bine.
Spre deosebire de mamifere, care au organe senzoriale, plantele folosesc proteinele din membranele lor externe. Acestea le ajută să detecteze chimicalele din jurul lor și proteinele de la patogenii sau hormonii altui organism. Detectarea declanșează un semnal de alarmă în celule.
Un studiu realizat de o echipă internațională de oameni de știință, publicat în Nature, a analizat niște proteine de membrană care sînt cruciale pentru procesul senzorial al plantei – kinazele receptoare LRR.
„Aceasta este o muncă de pionierat pentru a identifica primul strat de interacțiuni dintre aceste proteine”, a spus Shahid Mukhtar, profesor asistent de biologie la University of Alabama at Birmingham.”O înțelegere a acestor interacțiuni ar putea duce la metode de a mări rezistența plantelor la patogeni sau la alți factori de stres, precum căldura, seceta, salinitatea sau răcoarea”.
Cercetătorii au clonat domeniile extracelulare ale kinazelor receptoare LRR (adică acele părți care pot simți moleculele din afara celulelor). Ei le-au testat în perechi, pentru a le putea observa interacțiunile. Cînd proteinele au interacționat, cercetătorii au adăugat informații în rețeaua proteinei. Așa au aflat că unele proteine erau un soi de nod principal pentru interacțiunea senzorială dintre proteine.
Cînd oamenii de știință au creat niște plante care nu aveau anumite proteine din rețeaua despre care vorbeam mai devreme, plantele au ajuns să aibă sisteme imunitare deficitare. Studiul ar putea fi un pas în față spre crearea unor plante mai sănătoase și mai puternice. Mai mult, unele plante ar putea fi folosite de către armată drept senzori la distanță.
Adăuga comentariu