Oamenii de ştiinţă au constatat că între America de Sud şi Africa de sud-vest cîmpul magnetic al Pămîntului este mai slab, potrivit Science Alert. Anomalia nu afectează, în general, viaţa de pe Pămînt, dar nu se poate spune acelaşi lucru şi despre navele spaţiale orbitale, potrivit Mediafax.
NASA monitorizează o anomalie ciudată în cîmpul magnetic al Pămîntului, o regiune uriaşă cu o intensitate magnetică mai mică, situată într-o zonă care se întinde în spaţiu între America de Sud şi Africa de sud-vest. Acest fenomen vast, numit Anomalia Atlanticului de Sud, i-a intrigat şi i-a preocupat pe oamenii de ştiinţă de mulţi ani.
Această anomalie nu afectează, în general, viaţa de pe Pămînt, dar sateliţii şi alte nave spaţiale care zboară prin acea zonă se confruntă cu defecţiuni tehnice.
Puterea redusă a cîmpului magnetic din interiorul anomaliei face ca particulele încărcate cu energie înaltă, venite din spaţiu, să pătrundă la altitudini relativ mici ale atmosferei, afectînd sistemele tehnologice ale sateliţilor. Aceste lovituri aleatorii pot produce de obicei doar defecţiuni minore, dar există riscul ca ele să provoace şi pierderi semnificative de date sau chiar deteriorarea permanentă a unor componente cheie, care de regulă obligă operatorii să oprească sistemele navelor spaţiale înainte ca acestea să intre în spaţiul anomaliei.
Există mulţi oameni de ştiinţă care încă nu înţeleg pe deplin anomalia şi implicaţiile acesteia
„Cîmpul magnetic este de fapt o suprapunere de cîmpuri din mai multe surse”, explică geofizicianul Terry Sabaka de la Centrul de zbor spaţial Goddard al NASA din Greenbelt Maryland.
Sursa primară este considerată a fi oceanul de fier topit din miezul exterior al Pămîntului, la mii de kilometri sub suprafaţa Terrei. Mişcarea acestei mase generează curenţi electrici care creează cîmpul magnetic al Pămîntului. Un rezervor uriaş de rocă densă, aflat la aproximativ 2.900 de km sub continentul african, tulbură producerea cîmpului, fapt ce duce la efectul de slăbire, la care contribuie şi înclinarea axei magnetice a planetei.
Cu toate că există mulţi oameni de ştiinţă care încă nu înţeleg pe deplin anomalia şi implicaţiile acesteia, apar constant noi idei, care aduc lămuriri asupra acestui fenomen ciudat. De exemplu un studiu condus de heliofizicianul NASA Ashley Greeley în 2016 a relevat faptul că anomalia se abate lent înspre nord-vest. Nu este vorba însă doar de o mişcare. Se pare că zona de anomalie pare să se împartă în două celule distincte, fiecare reprezentînd un centru separat de intensitate magnetică minimă în cadrul anomaliei mai mari.
Adăuga comentariu