Retragerea subită a trupelor americane din nordul Siriei a șocat comunitatea internațională. Mai jos, o scurtă explicație despre cum s-a ajuns la situația actuală și care sînt implicațiile pentru toate părțile conflictului din Orientul Mijlociu.
1. De ce s-au retras americanii tocmai acum?
În campania electorală, Donald Trump a criticat constant intervențiile americane din Siria, Irak și Afganistan și le-a promis alegătorilor că el va fi președintele care va aduce militarii acasă. Ceea ce a și făcut. În Afganistan, pînă la suspendarea negocierilor cu talibanii de acum cîteva săptămîni, administrația de la Washington era dispusă să retragă cel puțin 5.000 de soldați imediat, iar în următoarea perioadă retragerea să fie completă.
Chiar și din Siria Trump a retras trupe în decembrie 2018, atunci când le-a ordonat celor 2.000 de soldați prezenți în regiune să vină acasă, pentru că “războiul împotriva ISIS a fost cîștigat”.
Deci retragerea americană din nordul Siriei, deși subită, nu poate fi o surpriză pentru nimeni.
Însă motivul pentru care se întâmplă tocmai acum ține mai mult de politica internă a Turciei. În iunie, Partidul președintelui turc Recep Tayyip Erdogan (AKP) a fost pur și simplu umilit în alegerile din Istanbul, așa că liderul de la Ankara a considerat că e momentul să-și repare imaginea printr-o intervenție militară împotriva “inamicului istoric” – kurzii. Situație care i-a convenit de minune lui Donald Trump.
2. Intervenție militară sau misiune umanitară?
Turcii susțin că vor să creeze o “zonă-tampon” (buffer zone) la granița turco-siriană, unde vor să mute o parte din refugiații sirieni pe care îi găzduiește pe teritoriul său încă de la începutul conflictului. Problema e că această zonă-tampon, care se vrea a fi de circa 30 km în interiorul Siriei este locuită momentan de cîteva sute de mii de kurzi (în interiorul acestei zone se află cele mai multe orașe), care la rîndul lor ar trebui să se mute spre sud, în teritorii controlate de arabi. Între arabi și kurzi au existat dintotdeauna tensiuni, ultimii fiind marginalizați și discriminați sub regimul dictatorial al lui Hafez al-Assad, tatăl actualului președinte. Chiar dacă în zonele kurde arabii s-au bucurat de mai multe drepturi, nici kurzii nu au fost tot timpul atît de toleranți pe cît vor să pară cu arabii din regiune. Un raport Amnesty International a concluzionat că acțiunile kurzilor împotriva locuitorilor arabi din zonele controlate de ei ar putea fi considerate “crime de război”.
La rîndul lor, turcii văd în prezența kurdă din nordul Siriei o amenințare la siguranța națională. Și asta pentru că, susțin oficalii de la Ankara, PKK-ul turc și forțele kurde din Siria ar fi una și aceași organizație teroristă.
Astfel că, sub pretextul unei misiuni umanitare, Turcia orchestrează pe teritoriul sirian una dintre cele mai mari acțiuni de purificare etnică din istoria recentă.
3. Ce vor kurzii?
Kurzii sînt o minoritate etnică împărțită între patru țări: Turcia, Siria, Irak și Iran. Se estimează că numărul lor ar fi între 30 și 40 de milioane. În Siria, kurzii nu a fost niciodată recunoscuți pe deplin de regimul Assad. Tensiunile cu Turcia și legăturile ideologice pe care le au cu PKK-ul lui Abdullah Öcalan, organizație aflată pe lista grupărilor teroriste din SUA și UE, au făcut aproape imposibilă existența unui stat kurd în regiune.
Însă, în toți acești ani, kurzii din Siria au luptat în prima linie împotriva Statului Islamic și au militat pentru autonomie într-o Sirie federalizată.
4. Va fi război?
Cel mai probabil, da. Turcii au trimis semnale clare că nu vor ezita să folosească această oportunitate ca să “rezolve odată și pentru totdeauna problema kurdă.”
Putem să venim în orice noapte, fără avertisment. Mesajul tranșant al lui Erdogan
Însă, înainte de a se retrage, americanii au decis să interzică accesul aerian al turcilor în Siria, ceea ce va face ca intervenția militară să fie un pic mai dificilă pentru Erdogan.
Mai mult, într-un mesaj postat pe Twitter (cum altfel?), Trump a trimis un avertisment Turciei prin care îi avertizează să nu “depășească limitele”.
După cum am mai afirmat ferm înainte, și doar ca să reiterez, dacă Turcia face ceva ce eu, în măreața și inegalabila mea înțelepciune, consider că este în afara limitelor, o să distrug complet și o șterg orice urmă din economia Turciei (Am mai făcut asta). Ei trebuie, alături de Europa și alții, să fie atenți…. Donald Trump
Depășiți numeric și fără sprijinul americanilor, kurzii nu au nici o șansă în fața intervenției turce, dar asta nu înseamnă că nu vor lupta.
5. Ce spune comunitatea internațională?
Pe scurt, nimic. Se pare că Donald Trump nu s-a consultat cu nici un aliat înaintea deciziei de luni. De la Bruxelles la Londra și Tel Aviv, toată lumea privește consternată la ce se întîmplă acum în Siria. Uniunea Europeană are prea puține de spus în ceea ce privește intervenția turcă.
În primul rînd pentru că Turcia amenință constant Bruxellesul cu milioanele de refugiați pe care îi va trimite spre Europa. În al doilea rînd, UE nu are o armată proprie, ceea ce într-o astfel de situație o reduce la un rol observator mai mult decât orice altceva.
Europa ar putea fi însă cea mai afectată de consecințele unui nou conflict în Siria. Mai mulţi lideri europeni reuniţi marţi la Luxemburg şi-au exprimat îngrijorarea de a vedea apariţia un nou val migrator din cauza situaţiei din Siria.
Într-un text comun transmis miniştrilor de interne ai UE, Grecia, Cipru şi Bulgaria au subliniat „creşterea spectaculoasă a numărului migranţilor sosiţi pe ruta Mediteranei de Est”, existînd „semne alarmante ale emergenţei unei crize”.
Pe de altă parte, Israelul se teme că retragerea americană va da mînă liberă Iranului în Siria, scenariu pe cât de sumbru, pe atît de periculos pentru Tel Aviv. Și nu numai Iranul va avea mînă liberă.
În acest context, Israelul s-ar putea să ofere sprijin (cel mai probabil limitat la finanțare și/sau armament ușor) kurzilor. Au mai făcut-o în trecut cu kurzii irakieni, iar cei din Siria sînt printre puținele minorități din regiune care nu au un discurs antisemit.
Evident, există și posibilitatea ca Bashar al-Assad să-i sprijine pe kurzi împotriva Turciei, dar puțin probabil ca acest lucru să se întîmple din două motive: deși regimul de la Damasc controlează cîteva zone din nordul țării (în special aeroportul militari din Qamishli și centrul orașului), eforturile de război și resursele militare ale sirienilor sunt direcționate către zona Idlib, ultimul bastion de rezistență al rebelilor. Mai mult, Assad nu poate lua o astfel de decizie fără a se consulta cu Rusia, aliații turcilor, și care nu are niciun interes ca foștii parteneri americani să iasă bine din situația de față.
Iar de la Moscova, semnalele sunt cît se poate de clare. Rușii sînt cei care le râd în față tuturor celor care s-au încrezut vreodată în americani, care par să plece mai mult cu coada între picioare decît victorioși dintr-o Sirie în pragul unui nou război.
Cei mai mulți observatori ai regiuni sunt de acord că un conflict cu Turcia va crește șansele ca Statul Islamic să revină la o formă teritorială mai mult sau mai puțin asemănătoare cu ceea ce jihadiștii au numit Califatul islamic.
Numai în taberele de refugiați și închisorile kurde sînt cîteva mii de persoane condamnate deja sau anchetate pentru legături cu Statul Islamic. Dacă sistemul de securitate kurd se va prăbuși într-un conflict cu Turcia, zona va deveni un fief pentru militanții islamici, care probabil vor profita de vidul de securitate și vor încerca să-și elibereze camarazii din acest închisori, ca ulterior să revendice teritorii în regiune.
În concluzie, scenariul din ce în ce mai probabil al unui conflict între turci și kurzii sirieni riscă să afunde Siria într-un haos și mai mare, iar pe noi, cei din Europa, să ne facă părtași la o criză umanitară și mai mare decît cea de acum câțiva ani.
Adăuga comentariu