Anul 2020 trebuia să reprezinte momentul în care Germania îşi arăta statutul de conducător, în condiţiile în care va prelua de la 1 iulie preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Pandemia de COVID-19 reprezintă o reluare a eurocrizei din deceniul trecut şi, în prezent, se pare că rolul grecilor de atunci, care fluturau pancarte cu în care Angela Merkel apărea cu mustaţa lui Adolf Hitler, a fost luat de italieni şi spanioli, scrie Bloomberg.
În timpul eurocrizei, Germania a participat în programe de salvare chiar dacă tratatele Uniunii Europene interzic acordarea ajutoarelor de stat. Acum, Germania ajută din nou ţările membre, cancelarul Angela Merkel anunţând săptămâna trecută că ţara este pregătită să contribuie mai mult la bugetul Uniunii, afectată de pandemia de coronavirus. De asemenea, Germania a spus nu „corona-obligaţiunilor”, exact cum a respins şi euro-obligaţiunile.
Erorile de comunicare pot fi o bombă cu ceas care ar putea distruge într-o zi ideea unei Europe unite şi reflectă un defect în proiectarea Uniunii şi un deficit în conştiinţa politică a Germaniei. În mare parte pentru că UE este un bloc în stare incipientă. Pentru a funcţiona în continuare, are nevoie de un lider inofensiv, sau de un hegemon. Însă o singură ţară este suficient de puternică din punct de vedere economic şi politic pentru a juca acest rol, transmite zf.ro.
În relaţiile internaţionale, un hegemon nu este o putere care domină prin forţă brută. În schimb, este o ţară care îşi foloseşte puterea pentru a conserva un sistem complex, chiar dacă îşi ignoră interesele naţionale. De exemplu, poate fi un creditor de ultim resort. Marea Britanie şi-a asumat acest rol în secolul al XIX-lea, iar Statele Unite după cel de Al Doilea Război Mondial, prin sistemul Bretton Woods.
În acelaşi mod, Germania ar trebui să accepte că este hegemonul zonei euro. Însă există o problemă. Integrarea europeană a început în anii 1950, după un război masiv iniţiat de nemţi. În consecinţă, instituţiile europene au fost construite de la bun început în ideea ca nicio ţară, în special Germania, să le poată domina pe celelalte. Berlinul contribuie cu 21,44% la capitalul Băncii Centrale Europene, însă abia dacă depăşeşte Malta în ceea ce priveşte influenţa (0,09%) din Consiliul guvernatorilor, potrivit site-ului BCE.
În cadrul Mecanismului European de Stabilitate (ESM), una dintre cele mai importante elemente ale strategiei zonei euro de apărare împotriva crizelor, Germania are suficientă greutate încât să blocheze decizii, însă nu să le facă. Şi lista poate continua.
O soluţie ar putea fi introducerea unui guvern adecvat pentru zona euro şi pentru UE, cu propriile venituri fiscale şi puteri bugetare. Germania ar fi cel mai mare contingent al noii entităţi, precum Virginia la începuturile Statelor Unite ale Americii. Însă niciun membru al Uniunii nu este pregătit în prezent pentru un asemenea pas.
Adăuga comentariu