Tot ce nu ştiai despre rostopască

Tot ce nu ştiai despre rostopască

Rostopasca este o plantă erbacee care înfloreşte la sfîrşitul primavării. Originară din Europa, Asia şi Africa de Nord, ea creşte în apropierea aşezărilor umane, în locuri umbrite, umede.


Rostopasca creşte pînă la o înîlţime de 30-80 de cm, iar din tulpină cresc numeroase ramificaţii.


Frunzele sînt asemănătoare celor de stejar, cu multe nervuri. Seva de culoare galbenă sau portocalie curge abundent cînd tulpina, ramificaţiile sau rădăcinile sînt rupte.


Părţile utilizate ale plantei sînt tulpinile nelignificate înflorite, din care se obţine sucul proaspăt, şi rădăcina, care este uscată şi măcinată, după care este adminsitrată sub formă de capsule.


Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.


Administrare:


Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de plantă uscată şi mărunţită la o cană de apa clocotită, lăsată la infuzat 2-3 minute, se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici.


Tinctura se prepară din plantă uscată (15 linguri pulbere) sau planta proaspata (conserva cel mai bine proprietatile curative ale plantei), pusa intr-un borcan fara sa se inghesuie, peste care se toarna alcool de 60 de grade, se inchide borcanul ermetic, se lasa la macerat 2- 3 saptamani, apoi se filtreaza si se imbuteliaza in sticlute inchise la culoare; se administreaza de 3-4 ori pe zi cate 50-100 picaturi (1- 2  lingurite) pe zi, diluate in putina apa.


Frunzele proaspete zdrobite pot fi folosite sub forma de cataplasma pe zona afectata; sucul proaspat extras din frunze verzi poate fi folosit in uz extern pentru tratarea diverselor afectiuni ale pielii sau mucoaselor; sub forma de instilatii la nivelul ochilor (desi este foarte neplacut s-a dovedit eficient in tratarea cataractei).


Rostopasca - Precauţii şi contraindicaţii


Preparatele din rostopască trebuie administrate intern doar cu avizul unui specialist în medicina plantelor.


În doze mari, toxice, alcaloizii pot determina purgaţii violente, colici, scaune cu sînge.


Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load