Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

Oamenii de știință au demonstrat că nu mai este nevoie ca oamenii să lucreze

5 feb. 2018,, 02:32   Externe
5766 0

Criza din domeniul ocupării forței de muncă în Occident a fost analizată științific. Concluzia a surprins pe mulți: nu este necesar să lucrăm în lumea modernă, pentru că este lipsit de orice sens și chiar dăunător.

Această idee este paradoxală doar la prima vedere, deoarece are dovezi convingătoare și se bazează pe o piața reală a forței de muncă, care reprezintă perspective destul de sumbre pentru omenire.

Creșterea constantă a șomajului în țările miliardului de aur a provocat o creștere rapidă a rapoartelor, cărților și cercetărilor științifice pe tema că un om versat nu are nevoie să muncească. A fost prestigios și profitabil să lucrezi în era victoriană, iar în prezent munca nu este prestigioasă.

Spre exemplu, cartea tînărului sociolog britanic David Frein așa și este intitulată: " Renunțarea la muncă". Filosoful Elizabeth Anderson și-a intitulat studiul mai complicat: "Guvernele private: Cum ne conduc angajatorii viața (și de ce nu vorbim despre asta)". Iar cea mai nouă lucrare a istoricului James Livingston a fost intitulată "Nu mai e de lucru. De ce ocuparea totală a forței de muncă este o idee proastă".

Datorită acestor oameni de știință și ai susținătorilor lor a apărut o nouă tendință influentă în filosofia modernă - "anti-muncă" (anti-work). Reprezentanții acestei direcții își încep studiile cu o critică puternică a pieței de muncă moderne, cu toate nedreptățile acesteia, după care toți ajung la concluzia: că deoarece lucrul modern este atît de rău și nerentabil, trebuie să uităm de lucru, care e demodat, fără sens și necreativ. Oricum în curînd toate locuri de lucru vor fi ocupate de roboți.


Este necesar să recunoaștem că critica realităților actuale din partea acelora "anti-muncă" este serios fundamentată și foarte convingătoare. Referindu-se la statisticile disponibile pentru masele largi, ei dovedesc că piața muncii se află într-o stare teribilă. În prezent locul de muncă nu numai că nu poate asigura prosperitatea, ci chiar supraviețuirea. În SUA, salariul mediu real nu crește de zeci de ani, de fapt, acesta scade din cauza inflației. În Marea Britanie, oficial aproape două treimi din familii sînt sărace, cu părinți care lucrează.

Ziarul «VZGLEAD» a scris deja că decalajul dintre cîștigurile populației și costul locuințelor din Occident crește vertiginos. Salariul mediu de mult timp deja nu este suficient pentru a lua în ipotecă o casă sau un apartament, astfel fiind poziționate deja ca state de clasă mijlocie. Creșterea paralelă a prețurilor pentru plățile comunale și alimente duc la faptul că omul este nevoit să cheltuie tot ce cîștigă pe facturi și pe alimentele de bază. Angajații rețelei de supermarketuri "Sainsbury" și cei ai Corporației "Amazon" din SUA primesc un salariu atît de mic, încît statul este nevoit să-i asigure cu taloane pentru mîncare gratuită.

Lucrurile sînt atît de triste nu numai la proletariat. Chiar și diploma universitară a încetat să garanteze un loc de muncă de prestigiu și un salariu ridicat. În anul 2017, jumătate dintre toți absolvenții universităților din Marea Britanie se aflau în lista "care nu e destinată persoanelor cu studii superioare". Dacă e să spunem lucrurilor pe nume, ei preparau cafea la "Starbucks" și sunau oamenii în Centrele de Apel (Call centre) pentru un salariu minim pe oră.

În timp ce numărul locurilor vacante cu asigurarea concediului anual plătit și pachet social este în scădere, crește volumul unor asemenea locuri de muncă ca: lucru suplimentar ocazional, lucrul pe oră și munca la distanță. Toate acestea cauzează o instabilitate suplimentară pe piață: persoana care lucrează nu mai trăiește de la salariu pînă la salariu, ci de la onorar la onorar. "Prekariat" este un termen nou pentru a-i denumi pe cetățenii, care sînt condamnați să aibă munci temporare. Sună frumos, dar de fapt arată destul de sumbru.

Pentru a evita concedierea și pentru a nu ajunge să completeze rîndurile "prekariat"-ului, oamenii se văd forțați să lucreze ca ultima dată și le este sincer frică să-și ia concediu sau concediu medical. Stresul constant duce la boli. Medicii occidentali compară deja oficial daunele aflării la serviciu cu efectele nocive ale fumatului.

Munca a încetat să aducă și satisfacție morală. Oamenii urăsc în taină ceea cu ce sînt nevoiți să se ocupe la lucru. Antropologul britanic David Graber a făcut o paralelă interesantă între modelul de ocupare a forței de muncă în perioada tîrzie a URSS-ului și cea modernă occidentală. Teoretic, în timpurile noastre ar trebuie să se adeverească predicția celebrului economist John Maynard Keynes privind automatizarea producției și, în consecință, a doar 15 de ore pe săptămînă de lucru în țările dezvoltate ale lumii. De fapt, numărul posturilor de muncă din industria prelucrătoare a scăzut (în SUA acestea reprezintă mai mult de un sfert din totalul locurilor de muncă), dar, totodată, au apărut o mulțime de locuri de muncă, complet inutile. Manageri și dealeri, stiliști și psihoterapeuți, antrenori și analiștii financiari, nutriționiști și publiciști, posturile de acest fel ocupă trei sferturi din piața forței de muncă din America. Graber compară cererea în surplus a acestor posturi vacante cu ocuparea deplină a forței de muncă în perioada tîrzie a URSS-ului, unde locurile de muncă erau create doar pentru ca cetățenii să nu sufere din cauza șomajului.

Cum a fost posibil ca acest lucru să se întîmple într-o societate capitalistă? De ce "mîna invizibilă a pieței" nu s-a debarasat de aceste profesii fără sens? Graber consideră că autoritățile au dezvoltat în mod intenționat acest plancton de birou, altfel populația șomeră ar fi organizat o revoluție. Totodată, oamenii care practică aceste profesii idioate (bullshit jobs, așa cum se exprimă Graber) suferă de depresie și simt că nu are nevoie nimeni de ei.

În general, cu critica actualului model de angajare a acelora "anti-muncă" este totul în ordine. Dar, în loc să traseze modalitățile posibilei reformări a acesteia, ei le propun să renunțe smerindu-se. Nu e de lucru, dat nici nu e necesar, iată la ce concluzie ajung, în cele din urmă, cu toate reflecțiile lor.

Cînd cercetătorii încep să picteze imagini ale lumii viitoare, unde miliarde de șomeri se bucură să nu facă nimic, se dovedește a fi ceva neinteligibil. Eminenți oameni de știință scriu cu toată seriozitatea că excesul de timp liber le va permite oamenilor să-și petreacă mai mult timp cu familiile lor, să se ocupe de creativitate și sport, să ducă un mod de viață mai sănătos. În general, acesta ar fi comunismul clasic - "de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi".

În același timp, niciuna dintre persoanele "anti-muncă" nu se întreabă cum va funcționa un astfel de "comunism" în condițiile proprietății private (asta chiar dacă ei toți sînt în mod sigur ciubucari, inviolabilitatea proprietății private rămîne pentru ei "vaca sacră").

În cazul în care șomerii fericiți vor lua bani pentru a plăti un apartament închiriat? Ce creativitate le va permite să-și asigure cel puțin mîncarea? Cum vor fi oferite într-o astfel de societate serviciile medicale. Cum se va desfășura procesul de educație? Toate aceste aspecte filozofii "anti-muncă" le ocolesc cu atenție, prevăzînd că răspunsurile sincere nu le vor plăcea nimănui.

Cu toate acestea, ceva despre medicină și educație poate fi prezis chiar acum. Susținătorii "anti-muncă" se află sub influența puternică a filosofului radical de stînga al anilor 1970-1990, Ivan Illici. O lungă perioadă de timp acesta a fost iezuit, apoi a fost judecat de Inchiziție și forțat să renunțe la rangul său de slujitor, în schimb pentru un timp a devenit o adevărată stea filosofiei de stînga. Ideile lui Illici includ renunțarea aproape completă la educația școlară (copilul trebuie să studieze singur și să petreacă la școală cel mult două luni pe an), același lucru și cu medicina. Potrivit lui Illici, civilizația globală le impune bolnavilor ideea falsă că durerea poate fi vindecată și, astfel, o face intolerabilă. Iar în cazul în care pacientul este cufundat în cultura locală și nu crede în civilizația globală, el va răbda durerea foarte bine și va muri în liniște, fără să împovăreze medicina cu propria persoană.

Aceste opinii canibalice se potrivesc perfect sistemului "anti-muncă". Dacă în utopia lor vor rămîne banii și proprietatea privată, șomerii din ea vor muri în acest mod progresiv.

Alternativa pentru dispariția acestora este controlul total al statului asupra masei cetățenilor sărăciți și existență comunală destul de ciudată. O ordine aproximativă a zilei în viitor a fost descrisă într-un interviu pentru ziarul "Guardian" profesorul de la Universitatea din West London, Helen Hester, o altă luptătoare proeminentă pentru societatea fără locuri de muncă. În fiecare dimineață, șomerii își primesc porția zilnică a venitului universal de bază. Apoi se familiarizează cu programul evenimentelor sociale din zona lor (acesta poate fi un meci de fotbal al echipelor din curte sau o întîlnire a unui cerc de interese). Și apoi lucrează în atelier.

"În absența muncii, vom confecționa cu siguranță ceva, ne vom coase hainele, spre exemplu", spune Hester.

Cireașa de pe acest tort o va constitui întoarcerea în comune (apartamentele comunale). Într-o societate fără loc de muncă, oamenii vor avea mai mult timp liber și mai puțini bani. De aceea Hester prevede mutarea lor în apartamentele comunale, unde vor împărți baia, toaleta, bucătăria și chiar ustensilele de bucătărie. O persoană cu experiența sovietică a vieții în acest moment riscă să-și amintească scandalurile epice din bucătăriile comunale, din cauza împărțirii exact a acestor ustensile de bucătărie. "Mătăuzul, printre altele, puneți-l la loc!", tot spunea eroina lui Mihail Zoșcenko.

Intelectualii de sînga modelează extaziați societatea șomajului total, fără să observe ei înșiși ce anti-utopie groaznică creează. În lumea lor, proprietarii de bunuri imobiliare și active vor dispune în totalitate de viețile a milioane de șomeri, care vor trăi chiar mai rău decît proletariatul în era capitalismului sălbatic. Nu este clar numai ce va împiedica aceste mase oropsite să pornească războiul de clasă sîngeros.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?