Istoria acestui loc este relatată de ediţia ScienceAlert.
Vîrtejul din Pacificul de Sud este unul dintre cele cinci sisteme gigantice de curenţi din Oceanul Mondial, unde mase uriașe de apă se deplasează într-un cerc, contactînd foarte dificil cu alte mase de apă datorită presiunii și temperaturii apei.
Este zona, unde se află „cimitirul spațial” – anume aici cad sateliții și stațiile spațiale trecute la deşeuri – se întinde pe o suprafață totală de 37 milioane km, şi este situată extrem de departe de uscat. Este poziția geografică a acestei zone care duce la faptul că acolo nu există aproape nici un nutrient, iar nivelurile de ultraviolet din această parte sînt mult mai mari.
În timpul celei de-a șasea săptămîni din expediţia vasului de cercetare german FS Sonne din decembrie 2015 pînă în ianuarie 2016, echipajul, condus de echipa Institutului de microbiologie marină Max Planck, a parcurs 7000 km prin SPG din Chile în Noua Zeelandă.
Pe drum, oamenii de știință au colectat numeroase populații microbiene în această zonă, la o adîncime de 20 pînă la 5 mii de metri. Analiza microorganismelor a fost efectuată folosind un nou sistem care a permis cercetătorilor să clasifice și să identifice probele organice pe drum în doar 35 de ore.
Una dintre populațiile identificate, numită AEGEAN-169, a fost deosebit de numeroasă în apele de suprafață ale GSP, în timp ce studiile anterioare le-au găsit doar la o adîncime de 500 m.
Oamenii de știință menţionează că această regiune are propriul său plus – datorită naturii curenților și depărtării de ţărm, în GSP lipseşte cu desăvîrşire gunoiul.
Adăuga comentariu