Cum a devenit inima simbol al iubrii şi al Zilei Îndrăgostiţilor

Forma de inimă este recunoscută în întreaga lume ca fiind un simbol al iubirii romantice şi afecţiunii. Cum a devenit, însă, inima simbolul iubrii şi al Zilei Îndrăgostiţilor?

Originile sale istorice sînt greu de stabilit. Unii consideră că pictograma-simbol a derivat de la forma de frunze de iederă, care sînt asociate cu fidelitatea, în timp ce alţii susţin că este modelat după sînii, fesele sau alte părţi ale anatomiei umane.

Poate cea mai neobişnuită este Teoria Silphium, o specie de fenicul gigant, care creştea odată pe coasta Africii de Nord, în apropiere de colonia grecească din Cyrene. Grecii antici şi romanii utilizau silphiumul atît ca pe o aromă alimentară, cît şi ca pe un medicament minune, asemeni siropului pentru tuse, fiind faimos însă şi pentru capacităţile sale deosebite de contracepţie.

Scriitorii şi poeţii antici apreciau planta pentru puterile sale contraceptive. Silphiumul devenise atît de popular, încît a ajuns să fie cultivat pe suprafeţe extinse la sfîrşitul sec I d.Hr.

Păstăile Silphiumului seamănau izbitor cu simbolul inimii moderne, fiind asociată de multe ori cu simbolul dragostei şi sexului, fapt care ar fi ajutat la popularizarea simbolului. Oraşul antic Cirene, care s-a îmbogăţit din comerţul cu silphium, a pus forma inimii pe banii emişi.

În timp ce teoria silphium este cu siguranţă convingătoare, adevăratele origini ale formei inimii pot fi mai simple.

Oamenii de ştiinţă, Pierre Vinken şi Martin Kemp, au susţinut că simbolul îşi are rădăcinile în scrierile lui Galen şi ale filozofului Aristotel, care au descris inima omului ca avînd trei camere, cu o adîncitură mică în mijloc.

Conform acestei teorii, forma de inimă s-ar fi putut naşte atunci cînd artişti şi oameni de ştiinţă din Evul Mediu au încercat să reprezinte unele texte medicale antice.

În secolul al XIV-lea, de exemplu, fizicianul italian Guido da Vigevano a făcut o serie de desene anatomice cu o inimă care se aseamănă mult cu cea descrisă de Aristotel. Avînd în vedere că inima omului a fost mult timp asociată cu emoţii şi plăcere, forma a fost în cele din urmă "votată" ca un simbol al romantismului şi dragostei medievale.

Simbolul a devenit deosebit de popular în timpul Renaşterii, cînd a fost utilizat în arta religioasă, ilustrînd inima lui Hristos şi ca una dintre cele patru simboluri din cărţile de joc. Prin secolele XVIII şi XIX, simbolul inimii a devenit un motiv recurent în notiţele de dragoste şi felicitările de Ziua Îndrăgostiţilor.