Ce gumă de mestecat foloseau oamenii în epoca de piatră

Scoarța de mesteacăn era folosită pe post de gumă mestecat de oameni în epoca de piatră. Asta susține o echipă de cercetători, care a aflat, prin analizarea acestui material, detalii inedite despre viața strămoșilor, relatează CNN.

Lola, o fetiță care a trăit în Danemarca în urmă cu 5.700 de ani, era brunetă cu ochi albaștri și avea tenul închis. La ultima masă, copila a mîncat alune și carne de rață sălbatică, însă nu consuma lapte deoarece stomacul ei nu putea procesa lactatele. Cercetătorii au aflat aceste detalii după ce au stabilit că fetița a mestecat scoarță de mesteacăn, care, în antichitate, era un fel de gumă de mestecat, notează CNN.

Prin analizarea scoarței de mesteacăn, cercetătorii au reușit să descopere întreg genomul al fetiței, fiind prima oară cînd sînt extrase informații genetice din alte materiale decît oasele, reiese din studiul publicat de jurnalul Nature Communications.

Oamenii de știință susțin că rășina de mesteacăn era folosită de oamenii din paleolitic ca un fel de clei, în urmă cu 760.000 de ani. Aceasta era obținută prin încălzirea scoarței de mesteacăn pe care au început, la un moment dat, să o mestece. De altfel, arheologii au descoperit urme de dinți pe scoarțele de copac găsite în situl antic din Syltholm, Danemarca.

Prin analizarea probelor ADN, cercetătorii au aflat că scoarța de mesteacăn a fost mestecată de o femeie cu un profil genetic asemănător vînătorilor din Europa continentală și nu cel al celor din zona centrală a Scandinaviei.

„De asemenea, am obținut probe ADN din microbii din gură și mai mulți agenți patogeni importanți, ceea reprezintă o sursă importantă despre DNA-ul oamenilor din antichitate, în special din perioada din care nu mai avem rămășițe”, a explicat Hannes Schroeder, autorul studiului și profesor asociat la Institutul Globe al Universității din Copenhaga.

Potrivit cercetătorilor, scoarța de mesteacăn, considerată ca fiind guma de mestecat din antichitate, este precum o capsulă a timpului, deoarece a păstrat informații despre bateriile din gura fetiței. Cercetătorii au descoperit în DNA-ul copilei elemente ce au legătură cu febra glandulară sau mononucleoza.

De asemenea, fetița numită Lola avea intoleranță la lactoză, ceea ce indică faptul că oamenii au evoluat, tolerînd laptele în alimentație, după ce creșterea animalelor a luat amploare în neolitic.