Uimitoarea lume a viitorului!

Noua ordine sacră și Piramida Mondială a Puterii. Partea a 3-a

În continuarea studiului început în primele două părți, aș vrea să menționez problema timpului. Timpul este o categorie foarte actuală pentru omenire, și nu o categorie cantitativă, cum au încercat să o tălmăcească unii filozofi occidentali, care spuneau că timpul înseamnă bani, dar o categorie calitativă, cum menționa filozoful-tradiționalist Rene Guenon.

În această tălmăcire timpul este apreciat nu prin prisma cantității, ci prin cea a spiritului. Spiritul timpului – iată uimitoarea descoperire pe care ne-a oferit-o filozofia germană. Fiecare timp își are propriul spirit și este foarte trist că spiritul timpului nostru s-a dovedit a fi tragic și apocaliptic. Despre om, ca și despre civilizație, judecăm reieșind nu din numărul anilor trăiți, ci din calitatea lor, din randamentul în folosul societății și lumii, pe care omul l-a oferit în timpul vieții sale. Este important și modul în care el și-a încheiat calea, rezultatul ei, a fost oare viața lui plină cu bunătate, compasiune și echitate. Aceleași cuvinte pot fi pe deplin raportate la întreaga omenire.

De la aur la fier

Dacă examinăm etapele formării omenirii și a tradiției sacre în perioada în care viitorul omului se află sub un mare semn de întrebare, nu putem trece sub tăcere doctrina celor patru epoci. Ea este cunoscută practic în toate societățile tradiționale. Încă tradiția greco-romană, în special reprezentantul ei istoricul Hesiod, ne vorbește despre patru epoci ale formării sau degradării omenirii. Simbolurile lor formează un anumit șir alchimic: aur, argint, bronz, fier.

În India antică, această doctrină a căpătat cea mai vastă deschidere și justificare. Satya-Yuga, Dvapara-Yuga, Treta-Yuga și Kali-Yuga. Ultima este timpul în care existăm noi, timpul întunecat sau negru, în care omul degradează definitiv și se va îndepărta de temeliile divine ale lumii, se va rupe de forțele tradiției sacre și de dharma – legea divină.

Cam la fel privea istoria omenirii și tradiția zoroastriană, și cea caldeeană. Din punctul de vedere al confesiilor tradiționale ale antichității peste tot vedem degradarea treptată a omenirii. De la reducerea speranței de viață (Biblia vorbește despre viața de secole a patriarhilor) la haosul social și distrugerea principalelor temelii sociale tradiționale. Așa că toate evenimentele de azi au fost descrise detaliat de înțelepții antichității, care au prezis viitoarelor generații etapele devalorizării treptate a omenirii și a lumii înconjurătoare.

Unii vor spune că toate acestea se referă la acele confesii, care privesc ciclic lumea și istoria. Desigur, așa e, însă timpul liniar reflectat în complexul religios iudeo-creștin, în zoroastrism, islam și alte religii, tot are un sfîrșit. Asta în timp ce în reflectarea liniară a istoriei verdictul despre sfîrșitul lumii este și mai radical și categoric. Dacă timpul ciclic percepe istoria omenirii moderne ca pe un fel de an mare, cercul manvantarei, vorbind în limba hinduismului și a budismului, și anume păstrează speranța și convingerea că timpul și omenirea va renaște, atunci timpul liniar nu lasă epocii eshatologice speranțe de renaștere. Pentru că ceea ce va fi după sfîrșit diferă radical de întreaga cale istorică a formării omenirii. Aici moartea civilizației este definitivă și irevocabilă, iar speranța este doar la Cel care va crea o nouă lume mesianică și o viitoare veșnicie sacră în Împărăția Domnului.

Ceea ce putem observa prin prisma timpului liniar este, desigur, moartea civilizației noastre. Din punctul de vedere al științei istorice (hegelianismul și doctrina marxistă a istoriei) – sfîrșitul formației noastre social-economice. Orînduirea sovietică, a cărei etapă de 72 ani s-a terminat în a.1991, a fost prima fază a acestui sfîrșit. Evenimentele de azi ne spun că în 2020 vedem începutul sfîrșitului capitalismului liberal occidental în forma lui financiară, dar și industrială. Putem vorbi, de facto, nu doar despre finalul unui ciclu, dar și despre moartea acestei civilizații.

Templul terestru, construit de vechea lume tradițională, chiar și după transformarea ei iudeo-creștină, s-a năruit, fiind înlocuit cu ceva total străin pentru lumea tradiției, dar și pentru omenire în general. Piramida răsturnată a viitorului, piramida neagră a puterii va deveni, probabil, o încercare de a construi o lume nouă și un templu nou, negru în esența sa. Un templu, în care cei mai buni vor deveni ultimii, iar primii vor fi cei care au nimicit orice început uman în propria ființă, orice aluzie la o spiritualitate supremă, bună și curată.

”Ei nu pot fi numărați…”

Ce fel de piramidă este aceasta? Ce componente ne permit să apreciem structura și viitorul ei?

Înainte de a răspunde la aceste întrebări, să examinăm structurile care au pregătit aceste procese. Primul ar fi ”Comitetul 300”- așa numea John Coleman autoritatea supremă a tainicului guvern mondial. A doua – oligarhia mondială și cercurile ei mesianice. Trei – lojele masonice destructive, subversive, care trebuie diferențiate de cele conservatoare – de Ritul scoțian, de Marea lojă națională a Franței și de Carta din York și Arca Regală, adică de cele care cred că lumea contemporană este deja construită, iar sarcina celor inițiați este să o păstreze în forma ei actuală. Dar asta nu se referă la acele cercuri conspirologice secrete, numite masonerie subversivă, care cred că lumea trebuie supusă unei distrugeri radicale.

Despre părțile componente ale acestor forțe vorbește detaliat în cartea sa ”Comitetul 300. Tainele guvernului mondial” publicistul american John Coleman, fost colaborator al serviciilor secrete britanice. În opinia sa, este vorba despre: vechile familii ale Aristocrației Negre europene, elitele liberale est-americane, iluminații, a.n. Consiliu mondial al Bisericilor, Teologii iezuiți ai eliberării, Ordinul Capilor Sionului, cneazii Nazi, Fondul Monetar Internațional, Banca decontărilor internaționale, loja britanică a masonilor Quator Coronati, loja masonică italiană P-2, diverși membri ai principalelor fonduri și companii de asigurări, numeroase alte organizații. Autorul acestei liste crede, însă, că nu e nici măcar piscul piramidei care se construiește – doar caturile care se văd și comunică direct cu sistemul social-politic și economic. Dar mai există cei de după paravan, cei care ordonă. Acolo se află catul superior, care depășește realitățile umane.

Periodic, Guvernul mondial întredeschide lumii planurile sale. Parcă ar pregăti omenirea pentru viitoarele schimbări. Spre exemplu, scriitorul englez Herbert Wells este cunoscut nu doar ca autor de romane fantastice. În lucrarea ”Complotul deschis ori Planurile revoluției mondiale” el susținea: „Cred că complotul deschis se va manifesta la început ca o organizație a oamenilorinteligenți, uneori bogați; ca o mișcare cu scopuri sociale și politice clare, care de comun acord ignoră cea mai mare parte a aparatului existent de administrare politică sau care la anumite stadii îl folosește ca pe un instrument oarecare – o simplă mișcare a unui număr de persoane într-o anumită direcție, care în scurt timp vor observa cu uimire scopul comun spre care merg. Ei vor influența prin și vor conduce guvernele prin toate mijloacele posibile”.

La fel ca și cartea lui George Orwell ”1984”, lucrările lui Herbert Wells sau Aldous Huxley, de fapt, prezintă documentele și planurile celor din spatele culisei mondiale, developate la nivel uman. John Coleman scrie în acest context: ”Un Guvern Mondial Unic și un sistem monetar uniform, cu oligarhi ereditari permanenți, neelectivi, care își aleg lideri dintre ei înșiși în forma sistemului feodal din Evul Mediu. În această Lume Unică populația va fi limitată prin reducerea numărului de copii într-o familie prin boli, războaie și foamete, astfel ca toată populația planetei să fie constituită dintr-un miliard de oameni care aduc folos clasei conducătoare în sfere de activitate strict și clar limitate”.

”Planuri uriașe”

Cum va arăta, așadar, această viitoare orînduire? Reieșind din concluziile multor analiști notorii, putem face următoarele concluzii.

Totul va începe cu nimicirea clasei de mijloc – oameni de sine stătători, dar care nu se înscriu în piramida reală. Nu va exista clasa de mijloc – doar guvernanți și slugi. Totul ca pe planeta Tormans din romanul lui Ivan Efremov ”Ora taurului”. Dacă nu va exista clasa de mijloc, nu vor exista careva lifturi sociale între oamenii simpli și superiorii lor. Sistemul va fi construit astfel, ca nimeni din cei de jos să nu poată pătrunde în eșaloanele de sus ale puterii. Nici averile, nici meritele deosebite nu-ți vor permite să urci sus. Mai mult, în lipsa lifturilor sociale și cu izolarea grupurilor sociale, nu vei putea, barem, să contactezi cu eșaloanele superioare, cel puțin dacă nu vei face parte din pază sau personalul de serviciu. Unificarea totală a sistemului juridic și standardele duble pentru păturile inferioare și cele superioare se va solda cu crearea unui aparat polițienesc feroce. Alți membri ai societății, dacă nu fac parte din vîrfurile piramidei, nu vor avea mijloace de apărare. Deci, orice încercări de împotrivire se exclud din start.

Schimbări globale vor avea loc și pe plan religios. Confesiile tradiționale vor dispărea de pe fața planetei, apoi și din memoria populației. Maselor le va fi permisă doar o formă a religiei – unificată, profanată și primitivă. Va fi o versiune maxim simplificată a pseudo-creștinismului, asemănătoare actualului iehovism, dar lipsită de orice componentă ezoterică. Importante vor fi formele ritualice și simbolice de zombare. Cultele satanice vor deveni creștinism inversat și vor fi susținute de autorități. Eșaloanele superioare ale piramidei vor cultiva o sinteză monstruoasă din aspectele cele mai ezoterice ale tuturor confesiilor tradiționale și anti-tradiționale, bazate pe formele ritualice și magia neagră. Un fel de super-șamanism. Toate – în baza perversiunii simbolurilor și ritualurilor tradiționale. Fără careva libertăți reale: nici libertatea de exprimare, nici libertatea întrunirilor, nici libertatea de mișcare, dacă aceasta nu este aprobată de sus, nici libertatea de conștiință și religie. Dreptul națiunilor la suveranitate și autodeterminare va fi și el anulat, iar însăși statele naționale - transformate în structuri administrative, controlate în raport cu păturile sociale inferioare. Ca urmare – distrugerea totală a identității și demnității naționale.

Și pentru ca popoarele să nu-și poată decide soarta de sine stătător, vor fi create artificial diverse situații de criză, cu administrarea ulterioară a acestor crize.

Oamenii vor fi reduși la nivelul unor unități civice. Personalitatea își va pierde însemnătatea și doar individul total controlat și microcipat va avea posibilitatea unei existențe adevărate.

Institutul familiei va fi distrus. De facto, căsătoriile tradiționale vor fi declarate în afara legii, iar copiii rezultați din ele, vor fi însușiți de stat, de guvernul mondial pentru a crește din ei robi ai sistemului sau jandarmi și soldați zombie, fără suflet.

În schimb, peste tot va fi difuzată pornografia, inclusiv în formele ei extreme, perverse. O va însoți drogarea populației, deoarece fără ea va fi imposibil să exiști în această lume totalitară.

Distrugerea totală a industriei. Iată ce scrie Coleman în acest context: ”Curmarea totală a oricărei dezvoltări industriale și a producerii de energie electrică la stațiile nucleare în așa numita societate post-industrială cu zero creștere. Excepție va face doar industria computerelor și cea de deservire. Industria păstrată a Statelor Unite va fi transferată în țări ca Mexic, unde există o abundență a muncii de rob. Șomerii apăruți în rezultatul distrugerii industriei vor deveni ori narcomani care consumă heroină sau cocaină, ori cifre în statistica procesului de distrugere”. Puterea totală asupra planetei va aparține conducerii de vîrf a piramidei, care va forma feudalismul viitorului. Vom mai menționa eutanasia legalizată, reducerea totală a populației, rebeliunile permanente și reprimarea lor ca formă de reducere a populației. Ceea ce, de facto, va fi o variantă a sacrificiilor rituale. În special, îi va viza pe cei care vor fi excluși din matrița digitală a viitorului lagăr de concentrare și vor fi izgoniți din această societate

Încetarea oricăror lucrări științifice și de cercetare, cu excepția celor pe care cei de sus le vor considera utile și stabilirea controlului asupra educației.

”O închisoare fără pereți”

Cunoscutul filozof existențial francez Jean Paul Sartre scria despre ”închisoarea fără pereți”. Anume o astfel de închisoare ne-au pregătit cercurile superioare ale piramidei negre a puterii. Ultimul lucru, care i-a mai rămas omului după pierderea veritabilelor cunoștințe spirituale și a veritabilelor baze umaniste, este libertatea. Nihilismul european, pe care Friedrich Nietzsche îl concepea ca pe o lume în care Dumnezeu a murit, mai păstra, adesea în forme radicale, niște nișe de libertate a omului. Omul care a pierdut relația cu nivelurile superioare ale existenței, mai avea tendința esențială spre libertate. Dar această lume, în care libertatea a fost ultima nișă a omului deja năpăstuit, devalorizat prin pierderea tradiției și a relațiilor cu lumea divină, supremă este distrusă sub ochii noștri, transformată într-un control total, în grija totală a ”Marelui Tată” pentru tine – el îți urmărește fiece pas, gîndește pentru tine, visează pentru tine, decide pentru tine.

Așadar, vedem că viitorul luminos pregătit pentru om va fi un sistem totalitar monstruos. Cu adevărat, pentru om ar fi mai bine nici să nu existe în astfel de timpuri, căci să existe în această societate vor putea doar oamenii care au pierdut definitiv chipul uman, calitățile firești, esențiale, inițiale ale unei personalități și colectivități, caracteristice societății tradiționale, dar și umaniste din trecut. Cum vom trăi în această lume? Nu este o întrebare – de fapt, este un strigăt al inimii, căci potrivit lui Martin Heidegger frica existenței mereu a dominat omul, dar în viitoarea lume ea va deveni o gigantică presă monstruoasă, o pseudo-existență sub piramida care a zdrobit tot ce e viu, uman pe corpul omenirii. Ce-i de făcut și cum să luptăm cu acest plan al guvernării mondiale, vom vorbi în partea finală a studiului nostru.

Veaceslav Matveev

(Va urma)