În spatele poporului. Unde ar putea duce țara populismul în politică

În spatele poporului. Unde ar putea duce țara populismul în politică

Expresivi, energici, siguri pe ei. Adoră poporul simplu și luptă cu abnegație contra oricărei puteri antipopulare. Însă cum numai ajung la putere, grija lor pentru popor dispare, iar bunăstarea personală sporește fulgerător. Numele lor - populiștii.

De ce este așa?

”Populism” este numită politica care apelează la masele largi și le promite soluționarea rapidă și ușoară a problemelor sociale acute.

La baza populismului stă tendința unor forțe politice de a obține încrederea și susținerea maselor, de a plăcea poporului, fără a avea cunoștințe profesionale și programe reale de dezvoltare. Iar scopurile reale ale politicienilor - populiști (lupta pentru putere, îmbogățirea etc.) ca regulă se ascund în spatele ideilor social-atractive.  

Populiștii își construiesc ritorica pe accentuarea intereselor economice și sociale ale oamenilor simpli. De la 1890 încoace, mulți cercetători ai populismului l-au privit ca pe un stil de ritorică care ar putea servi nu una, ci numeroase ideologii.    

Populiștii adesea folosesc în ritorică dihotomia (principiul ”ori-ori”, adică ”terțul exclus”) și declară că exprimă interesele majorității populației. Se consideră că termenul a apărut în SUA în anii 1890 și ține de activitatea Partidului Populist (Popular). Trăsătura caracteristică a populismului este accentuarea intereselor ”omului simplu”, promovarea unei politici ”în numele poporului”.

În sec. ХХ, dezvoltarea populismului ține de activizarea maselor, creșterea cerințelor lor sociale și politice, conștientizarea de către liderii politici a necesității utilizării metodelor de mobilizare, capabile să supună oamenii voinței și scopurilor lor. Condițiile care duc la apariția populismului – situația social-economică complicată a păturilor largi ale populației, lipsa de transparență în activitatea instituțiilor politice, nivelul scăzut de cultură generală și politică, trăsăturile specifice ale culturii politice (tendințe de căpitănie, orientări afective etc.). Sloganele de bază ale populismului – echitatea socială, extinderea participării poporului la guvernare, nevoia de un lider autoritar, neîncrederea față de reprezentanții puterii, critica birocrației, oligarhiei, corupției. Adesea liderii populiști folosesc și lozinci naționaliste.  

În țările lumii a treia, unde regimurile populiste au cunoscut în sec.XX o extindere vastă, populismul adesea apărea ca o formă a național-reformismului, în lipsa sau slăbiciunea mecanismelor democrației parlamentare (Brazilia, Egipt, Argentina, Ghana etc.). În Europa, guvernele populiste au ajuns la putere mai ales în țările care au suferit în urma crizei – Italia, unde la putere au venit conservatorii de dreapta, și Grecia – radicalii de stînga în frunte cu Alexis Țipras. 

De ce populismul nu este același lucru ca democrația? Deși democrația se traduce ca puterea poporului, nu există vre-un popor simplu unificat ca subiect cu propria voință. De facto, poporul este societatea constituită din oameni diferiți, care pot avea viziuni opuse. Nici nu poate exista o opinie comună în toate chestiunile importante. 

Ideea democrației elective constă anume în faptul că diverse grupuri de oameni își deleagă reprezentanții la putere pentru ca aceștia să le apere interesele și să țină cont de interesele altor oameni. Este politica compromisului.  

În schimb, divizarea în popor bun și putere proastă întotdeauna este semnul unei ritorici populiste, care are urmări devastatoare. Ea reduce încrederea și întotdeauna divizează societatea. În lumina de alb-negru a populismului există doar prieteni și dușmani.  

În viața reală noi nu putem deosebi un politician onest de un populist. În prim plan iese carisma liderului. Asta pentru că noi credem că puterea este incompetentă, axată pe propriile interese și surdă la necesitățile noastre,  de aceea îi votăm pe ”ai noștri”. Ei nu fac parte din sistem, știu exact ce-și dorește poporul și vor putea îndeplini dorințele lui. În rezultat, riscăm să avem în guvern și parlament oameni incompetenți. 

Populiștii vorbesc în numele poporului obijduit, însă nu-și doresc ca alegătorii lor să fie mai buni. Este trăsătura care face diferența dintre populiștii actuali și socialiștii de la începutul sec. ХХ, care doreau ca proletariatul să devină mai bun și mai cult. 

Populiștii de azi spun că poporul este ideal - puterea este proastă. Ei apelează la senzații, nu la fapte.  

Populismul este o provocare serioasă pentru democrația electivă. De facto însă e doar un simptom al problemelor reale ale societății. Populiștii își primesc hrana electorală doar acolo unde apare acea majoritate tăcută, care nu mai simte că așa zisa elită îi reprezintă interesele în parlament și guvern.    

Calea este deschisă!

Toate cele enumerate - situația social-economică grea a păturilor largi ale populației, netransparența instituțiilor politice, nivelul redus de cultură politică și generală - le are și societatea noastră. Nu e de mirare, deci, că populismul a găsit aici un sol foarte fertil.    

În Moldova, populismul s-a manifestat cel mai evident în anii 2010. Anterior, în politicul țării predominau partidele doctrinare. Cum ar fi Partidul Democrat-Agrar, ”Rîndunica”, PDM la începuturile sale, Partidul Comuniștilor. Toate fuseseră formate în perioada în care mai era memorabil PCUS, ai cărui discipoli (practic, în fruntea tuturor acelor partide stăteau foști membri PCUS) înțelegeau ce înseamnă partid, program, statut și disciplină de partid. PCRM, aflat la guvernare două mandate, în mare parte a reușit să demonstreze rezultate concrete, bazate pe realizări socio-economice.  

După care victoria partidelor de dreapta a stopat pentru mult timp programele sociale, situația maselor populare s-a înrăutățit, calea spre înflorirea populismului a fost deschisă. 

”Surprize, surprize”

Primul partid populist ajuns la putere a fost Partidul Liberal radical de dreapta. Era în 2007 – Dorin Chirtoacă a învins în alegerile locale din Chișinău, iar unchiul lui, liderul de atunci al PL, a ajuns în fruntea Consiliului Municipal Chișinău (pe atunci mai exista această funcție).  Dorin Chirtoacă era cunoscut publicului vorbitor de limbă moldovenească ca moderatorul programului de divertisment ”Surprize, Surprize” a postului TVR1 și nu avea careva experiențe administrative, manageriale. Nu avea închipuire cum trebuie administrată capitala unui stat, care este o structură complexă și ramificată. În schimb, cucerise inimile alegătorilor, în special – a celor din suburbii, prin criticarea ”regimului totalitar comunist”, cu promisiunea să lupte contra ”tancurilor rusești” și cu descrierea unor tablouri atrăgătoare privind apropiata unire cu România.  

Dorin Chirtoacă a rămas în memoria chișinăuienilor cu apucăturile sale excentrice, aproape anecdotice – ghiveciul cu sol moldovenesc dăruit primarului de București, aventurile cu pomul de Crăciun, interpretarea pieselor formației  ”Любэ” în timpul unui chef în garaj. Unica ”realizare” a lui Chirtoacă sînt terenurile de joacă pentru copii, cumpărate în Turcia la un preț dublu față de cel real și strada pietonală pe care își pot distruge picioarele reprezentantele sexului frumos, care au avut nenorocul să poarte pantofi pe toc.     

În rest, tot ce a făcut el ca primar a fost distrugere. În anii de administrare liberală capitata a fost total distrusă. Unii orășeni spun că așa de rău, ca în timpul lui Chirtoacă, Chișinăul a arătat doar după cel de-al doilea Război Mondial. 

Printre ”realizările” liberalului vom numi străzile și trotuarele stricate, nerespectarea crasă a normelor arhitecturale și urbanistice, construcțiile haotice și ilegale în interiorul cartierelor rezidențiale, pe terenurile aferente străzilor centrale, distrugerea planificată a zonelor verzi, parcările neregulamentare, ambuteiajele, chioșcurile instalate ilegal, rutele de transport public în continuă schimbare, rețelele de canalizare putrezite, abundența panourilor publicitare, catastrofa ecologică de la Bubuieci cauzată de depozitarea ilegală a 2 mln. tone de deșeuri, livrarea produselor alimentare alterate în grădinițe etc. Printre cele mai renumite fapte ale lui Chirtoacă, memorabile chișinăuienilor, este proiectul parcărilor cu plată. Ca regulă, asemenea proiecte aduc anual orașelor europene venituri de milioane de euro, dar ex-primarul nostru a decis să și-l însușească sie și prietenilor său, lucru pentru care a ajuns sub urmărire penală.   

Dar liderul liberalilor are un argument forte pentru fiecare reproș. Dorin Chirtoacă explică lipsa ordinii în treburile foarte departe de politică ale orașului prin faptul, că mereu a fost împiedicat să o facă: ”Bolșevicii rămași nu mă lasă să ating un fir de iarbă, apoi se plîng de dezordine!”. Întotdeauna și în toate liberalul vede ”mîna Moscovei” și moștenirea sovietică.  

Însă edilul lipsit de funcție este convins că a făcut pentru municipiu mai mult ca orice alt primar și încearcă să candideze din nou pentru acest fotoliu.”Eu nu am adversari!” - a declarat el la prezentarea programului electoral. 

Dar nu numai Chirtoacă a devastat orașul, acoperit fiind de sloganuri populiste zgomotoase. Persoanele angajate de el în aparatul primăriei municipiului Chișinău erau selectate nu în baza calităților profesionale, ci în baza relațiilor de rudenie, prietenie sau a celor partinice. În primărie dominau principiile ”nănășismului”, cumătrismului, nepotismului și cele de clan. Practic, nimeni din cei angajați în baza acestor ”liste” nu era interesat ca orașul să fie mai curat, mai frumos și mai modern.  

Iar Dorin Chirtoacă în persoană a stimulat politizarea activității primăriei mai mult ca oricine înainte și după el. El a cultivat o corupție fără  precedent, care în anii mandatului său a înflorit abundent. Familia și apropiații lui Dorin Chirtoacă și Mihai Ghimpu au creat numeroase scheme de corupție și ani în șir au tot supt bani din bugetul municipal și din proprietatea publică. Mulți au devenit milionari, cum este, spre exemplu, Igor Gamrețchi, coleg de clasă al primarului general și fost șef al direcției transport public și căi de comunicație, care este coautorul controversatului proiect al parcărilor cu plată. În anii de lucru la primărie, el și-a construit o casă de elită de peste 1,0 mii m.p. Tot el a depus mărturii despre Dorin Chirtoacă și schemele în care acesta participa făcînd abuz în serviciu. 

Activitatea liberalilor nu s-a limitat la distrugerea orașului. În perioada lui Mihai Ghimpu, fiind membru al coaliției de guvernare, liberalilor le-a fost dat  ”în concesiune” Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale, condus de Valeriu Munteanu. Acesta, ca și ceilalți camarazi de-ai săi, își acoperea neputința și incompetența cu declarații politice, adesea chiar absurde. Spre exemplu, reducerea suprafețelor de păduri în Moldova el a pus-o pe seama…Rusiei, care cică scotea masiv lemnul moldovenesc din țară.   Dacă ținem cont de faptul că Rusia, ca nimeni alta, este bogată în păduri, inclusiv taigaua nemărginită, aceste declarații pot fi adresate doar celui mai ignorant public. Dar declarația iresponsabilă pe  care a făcut-o la o ședință în Centrul de reacționare rapidă, cum că ”dacă ploile vor continua, în Moldova nu există pericol de inundații”? Asta în timp ce republica se scufundase sub ape, au avut de suferit nu numai străzile din localități, au fost prejudiciate enorm livezile și lanurile țării! Dar interdicția de a iriga solul pe timp de secetă? În opinia ministrului, irigarea terenurilor agricole pe timp de secetă poate cauza scăderea sub nivelul critic a apelor din bazinele acvatice. Asta în timp ce nu s-a făcut nimic pentru ca resursele acvatice ale Moldovei să nu fie deficitare. 

Dar, în pofida incompetenței conducerii ramurii, propriile afaceri Munteanu le gestiona chiar foarte reușit. Despre aceasta a vorbit politologul Bogdan Țîrdea. ”Cine, ministru fiind, în parlament chema deputații să cedeze 40% din teritoriul țării în folosul companiei americane Frontera Resources pentru explorarea și extragerea resurselor de petrol și gaze? Semnătura cui stă sub acest contract? Cine a împiedicat investitorul german Grip-Engineering și nu-i permitea să folosească sondele de pe teritoriul întreprinderii pentru a pompa apa? Cine a sistat eliberarea autorizațiilor de export a deșeurilor industriale pentru mai mulți agenți economici din zona economică liberă de la Bălți, în interesul monopolistului – compania Metalferos?”.

La fel de spectaculos s-a manifestat în acei ani un alt adept al liberalilor - Iurie Chirinciuc, șeful Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor. Sub conducerea lui, la minister înflorea corupția totală, cei care cunoșteau situația vorbeau deschis despre ”otcaturile” legiferate de 20%, iar despre calitatea extrem de proastă a lucrărilor de construcție și reparare a drumurilor vorbea chiar toată lumea.  Drept rezultat, Chirinciuc a fost acuzat într-un dosar de corupție privind repartizarea banilor proveniți din fondurile europene și abuz în serviciu, și condamnat la  3 ani și 6 luni privațiune de libertate cu lipsirea de dreptul de a ocupa funcții publice timp de 5 ani. 

Iată ce rezultate obține partidul care a ajuns la putere construindu-și activitatea nu pe abordarea profesionistă și dorința de a servi propriul popor, ci pe un populism deschis, ieftin. Pentru electorat - sloganuri și promisiuni  zgomotoase, pentru sine – aranjarea propriilor afaceri și ticsirea propriilor buzunare .

Cristina Agatu

(Va urma la08.10.2019)

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load