Cercetătorii au descoperit o structură titanică în Universul timpuriu, la doar două miliarde de ani după Big Bang. Acest proto-super-roi de galaxii, poreclit Hyperion, este cea mai mare şi masivă structură care a fost găsită într-un timp şi spaţiu atît de îndepărtate.
Echipa care a realizat descoperirea a fost condusă de Olga Cucciati de la Istituto Nazionale di Astrofisica (INAF) din Bologna (Italia) şi de Brian Lemaux de la University of California. Au folosit instrumentul VIMOS de la Very Large Telescope al ESO din Paranal, Chile, pentru a identifica proto-super-roiul de galaxii gigantic ce s-a format la doar 2,3 miliarde de ani după Big Bang, scrie Science Daily.
Hyperion este cea mai mare şi mai masivă structură de la începutul Universului, avînd mai mult de un milion de miliarde de mase solare. Masa enormă are o valoare apropiată de super-roiurile mai recente, dar descoperirea unui astfel de obiect în Universul timpuriu a surprins astronomii.
„Este prima dată cînd o astfel de structură a fost identificată la o asemenea deplasare spre roşu, la doar 2 miliarde şi puţin de ani după Big Bang”, a precizat Cucciati. „În mod normal, aceste structuri apar la deplasări spre roşu mai joase, care apar atunci cînd Universul a avut mai mult timp de a evolua şi a construi astfel de structuri. A fost o surpriză să vedem ceva ce a evoluat cînd Universul era relativ tînăr”, a adăugat aceasta.
Deplasarea spre roşu înseamnă, în principiu, orice creştere a lungimii de undă - de obicei a luminii vizibile - care corespunde cu o scădere a frecvenţei. De aceea, super-roiurile de galaxii mai recente se observă cu o frecvenţă extrem de scăzută, spre deosebire de structura veche, care a evoluat mult mai rapid, ceea ce a dus la o recepţie a unei frecvenţe mai ridicate a radiaţiei electromagnetice/a luminii.
Altfel spus, contrastul dintre Hyperion şi super-roiurile mai puţin îndepărtate se datorează faptului că ultimele au avut la dispoziţie miliarde de ani pentru ca gravitaţia să adune materia - un proces care a durat mai puţin în Hyperion.
Conform cercetătorilor, această materie din structurile mai noi este mai densă. „Super-roiurile mai apropiate de Terra tind să aibă o distribuţie mai concentrată a masei, avînd trăsături structurale clare. Dar la Hyperion, masa este distribuită mult mai uniform într-o serie de pungi conectate între ele, populate de grupuri de galaxii”, a precizat Lemaux.
„Cunoaşterea lui Hyperion şi a felului în care poate fi comparat cu structuri similare mai recente ne pot oferi informaţii despre modul în care Universul a evoluat în trecut şi despre cum va evolua în viitor, permiţîndu-ne să îmbunătăţim unele modele ale formării super-roiurilor”, a conchis Cucciati.
Adăuga comentariu