Profesorii din Moldova nu sînt împotriva reformelor în domeniul educației, dar totuşi, în opinia lor, nu ar trebui să ne debarasăm de tot ce e vechi fără discernămînt și, în grabă, să introducem tot ce e nou.
În prezent, profesorul este sclav al sistemului, căci este nevoit să se ocupe, preponderant, cu scrierea a o mulţime de rapoarte, note, date statistice, să caute manualele necesare, culegeri și materialele necesare pentru disciplinele noi, introduse de funcționarii din ministere.
Natalia Viţinskaia, profesoară de colegiu, comentează starea sistemului educațional din Moldova. A predat cîndva istoria la școala medie №55, iar astăzi, în afară de această disciplină predă „Psihologie” și „Educație civică” la Centrele de Excelență, fostele colegii. În timpul liber, ea e preparator la discipline deloc umanitare: matematică, fizică și chimie.
Natalia Viţinskaia a remarcat că a studiat bine la școala sovietică, unde predau profesori înalt calificaţi, buni profesionişti, fiindu-le oferite toate manualele, culegerile și materialele necesare pentru studiu.
„Pe timpurile sovietice, elevii la lecţiile de fizică, chimie și biologie efectuau experimente, exerciții practice, lucrări de laborator, astăzi însă există atît de multe transformări, dar elevii nu mai au astfel de oportunități, din cauza lipsei de fonduri”, se tînguie Natalia.
Potrivit spuselor ei, profesorii avansaţi caută videoclipuri cu experimente chimice pe Internet, ca să le arate elevilor săi, ca aceştia să le poată vedea, cel puțin, la monitorul computerului. „Eu însă le demonstrez, uneori, experimentele elevilor mei, pentru că profesorul meu de fizică încă mai trăiește şi dlui mai are unele materiale, machete și obiecte pentru demonstrații, pe care le împrumut de la el”, a subliniat Natalia Viţinskaia.
Interlocutoarea NOI.md a remarcat imediat că nu este împotriva reformelor în învăţămînt, dar că nu ar trebui să ne debarasăm de toate lucrurile vechi fără să ne gîndim și să ne grăbim să introducem tot ce e nou. Funcționarii din cadrul ministerului, elaborînd programele, manualele, nu ar trebui să fie "foarte departe de popor", ci să vină la instituțiile de învățămînt, pentru a vedea și a auzi tot cu ce se confruntă profesorii și elevii.
„Se doreşte astăzi ca învățămîntul actual să fie ajustat la cerințele timpurilor de azi, dar în același timp profesorului nu îi sînt oferite manuale și materiale didactice, pentru ca acesta să poată preda disciplina în mod adecvat”, spune Natalia Viţinskaia.
„Una dintre disciplinele, pe care am predat-o pînă acum se numea "Educația civică", iar acum aceasta a fost înlocuită cu "Educația pentru societate". Iar cînd citești ce propun experții de la Ministerul Educației pentru noua disciplină te îngrozeşti. De fiecare dată aceştia inventează cîte ceva, dar nu oferă nici manual, după care elevul să poate învăța, nici materiale didactice, astfel încît profesorul să știe ce trebuie să citească copilul. În cazul meu, în lista cu temele de studiu îmi sînt sugerate cîteva lecţii identice, doar că spuse cu alte cuvinte. Și trebuie să inventez singură ce să le spun copiilor. Ești aruncat pe ambrazura noii discipline și eşti obligat să îndeplineşti curiculla”, a subliniat profesoara.
Conform opiniei sale, astăzi, pedagogul la școală aminteşte mai mult de un lucrător al Cancelariei, pentru că trebuie să scrie o mulţime de rapoarte, note, să completeze registre, formulare și multe altele.
„Ce însemnă aprecierea muncii unui profesor? La ora actuală aceasta este o categorie, pe care profesorul o primeşte de sine stătător - a menţionat Viţinskaia, explicînd că - pentru a primi o categorie sau o calificare mai înaltă, e nevoie de credite. Tot ceea ce se întîmplă în clasă, fiecare pas al comunicării cu elevii, trebuie să fie scris în note, pe care sînt aplicate sigiliul şi semnătura. Și numai după aceea creditele sînt luate în calcul. Adunînd un anumit număr de credite, puteți obține o categorie mai înaltă. Astăzi, profesorul este sclav al sistemului, lucrul acestuia constînd din rapoarte, planuri, statistici.
Profesorii îşi petrec zilele și nopţile în instituțiile de învățămînt, pentru a reuşi să se ocupe şi de completarea documentelor şi să ţină lecţiile copiilor și să verifice temele / evaluările. Tinerii părăsesc sistemul educațional, uneori nereuşind să ţină pasul cu un astfel de ritm de muncă contra unor salarii deloc mari. Oamenii din generația mai în vîrstă rămîn fideli profesiei lor, motiv pentru care au dreptul să tragă concluziile corespunzătoare.
„În școala sovietică profesorii predau nu numai disciplina lor, ci îi pregăteau pe elevi de viaţă. Astăzi, întrebați mulți oameni, care au absolvit școala sovietică, puțini oameni vor răspunde exact de ce îşi iubeau profesorul. Aceasta este ceva ce nu poate fi explicat, pentru care îi sîntem recunoscători sistemului sovietic. Iar în sistemul actual nu este aşa. Profesorul este o funcție, acesta transmite cunoștințele, aptitudinile, deprinderile, în conformitate cu sistemul de la Bologna, primind puncte și credite pentru acestea, dar deja nu mai are dreptul să vină și să pună mîna uneori pe umărul elevului, dar mai ales să-l mîngîie pe cap, deoarece acest lucru este considerat ca fiind violare a spaţiului personal”, a subliniat pedagogul Viţinskaia.
Adăuga comentariu