La mijlocul secolului al XVIII-lea Poarta Otomană nu se putea împăca cu faptul că i-a slăbit dominaţia în Caucaz, pe ţărmul nordic al Mării Negre. Sprijinită diplomatic de Franţa şi Anglia, Turcia a declarat război Rusiei (6.10.1768), cerînd evacuarea armatelor ruse din dreapta Niprului.
În vara 1770 otomanii conduşi de Halil paşa au trecut Dunărea. Oastea rusă, avînd în componenţa sa cîteva detaşamente de voluntari moldoveni, a învins (7.07.1770) sub comanda generalului P. Rumeanţev pe rîul Larga, hoardele tătare ale hanului din Crimeea Kaplan Ghirei.
Două săptămîni mai tîrziu (21.07.1770) în preajma lacului Cahul (lîngă Vulcăneşti) generalul P. Rumeanţev „a dat un războiu cumplit... Vezirul a fost silit să fugă cu căpeteniile ce-l întovărăşe şi după ei şi toată oastea încît nu-şi da rînd a trece Dunărea”... Biruinţele răsunătoare de la Cahul şi Larga au schimbat radical situaţia strategică în favoarea Rusiei. În septembrie 1770 a fost cucerită cetatea Bender. Apoi au capitulat cetăţile Izmail, Chilia, Akkerman. După aceasta operaţiunile militare biruitoare ale armatelor ruseşti au continuat pe teritoriul Bulgariei.
Adăuga comentariu