Reforma sistemului de pensii: de amînat nu se poate de implementat (Unde punem virgula?)

Foto: bvz.ro

Anghelina Taran

În ultimul timp se vorbește mult despre reforma sistemului de pensii și despre majorarea vîrstei de pensionare.

Pentru a înțelege ce trebuie să facem, trebuie să înțelegem ce prezintă sistemul de pensii din Moldova și cum sînt calculate pensiile pentru diferite categorii de persoane.

Acum un an, auditorii Curții de Conturi au analizat eficiența sistemului de pensii din Moldova. Însă abia acum, în baza acestor concluzii, Guvernul începe să ia decizii privind modificarea ei, nehotărîndu-se să ia măsuri nepopulare înainte de alegerea președintelui țării.

E mai simplu să mori decît să trăiești

Inițial, în Strategia reformei asigurării cu pensii în RM, aprobată prin hotărîrea Parlamentului din 1998, se spunea: „Acest sistem prevede efectuarea unui șir de măsuri de ordin economic, juridic, social și organizatoric, îndreptate spre asigurarea și menținerea nivelului de trai al populației inapte de muncă și cetățenilor săraci”.

În documentul Curții de Conturi se menționează că contribuțiile sociale trebuie să asigure un nivel de viață decent pentru persoanele inapte de muncă – „Asigurarea nivelului de viață decentpresupune atingerea unui nivel de trai compatibil cu demnitatea umană, ce se măsoară în mărfuri și servicii deținute de populație și condițiile în care trăiesc oamenii”.

Iată, la acest capitol, la noi în țară sînt mari probleme, pentru că cea mai mare parte a populației nu doar că nu poate trăi „cu demnitate” cu acești bani, dar nici fizic. În octombrie a apărut o știre că un pensionar din or. Soroca, în vîrstă de 66 de ani, s-a sinucis, aruncîndu-se sub tren. Bărbatul și-a pus capăt zilelor nu departe de stația Drochia, pe linia Ocnița-Bălți. Reprezentanții organelor de drept au găsit în buzunarul lui un mesaj de adio, în care se spunea următoarele: „Rog să nu fie învinuit nimeni, eu nu am bani pentru o viață decentă, pentru tratament și medicamente…”

Și acesta nu e singurul caz. Criteriul dezvoltării societății este atitudinea ei față de bătrîni și copii. Conform acestora, noi sîntem departe de civilizație, dacă în țara noastră oamenii în etate preferă să-și pună capăt zilelor decît să moară de foame.

Strategia națională de dezvoltare „Moldova-2020”, aprobată prin lege în anul 2012, prevede: „Asigurarea funcționării unui sistem de pensii echitabil în baza coeficientului substituirii salariului, ce asigură cetățenilor un nivel de viață decent, este principalul scop al acestei priorități și cauza pentru care ea nu face parte din viziunea autorităților Republicii Moldova în 2020”. Adică pînă în 2020 puteți să vă încheiați socotelile cu viața, pentru că nu aveți ce mînca. Așa trebuie să înțelegem această prioritate a autorităților?

Ceea ce este permis lui Jupiter, nu este permis boului

Potrivit datelor statistice, la 1 ianuarie 2016, pensia medie de vîrstă în 2015 a constituit 1191,8 lei (pentru bărbați – 1361,5 lei, pentru femei – 1120,3 lei). În 2011, aceasta era la nivelul de 900,6 lei, majorîndu-se cu 32% timp de cinci ani. Însă aceasta nu este suficientă pentru supraviețuirea fizică, deoarece minimul de existență pentru pensionari a constituit anul trecut 1437,4 lei. Acesta diferă în funcție de locul de trai. Astfel, în orașele mari, minimul de existență constituie 1612,8 lei, în alte orașe – 1442,6 lei și în sate – 1368,8 lei.

Acoperirea minimului de existență de pensia medie de vîrstă constituie doar 83%, ce-i drept, în 2011 a fost și mai rău – 69%. Dacă pensia media a bărbaților acoperă minimul de existență cu 95%, atunci pensia medie a femeilor – doar cu 78%.

La evidența organelor protecției sociale, la 1 ianuarie 2016, se aflau 679,9 mii de pensionari sau cu 10 mii mai mulți decît cu un an înainte. Din numărul total, ponderea pensionarilor de vîrstă constituie 76%.

În afară de pensia de vîrstă, în țara noastră mai sînt 17 tipuri de pensii. E mai simplu să le prezentăm grafic. Precum se vede, o parte dintre pensii este finanțată de Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS) și alta – din bugetul de stat.





Iar acum vă atragem atenția asupra faptului că cea mai mare parte a pensionarilor – cei care beneficiază de pensii de vîrstă (76%) – la calcularea pensiei (din categoria pensionarilor muncitori) au ajuns în cea mai vulnerabilă situație, deoarece la stabilirea cuantumului pensiilor lor se iau în calcul veniturile primite pe întreaga perioadă asigurată, iar pentru categoriile privilegiate – pentru anii cel mai bine plătiți.

Auditorii Curții de Conturi au făcut următoarea concluzie: „Astfel, modul de includere a veniturilor în calculul pensiei influențează mărimea pensiei, deoarece perioadele mari sau îndepărtate conduc la faptul că veniturile realizate devin mai mici și își pierd actualitatea, respectiv, generează un nivel mai mic al pensiei. Totodată, pentru unele categorii de pensionari este posibilă revizuirea pensiilor sau trecerea periodică a lor dintr-o categorie de pensii în alta, și invers, fapt ce determină obținerea unei pensii mai mari în urma majorării/actualizării veniturilor din ultima perioadă”.

Adică principiul de calculare a pensiilor pentru diferite categorii de populație este diferit. Cum se zice, ceea ce i se permite lui Jupiter, nu i se permite boului.

Principiul echității doar pe hîrtie

În Legea privind sistemul public de asigurări sociale se spune că sistemul public de asigurări sociale se organizează și funcționează în baza a șapte principii – unicitate, egalitate, solidaritate socială inter- și intragenerații; obligativitate, contribuție, repartiție și autonomie.

În tabelul 1, întocmit de auditori, se vede că principiul echității nu se respectă la calcularea pensiilor. Cît face doar colectarea certificatelor pentru întreaga perioadă a stagiului de muncă pentru pensiile de vîrstă! Iar dacă lipsește vreun certificat privind salariul (e firesc, deoarece mulți agenți economici și-au sistat activitatea și nu le mai dai de urmă), aceasta înseamnă că coeficientul individual va fi mai mic și, respectiv, pensia va fi mai mică.



În Tabelul 2 se arată disproporția dintre mărimile pensiilor pentru diferite categorii de pensionari. O asemenea diferență mare de sume se explică prin faptul că calcularea se face cu aplicarea diferitor valori procentuale din salariu. Cuiva îi revine o parte mică din venituri, iar altcuiva – pînă la 75%. Din cauză că există „condiții speciale” pentru unele categorii de pensionari, de exemplu, judecătorilor li s-au recalculat pensiile astfel încît acestea s-au majorat de la 6 mii de lei în 2014 pînă la 14 mii de lei în 2016 sau de 2,3 ori – nu e rău, așa-i? Asta în timp ce corupția în judecătorii continuă să înflorească: se pare că judecători își fac griji pentru bătrînețea „neasigurată”.


Tabelul 2







Auditorii au stabilit că la calcularea pensiilor nu au fost actualizați indicii. De exemplu, „începînd cu 1 ianuarie 1999, costul unui an de stagiu asigurat, luat în considerație la calcularea pensiei, constituia 1,2% din venitul pentru fiecare an de stagiu. Ulterior, odată cu modificarea Legii în 2006 și reducerea necesității stagiului asigurat pînă la 30 de ani, acest indice a fost majorat pînă la 1,4%. Prin urmare, costul unui an de stagiu asigurat la calcularea pensiei nu a fost modificat din 2007. Astfel, în condițiile cînd coșul minim de consum din 2002 pînă în 2014 s-a majorat de trei ori (de la 538l,4 lei pînă la 1627,1 lei)neactualizarea indicilor pentru calcularea pensiei lezează dreptul beneficiarului la o pensie decentă”. Și asemenea nuanțe la calcularea pensiei sînt o mulțime.

De unde se iau banii pentru pensii?

În Moldova este aplicat sistemul de pensii bazat pe solidaritatea între generaţii, adică cotizațiile acumulate din salariul celor ce muncesc imediat sînt folosite la plata pensiilor. Totodată, statul și-a asumat obligația să asigure cu pensii unele categorii de lucrători care nu efectuează plăți în sistemul de pensii, dar beneficiază de aceste drepturi sociale, care finanțează bugetul de stat (contribuabilii). Apropo, dezechilibrul dintre aportul la bugetul asigurărilor sociale de stat și mărimea pensiei constituie drept unul dintre motive pentru reformarea sistemului de asigurare cu pensii.

Sistemul trebuie să dispună de suficiente mijloace pentru a onora obligațiile satului față de pensionari. Însă aici sînt probleme, pentru că bani pentru pensiile asigurare din bugetul asigurărilor sociale de stat nu sînt suficienți. De aceea, deficitul lui, din 2009, este acoperit anual din bugetul de stat. Astfel, în 2012, la bugetul asigurărilor sociale de stat au fost acumulați 7154,2 milioane de lei, iar 1025,1 milioane de lei au fost transferați pentru acoperirea deficitului din bugetul de stat. În 2013, acești indici au constituit, respectiv, 7761,8 milioane de lei și 1005,6 milioane de lei. În 2014 – 8368,6 milioane de lei și 1121,5 milioane de lei. În 2015 – 8687,9 milioane de lei și 862,8 milioane de lei . În anul 2016, potrivit premierului, bugetul de stat va finanța bugetul asigurărilor sociale de stat cu 1,2 miliarde de lei.

Potrivit lui Pavel Filip, dacă nu vom realiza reforma sistemului de pensii, atunci finanțarea anuală din bugetul de stat va crește. Dacă noi vom continua în acest mod, atunci peste doi ani, sistemul nostru de pensii de va prăbuși. Noi nu vom fi în stare să achităm pensiile. Precum au menționat experții Curții de Conturi, caracterul deficitar al sistemului se explică prin faptul că, de exemplu, în anii 2012-2014, ritmurile de creștere a numărului de pensionari (3,1%) depășesc de două ori ritmurile creșterii numărului de populație activă (1,5%), are loc îmbătrînirea populației (coeficientul de îmbătrînire în 2000 a fost de 13,6%, iar în 2014 – de 16,2%. Populația se consideră îmbătrînită acunci cînd ponderea oamenilor în etate depășește 12%. În același timp, natalitatea scade (cu 2,1%). Totodată, există ieșirea timpurie la pensie.

În afară de înrăutățirea situației demografice, asupra sistemului de pensii există o presiune din partea nivelului înalt al ocupării neoficiale în cîmpul muncii și salarizarea resurselor de muncă (circa 30%), precum și a migrației populației apte de muncă (circa 1 milion de oameni se află peste hotare, o parte dintre care nu au de gînd să revină). De asemenea, nu sînt achitate contribuțiile sociale.

În Moldova, raportul dintre numărul populației ocupate și numărul de pensionari (1,77:1) este mai jos decît în țările dezvoltate (în SUA – 2:1, Canada – 3:1).

Totodată, în țara noastră există beneficiari de pensii, pentru care pensia a fost oferită de organele de drept, dar ei nu achită contribuțiile pentru pensii. De exemplu, în anul 2014, au fost 3% dintre asemenea pensionari, iar cheltuielile pentru ei au constituit 9,2% dintre cheltuielile totale din sistem.

În prezent, coeficientul de substituire (adică, coeficientul raportului mărimii pensiei medii față de salariul mediu) în Moldova constituie circa 28%, iar în țările Europei Centrale și de Est, precum și în țările CSI – 43%. Acest fapt vorbește despre caracterul deficitar al sistemului nostru de pensii.

„Ținînd cont de incapacitatea sistemului de a asigura un nivel de viață decent pentru pensionari, precum și riscurile dezvoltării durabile pe termen lung, sînt necesare măsuri urgente pentru asigurarea unui sistem de pensii stabil”, au concluzionat experții.

Vîrsta de pensionare va trebui majorată

Dacă se menţine actualul prag de pensionare, către anul 2050, în Moldova pensionarii vor constitui nu 15,2%, ci 31,5%. În ultimul timp, numărul acestora creşte cu 10 mii de persoane anual: în 2012 erau 649,9 mii de pensionari, în 2013 – 659,6 mii, în 2014 – 669,9 mii, în 2015 – 679,9 mii. Iar numărul persoanelor tinere apte de muncă se reduce, deoarece aceştia pleacă din ţară.

Programul pentru pensii adecvate, sigure şi durabile al Comisiei Europene în 2012 recomanda stabilirea/modificarea pragului de pensionare în funcţie de durata vieţii populaţiei. În anul 2014, speranța de viaţă în Moldova era de 71,5 ani, inclusiv a bărbaţilor – 67,5 ani şi a femeilor – 75,4 ani.

În proiectul Legii cu privire la sistemul public de asigurare cu pensii se arată că din 1 iulie 2026 vîrsta standard de pensionare va constitui 65 de ani pentru bărbaţi şi 62 de ani pentru femei, cu o majorarea anuală de 4 luni. Dar dacă totuşi e să legăm vîrsta de pensionare cu durata vieţii, atunci reiese că în medie bărbaţii se vor afla la odihna binemeritată doar doi ani şi jumătate. Iar cineva nici nu va ajunge. Nu este corect. Dacă la noi se proclamă principiul egalității de gen, de ce atunci, cel puţin, să nu egalăm vîrsta de pensionare pentru bărbaţi şi femei? Iar dacă corelăm cu durata de viaţă, atunci bărbaţii ar trebui să iasă la pensie chiar mai devreme. În prezent, 70,5% dintre toţi pensionarii de vîrstă sînt femei, adică chiar şi la actualul prag de 62 de ani pentru bărbaţi, numărul acestora printre pensionari este foarte mic, iar dacă vom majora pragzul pînă la 65 de ani, atunci bărbaţilor, practic nici nu le vor fi achitate pensiile. Atunci ce interes vor avea ei să lucreze legal şi să achite contribuţii la sistemul de pensii?

Reprezentantul permanent al Băncii Mondiale în Moldova, Alex Kremer, în unul dintre interviurile sale a menţionat: „Dacă pînă nu demult cetăţenii Moldovei puteau conta pe o pensie, care era echivalentă cu jumătate din salariu, atunci, la momentul actual aceasta constituie doar 27% din salariu. Dacă nu vor fi adoptate măsuri, atunci pînă în 2030 acest indice se va reduce pînă la 14%. Aceasta înseamnă că cetăţenii simpli vor primi o pensie de şapte ori mai mică decît salariul primit în prezent. În acest caz, va fi imposibil să fie menţinute standardele nivelului de trai. O soluţie simplă şi nedureroasă constă în majorarea vîrstei de pensionare, în primul rînd, pentru femei, iar apoi pentru bărbaţi”.

Preşedintele Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din Moldova, Victor Mocanu, a declarat că cei care s-au născut după 1970 pot să nu conteze pe pensie. Şi sociologul Vasilii Cantarji a confirmat: „Fără o reformă serioasă şi rapidă a sistemului de pensii, generaţia celor care au mai puţin de 45 de ani va rămîne neasigurată cu pensii. Este o reformă extrem de dureroasă şi de nepopulară. Ea a început a fi promovată încă de Guvernul Sturza în anii 1990 şi a devenit una dintre cauzele demisiei acestuia. În cadrul campaniei electorale din 2001, Partidul Comuniştilor promitea să anuleze complet această reformă, dar, venind la putere, nu a anulat-o, ci doar a îngheţat-o. Această reformă este dureroasă din punct de vedere politic pentru orice guvern, iar pe de altă parte, necesitatea ei se resimte tot mai mult”.

Este evident că sistemul de pensii trebuie reformat, dar nu aşa cum propune actuala putere.

(Va urma).