Trei căi pentru Igor Dodon

Foto: mail.ru

Xenia Florea

Dacă nu se va întîmpla nimic extraordinar și Curtea Constituțională va valida rezultatele alegerilor, atunci, peste vreo săptămînă, două, liderul PSRM, Igor Dodon, va depune jurămîntul de credință țării și poporului și va deveni al cincilea președinte al Republicii Moldova.

Cu siguranță, echipa lui Dodon deja a elaborat o strategie pe termen mediu și a stabilit primii pași ai noului șef al statului.

Între timp, experții spun că Igor Dodon are trei căi de bază, dar dacă el nu va acționa repede, hotărît, folosind la maximum competențele prezidențiale sau chiar pășind peste ele, actuala putere pur și simplu îl va „zdrobi și-l va devora”. Așa cum s-a întîmplat anterior cu partidele și politicienii principali ai țării – Vladimir Filat și PLDM, Vladimir Voronin și PCRM, care au suferit din cauza indeciziei și conformismului lor.

„Scenariul nigerian” pentru Moldova

Dacă ținem cont de platforma electorală a viitorului președinte, atunci „Programul primelor 100 de zile” al lui Igor Dodon: să plece cu prima vizită peste hotare la Moscova, unde noul președinte intenționează să inițieze negocieri privind elaborarea și semnarea Acordului de parteneriat strategic și prietenie, colaborarea economică și reglementarea transnistreană, să convină asupra deschiderii totale a pieței ruse pentru producția moldovenească și anularea tuturor interdicțiilor de aflare pe teritoriul Rusiei a cetățenilor moldoveni.

Apoi președintele intenționează să efectueze o vizită la Bruxelles, în cadrul căreia va insista asupra creării unei comisii trilaterale cu participarea SUA, UE și FR pentru asigurarea neutralității Moldovei. Următorul punct – întîlnirea cu viitorul lider al nerecunoscutei RMN, cu care Igor Dodon intenționează să discute problemele acumulate și să purceadă la identificarea unui compromis pe marginea proiectului politic de reglementare.

Din „Programul primelor 100 de zile” face parte și demersul față de președintele României cu inițiativa de semnare a unui acord plenipotențiar privind frontiera, dar nu a parodiei la un acord transfrontalier, semnat în prezent; obținerea desfășurării alegerilor parlamentare anticipate, urmărirea îndeaproape a „dosarului furtului miliardului” și „stoparea unionismului”. „Voi da dispoziții SIS-ului și Procuraturii să sisteze activitatea organizațiilor unioniste în Moldova. Voi promova în Parlament adoptarea legii privind interzicerea activității unioniștilor”, se spune în platforma electorală a lui Igor Dodon.

Analiștii politici consideră că primii pași ai lui Dodon-președinte nu ar trebui să fie în niciun caz lupta cu unionismul sau concentrarea pe problemele istorice și lingvistice (Igor Dodon a promis să reintroducă „Istoria Moldovei” în școală). În primul rînd, acest lucru doar va acutiza tensiunea în societate: după victoria lui Dodon, unioniștii și așa sînt foarte incitați, simțind că existența lor confortabilă poate lua sfîrșit. În al doilea rînd, precum consideră analistul Victor Ciobanu, aceasta va fi varianta unor eforturi false și conformismului.

În primul său briefing de presă de după anunțarea rezultatelor preliminare, Igor Dodon a declarat că va deveni președintele tuturor cetățenilor și îi va propune contracandidatului său, Maia Sandu, să se întîlnească pentru a discuta ce va fi mai departe.

Experții spun că, chiar dacă Sandu nu va accepta întîlnirea, va fi un gest simbolic dacă Igor Dodon, în calitate de președinte, va ține cont de doleanțele taberei adverse și se va concentra asupra agendei comune la începutul mandatului său prezidențial.

„Igor Dodon a declarat imediat după alegeri că este gata să țină cont de doleanțele celeilalte tabere, iar Maia Sandu, în cadrul campaniei electorale, a promis să solicite ajutor internațional în „dosarul miliarului”. De ce atunci Dodon, după învestirea în funcție, nu s-ar adresa, să zicem, SUA cu solicitarea de a acorda ajutor în investigarea și reîntoarcerea în țară a mijloacelor furate? Cu atît mai mult că în Statele Unite s-a schimbat administrația, iar Dodon a salutat victoria lui Trump”, propune Victor Ciobanu.

Acesta ar fi așa-zisul scenariu nigerian pentru Moldova: în 2015, noul președinte al Nigeriei, Muhhamad Buhari, confruntîndu-se cu bugetul gol și scurgerea peste hotare a unor sume enorme, a vizitat Casa Albă pentru a solicita ajutorul Statelor Unite în returnarea în țară a miliardelor de dolari furați de funcționarii nigerieni cu funcții înalte. Cea mai mare parte dintre mijloacele sustrase au ajuns în Occident. Datorită ajutorului Marii Britanii și SUA, timp de un an – pînă în iunie 2016, suma mijloacelor returnate în bugetul Nigeriei a constituit $9,3 miliarde! Este un exemplu bun pentru Republica Moldova al luptei reale împotriva corupției. Dar și adepții Maiei Sandu vor fi flatați dacă președintele Dodon va solicita anume ajutorul părții americane în investigarea „dosarului furtului miliardului”.

Un alt punct de tangență îl constituie alegerile parlamentare anticipate. Totodată, în cadrul campaniei electorale, Maia Sandu spunea că, devenind președinte, va înainta în funcțiile de premier, procuror general, judecători, directorul SIS-ului și la alte posturi de conducere doar persoane responsabile, neimplicate anterior în acțiuni ilegale și de corupție.

Igor Dodon, de asemenea, a promis să numească în funcția de procuror general un adevărat profesionist, neimplicat în corupție, precum și să inițieze un control total al funcționarilor de nivel înalt, al judecătorilor, angajaților procuraturii și familiilor lor pe subiectul provenienței mijloacelor și activelor. „Vinovații vor fi pedepsiți, iar averea lor confiscată”, se arată în programul electoral al liderului PSRM.

Politologii consideră că noul șef al statului s-ar putea concentra, la prima etapă a mandatului său prezidențial, anume asupra acestui subiect. Cu atît mai mult cu cît dezvăluirile anticorupție, scandalurile și demiterile doar îi vor spori ratingul.

Trei modele

În cadrul videoconferinței Moscova-Chișinău, dedicate rezultatelor alegerilor prezidențiale din Moldova, expertul rus Iuri Nagherneak a declarat că noul președinte ales al Republicii Moldova are trei căi sau modele pentru acțiunile ulterioare.

Primul model – să lase totul așa cum este: „Va exista o anumită ritorică, o anumită mimare, dar nimic nu se va schimba”. A doua variantă – încet, în conformitate cu legislația și competențele sale, să schimbe situația, să inițieze reforma constituțională, să reformeze diferite instituții ale puterii și să aducă situația la alegeri parlamentare anticipate. Și, în cele din urmă, a treia variantă – să acționeze în forță.

Ce-i drept, președintele Republicii Moldova nu are posibilități pentru un „scenariu în forță”. Practic, șeful statului este obligat să-și coordoneze toate acțiunile și inițiativele cu parlamentul, în care, pe moment, el nu deține majoritatea, iar aceasta înseamnă că, practic, toate inițiativele lui „anticorupție” și „antioligarhice” vor fi stîrpite din rădăcină. Președintele nu poate nici să dizolve parlamentul prin metode legale – iese un cerc închis.

Analistul politic Corneliu Ciurea consideră că, după ce se va ciocni cu rezistența din partea Parlamentului, Igor Dodon, mai devreme sau mai tîrziu, va merge pe calea lui Petru Lucinschi – va încerca să extindă competențele președintelui. „La acest punct ajung mulți politicieni moldoveni, dar Parlamentul, ca și în cazul lui Lucinschi, nu va ceda, iar Dodon va trebui să se conformeze. Sau să încheie un acord strategic cu PDM și să-și consolideze forțele în parlament. Noi nu putem exclude acest scenariu”, a afirmat expertul.

Politologul Victor Josu este convins că confruntarea dintre președintele Igor Dodon, care a cîștigat alegerile cu promisiunea de a lupta cu regimul oligarhic, și majoritatea parlamentară, și guvernul, ce reprezintă acest regim este, practic, inevitabilă. Întrebarea este ce tactică va alege Dodon.

„Mi se pare că tactica „pașilor mici” – nu semnez nicio lege, a doua, a treia … în cele din urmă, va fi una păguboasă pentru el. Dimpotrivă, cu cît mai hotărît va fi el în această luptă, ținînd cont de susținerea poporului (iar în cazul dat, aproape 100%, deoarece Maia Sandu la fel venea cu un mesaj antioligarhic), cu atît mai mari vor fi șansele lui de succes. Prin succes, în cazul dat, avem în vedere obținerea unei majorități parlamentare loiale în cadrul alegerilor anticipate”, susține expertul.

Victor Josu este adeptul așa-zisei căi forțate. Da, președintele nu are temeiuri legale pentru dizolvarea parlamentului și a altor acțiuni în forță și Igor Dodon, dacă se va hotărî la acest pas, va trebui să pășească peste anumite norme legale și să-și depășească atribuțiile prezidențiale. Însă, în opinia expertului, deciziile, precum și logica acțiunilor președintelui ales de popor, în acest caz, ar trebui să se afle nu în cadrul juridic, dar în cel politic.

„Noul președinte trebuie să constate situația crizei constituționale – mai degrabă chiar și a crizei constituționalității Republicii Moldova. Exemple în acest sens sînt mai mult decît suficiente, inclusiv în acțiunile așa-zisei Curți Constituționale. Este nevoie să se indice o cale de depășire a acestei crize. Toate acestea trebuie fixate în documente politice speciale. Important este să se pornească de la faptul că președintele nou ales astăzi este singura putere democratică legitimă. Toate celelalte instituții de stat și-au pierdut legitimitatea, colaborînd cu regimul oligarhic. Dacă se va putea întemeia totul în modul cuvenit – dizolvarea parlamentului va deveni o procedură tehnică”, consideră Victor Josu.

La rîndul său, Victor Ciobanu menționează că după alegerile prezidențiale, PSRM, practic, a ajuns la putere (deși, conform legii, președintele trebuie să părăsească partidul) și a devenit o parte a puterii. Iar dacă Igor Dodon nu dorește ca el și partidul său să fie asociat ulterior cu „acest regim”, el trebuie să acționeze hotărît și repede, dar să nu meargă pe calea conformismului.

„Dacă vor începe acțiunile de ritual, legate de problemele istorico-lingvistice și altor mimări a activității furtunoase, atunci, în primul rînd, alegătorii vor începe să se decepționeze, în al doilea rînd, socialiștii foarte repede vor fi „devorați”. Metodele sînt cunoscute și testate demult: inițial este fragmentată tracțiunea, apoi este distrus partidul, discreditată conducerea lui etc.”, a menționat expertul.

Pe eșichierul de dreapta se așteaptă „un război fratricid”?

Politologii spun că alegerile din 30 octombrie și 13 noiembrie și-au îndeplinit nu doar funcția utilitară – alegerea președintelui de către popor, dar și au fost un fel de demonstrație a forțelor politice în ajunul alegerilor parlamentare, fie ele anticipate sau ordinare.

Trecerea în revistă a forțelor a demonstrat următorul lucru: favoritul ratingurilor politice de altădată – Partidul Nostru a arătat un rezultatul neașteptat de jos. Desigur, toate se pot explica prin faptul că candidatul lui la funcția de președinte, Dumitru Ciubașenco – o personalitate vestită în cercurile înguste din Chișinău, era puțin cunoscut în regiuni, însă experții politici consideră că problema nu e doar aici.

„În prezent, Partidul Nostru este o formațiune politică cu un lider aflat în exil. Renato Usatîi este dat în căutare, se află peste hotare, de aceea, perspectivele partidului nu sînt clare”, consideră Victor Ciobanu. Politologii nu exclud faptul că dacă această situație va persista, atunci Partidul Nostru se va dizolva și va dispărea de pe scena politică: o parte a formațiunii politice va trece la socialiști, o altă parte se va uni cu alte partide.

Învingătorul cursei electorale – Partidul Socialiștilor – are două căi posibile de evoluție. Deși Igor Dodon va trebui să iasă din PSRM, acțiunile lui, în calitate de președinte, se vor reflecta automat în ratingurile și imaginea formațiunii politice. De aceea, precum consideră Corneliu Ciurea, pozițiile PSRM, pe eșichierul de stînga sau se vor consolida, sau – dacă președintele nu va acționa hotărît, acest fapt va slăbi Partidul Socialiștilor.

În ceea ce privește tabăra de dreapta, atunci, precum menționează politologii, rezultatul Maiei Sandu în alegerile prezidențiale, fenomenal de înalt pentru un politician începător, a fost o consecință a tandemului partidelor PAS și Platformei DA. „Fără susținerea Partidului DA, Sandu niciodată nu ar fi obținut atîtea voturi. Dacă aceste partide vor putea menține această formă de cooperare și capitaliza rezultatele obținute, atunci ele vor putea obține rezultate bune și la alegerile parlamentare”, susține Victor Ciobanu.

Iar Corneliu Ciurea este convins că în timpul apropiat, în opoziția de dreapta se așteaptă o perioadă de acuzații reciproce și chiar un „război fratricid”. Pe de o parte, în interiorul Platformei „DA” s-au acumulat multe pretenții față de PAS și Maia Sandu. Pe de alta – deocamdată, nu este clar cît de serioase sînt intențiile Maiei Sandu de a-și continua cariera politică. În al treilea rînd – eșichierul de dreapta este pregătit de consolidare, adică, același PLDM ar trebui să se alipească la cineva. Corneliu Ciurea nu exclude că, în rezultatul „războiului fratricid” al dreptei, pe eșichierul de dreapta va apărea o nouă forță politică.

„În general, în prezent, se prefigurează diferite perspective, dar toate aceste prognoze se pot reduce la zero într-o clipă, dacă PDM, avînd majoritatea în actualul parlament, va modifica sistemul electoral și va crea circumscripții uninominale majoritare. De aceea, eu cred că președintele Dodon ar trebui să grăbească dizolvarea acestui parlament și să nu tergiverseze lucrurile”, spune Victor Josu.