Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

De ce economia nu are politică

14 noi. 2016,, 10:00   Politică
10815 4
Почему у экономики нет политики?
Foto: ziarulnational.ro

Dumitru Barbalat

De ce stăm prost la capitolul dezvoltarea economică a ţării? Haideţi să ne clarificăm şi să punem toate punctele pe i. Însă de la bun început trebuie să facem o mică abatere că motive sînt foarte multe, iar noi vom examina doar rădăcina problemei.


În Legea cu privire la guvern, în toate articolele unde este vorba despre competenţele lui, întîlnim în mod obligatoriu faptul că guvernul elaborează şi implementează politici concrete.

În Legea cu privire la guvern se spune (art.10) că principalul organ executiv:
- stabileşte funcţiile ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale celor din subordinea sa;
- asigură întreţinerea autorităţilor administraţiei publice centrale în limitele mijloacelor financiare aprobate în acest scop de parlament;
- coordonează şi exercită controlul asupra activităţii organelor administraţiei publice locale ale Republicii Moldova;
- realizează programele dezvoltării economice şi sociale a republicii, creează condiţii pentru funcţionarea autoadministrării;

Mai departe sînt enumerate competenţele concrete ale guvernului, inclusiv direcţiile de politici în domeniul economiei.

Amintim că, potrivit Hotărîrii Guvernului cu privire la regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici (2007), documentele de politici sînt concepţia+strategia+programul+planul de acţiuni. Tot acolo se explică detaliat ce trebuie să reprezinte fiecare dintre aceste documente de program. Precizăm că aceste documente luate separat nu costă nimic. Ele înseamnă ceva doar în set.

Concepţia reprezintă un sistem de idei generale orientate spre tratarea/interpretarea multilaterală a problemelor economice, sociale, juridice, ştiinţifice, tehnice etc., reflectă modul de a percepe sau ansamblul de opinii, idei cu privire la problemele ce ţin de dezvoltarea unui sau mai multor domenii sau sectoare în ansamblu.

Strategia esteun document de politici care conţine direcţia orientativă de activităţi pentru un termen mediu (3-5 ani) sau lung (6-15 ani), avînd drept scop identificarea modalităţii şi mecanismului de organizare a realizării obiectivelor pe problematica abordată.

Programul conţineo succesiune de operaţiuni concrete, ce servesc drept instrument de implementare a politicilor, conţinînd obiective clar definite, resurse necesare, grupuri-ţintă prestabilite şi termene de realizare.

Planul reprezintă un document de programare, în care sînt trasate sarcini concrete pe termen scurt într-un anumit domeniu, elaborat în conformitate cu documentele de politici, inclusiv a Programului Guvernului.

Chiar și din definiții putem înțelege ce reprezintă setul de documente (concepția, strategia, programul și planul) în toate direcțiile prevăzute în Legea cu privire la guvern și în regulamentele tuturor ministerelor. Însă documentele de politici, care trebuiau elaborate de ministere, nu au fost elaborate pînă în prezent.

Iar în total, în regulamentele celor 16 ministere se numără 70 de denumiri de politici. Inclusiv Ministerul Muncii – 15 unități, Ministerul Economiei – 11, MAI – 8, Ministerul Tehnologiei Informației – 7, Ministerul Finanțelor – 7, Ministerul Agriculturii – 4, Ministerul Transporturilor – 3, Ministerul Dezvoltării Regionale – 3, Ministerul Mediului – 2, Ministerul Justiției – 2, Ministerul Educației – 2, Ministerul Culturii – 2, MAEIE – 2, Ministerul Apărării – 1 și Ministerul Tineretului și Sportului – 1.

La fiecare minister există cîte o direcție de politici. La Ministerul Muncii, de exemplu, există 9 direcții specializate. La Ministerul Economiei și Ministerul Agriculturii – cîte 4 direcții. Iar în total, în aparatele celor 16 ministere sînt 35 de direcții de politici.

Apare întrebarea logică – cu se ce ocupă atîtea direcții de elaborare a documentelor de politici și monitorizarea lor în toate ministerele (o grămadă de oameni primesc bani)? Sînt convins că va fi foarte greu să găsim imediat un răspuns. Or, chiar dacă presupunem că pentru elaborarea unui document de politici este nevoie de șase luni, atunci pentru introducerea monitorizării implementării documentului de politici în vigoare este nevoie de doar o unitate de personal. Cu ce se ocupă ceilalți angajați ai direcției? Cu nimic. Iar conform statelor de personal, sînt 5-7 persoane – iată unde se ascund rezervele de redistribuire a specialiștilor calificați în sectoarele cu adevărat importante - ecologie, restaurarea și conservarea resurselor de apă, reîmpădurirea, crearea unui sistem eficient de finanțare a economiei etc…

Și țările vecine sînt îngrijorate de documentele privind politica economică. Însă acolo este stabilit prin lege că în fiecare minister trebuie să fie cîte o subdiviziune ce se ocupă cu elaborarea și monitorizarea implementării politicii sectoriale. Iar de implementarea documentelor de politici ale unui minister se ocupă doar o structură.

Acum să trecem la Regulamentul Ministerului Economiei, adoptat de Guvern în 2009. În acesta se spune că Ministerul Economiei este responsabil pentru elaborarea, adoptarea, implementarea (promovarea) și monitorizarea politicii și asigură:
- determinarea direcţiilor prioritare de dezvoltare şi elaborare a politicii economice a statului;
- asigurarea corespunderii politicilor economice cu prevederile documentelor de politici naţionale şi monitorizarea realizării lor;
- elaborarea şi promovarea politicii de stat pentru favorizarea mediului de afaceri prin eliminarea constrîngerilor de ordin administrativ în acest mediu;
- elaborarea direcţiilor strategice ale politicii economice externe a statului şi coordonarea activității de realizare a acesteia;
- elaborarea şi promovarea politicii de stat privind dezvoltarea comerţului interior şi exterior şi a prestărilor de servicii ținînd cont de priorităţile şi domeniile reglementate de stat;
- elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător;
- elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul administrării şi deetatizării proprietăţii publice şi activităţii post privatizare;
- elaborarea şi promovarea politicilor statului în domeniul parteneriatului public-privat;
- elaborarea şi promovarea strategiilor şi politicilor statului în domeniile industriei şi energeticii;
- elaborarea şi promovarea politicii statului în vederea implementării rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic în domeniile industriei şi energeticii;
- elaborarea şi promovarea strategiei şi politicii în domeniul securităţii şi eficienţei energetice a statului;
- elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniile reglementării tehnice, standardizării, metrologiei, acreditării, evaluării conformităţii în scopul asigurării liberei circulaţii a mărfurilor şi eliminării barierelor tehnice în calea comerţului;
- elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul investiţiilor;
- elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniile protecţiei consumatorilor, supravegherii pieţei şi securităţii industriale;

Infrastructura ce trebuia să asigure executarea acestor funcții de bază e aproape în regulă, adică există toate componentele atît în aparatul ministerului, cît și în subordinea lui, precum și un șir de structuri publice independente – agenții.

În aparatul Ministerului Economiei există 4 direcții de politici. Pe lîngă Ministerul Economiei activează (trebuie să activeze) Agenția Proprietății Publice, Agenția Protecției Consumatorilor, Inspectoratul Principal de Stat pentru supravegherea obiectelor industriale periculoase, Agenția pentru Eficiență Energetică și Inspectoratul Energetic de Stat.

Pentru claritate vom preciza că, în conformitate cu prevederile art. 14 al Legii privind administrația publică centrală de specialitate (despre ministere), pentru asigurarea implementării politicii statului în anumite subdomenii sau sfere din domeniile de activitate care îi sînt încredinţate unui minister, în subordinea acestuia pot fi create autorităţi administrative cu forma de organizare juridică de agenţii, servicii de stat şi de inspectorate de stat.

Astfel, agențiile, serviciile și inspecțiile de stat ce activează în prezent sînt chemate în primul rînd să implementeze o anumită politică de specialitate a statului. Și doar după aceasta ele mai sînt și autorități de control și supraveghere. Înseamnă că intențiile anunțate de Guvern și Ministerul Economiei privind reducerea semnificativă a acestor structuri (ca autorități de control) nu sînt legale.

Ce structuri atunci vor îndeplini mîine, măcar pe hîrtie, prevederea legală privind implementarea politicii, dacă deja s-a decis lichidarea lor?

Totodată, structurile de stat de pe lîngă Ministerul Economiei, prin competențele sale, acoperă doar politica în domeniul proprietății publice, a parteneriatului public-privat, drepturilor consumatorilor, securității industriale și eficienței energetice și energiei regenerabile.

Iar celelalte nouă denumiri de politici nu sînt ale nimănui, deoarece nu există anumite structuri publice cu funcții de implementare a unor direcții de politici mai importante pentru Ministerul Economiei și statului. Totodată, un număr mare de oameni în plus „se ocupă” de elaborarea politicilor. În acest sens, trebuie să menționăm situația structurilor de implementare a politicilor în domeniul energeticii.

Potrivit Legii energeticii, principala autoritate de specialitate (minister) este Ministerul Economiei. Iar autoritatea responsabilă de implementarea politicii în domeniul energeticii (energiei electrice, gazelor și produselor petroliere) este regulatorul independent – Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, adică nu o autoritate din subordinea Ministerului Economiei, precum este prevăzut în Legea privind ministerele. De aici și apar un șir de probleme și haos în domeniul energeticii, deoarece ANRE nu recunoaște Ministerul Economiei drept autoritate superioară, care i-ar putea indica ceva. În special, în problemele implementării politicii inexistente în domeniul energeticii. Și ANRE nici nu-și face griji în acest sens, în pofida faptului că probleme implementării politicii în energetică se află pe primul loc după competențele lui.

De rînd cu problemele politicilor în economie, mai sînt și cele din politica externă, politica în sectorul financiar și politica valutară și monetar-creditară a statului. Prima și ultima dată, în februarie 1995, prin hotărîrea Parlamentului a fost aprobată doar Concepția politicii externe a Republicii Moldova. Or, în peste 20 de ani, cu siguranță, trebuia să se schimbe ceva în politica externă. Și acel ceva trebuia să-și găsească reflectarea în documentul cu denumirea „Politica externă a statului”, de care răspunde MAEIE și parlamentul.

Anual, Ministerul Finanțelor și Guvernul propun Parlamentului spre examinare așa-zisa politică bugetar-fiscală, care nu este în niciun caz una de acest fel după formă și conținut, deoarece în aceste propuneri, în special, se conțin modificări și completări la Codul fiscal, în scopul asigurării acumulărilor bugetare. Banca Națională, de asemenea, promovează pseudo-politica monetară și valutară, care la fel nu este un document ca atare. Aceasta se repetă din an în an, fapt ce dezorientează, în primul rînd, mediul de afaceri și investitorii prin metodele sale cu caracter represiv de impozitare și creditare.

Iar ultimul Memorandum cu FMI cere din nou asigurarea elaborării și adoptării unei politici economice, financiare, monetare și valutare, pe termen lung, pentru securitatea stabilității financiare. Oare e atît de greu de înțeles că este nevoie de o abordare de stat față de documentele de politici care trebuie elaborate ținînd cont de cerințele regulilor adoptate?

Principalul dezavantaj – NU EXISTĂ NICIUN SET COMPLET DE DOCUMENTE PRIVIND ASPECTELE DE POLITICI MENȚOINATE MAI SUS.

De aceea nu trebuie să ne mire prea mult faptul că deja de mai mulți an la rînd, la noi este un haos cronic în economie. Totul se face la fuga, pentru astăzi, uneori pentru mîine. Doar pentru a raporta cuiva despre îndeplinirea unor obligații pe termen scurt și de a duce țara din nou în brațele FMI.

Dacă vom intra în baza de date a actelor normativ-legislative, putem găsi acolo strategii și planuri separate și, de regulă, pe o perioadă lungă. În această perioadă reușește să se schimbe guvernul și miniștrii. Iar noilor miniștri nu le sînt pe plac documentele strategice adoptate anterior. În cel mai bun caz, ei încep să elaboreze propriile idei reformatoare, însă nu reușesc să le adopte și să le implementeze. Se pare că de aceea nici nu au o atitudine responsabilă față de documentele de politici. Dar poate miniștrii pur și simplu nu înțeleg importanța documentelor de politici în economie?

Codul penal are un capitol „Infracțiuni economice”, dar în el nu se spune nimic despre răspunderea pentru neexecutarea legislației în domeniul economiei, inclusiv de către conducătorii structurilor de stat. Anterior, exista art. 331 privind răspunderea pentru refuzul de a exercita prevederile legislației. Contravenienții puteau fi supuși unor amenzi în mărime de la 200 pînă la 1000 de unități convenționale sau cu privarea de libertate pe un termen de pînă la 3 pînă la 7 ani, cu sau fără privarea în ambele cazuri a dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a se ocupa cu un anumit tip de activitate pe un termen de 5 ani. Păcat. În prezent, mulți ar fi putut trași la răspundere.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?