Alegerile în SUA și viitoarele provocări ale Occidentului

Foto: mail.ru

Veaceslav Matveev

Secolul douăzeci a întors cu civilizația occidentală pe dos. După războaiele și revoluțiile sîngeroase și lungi Europa a început să se transforme treptat din avangarda progresului mondial în ceva mediu între panopticum și muzeu.

Criza vechilor elite a transformat acest continent din legiuitorul artelor, științelor și ideilor într-o bază experimentală a guvernului mondial.

Europa – un „Titanic” politic

Sub conducerea școlii de la Frankfurt (teoria critică a societății industriale) – acest bastion al stîngii, troțkismului și revoluției permanente - a început anihilarea vechilor valori europene. concomitent au început experimentele în domeniul psihozei sociale, care conduc Europa treptat la masochism politic și prostie libertariană. În Europa, conștient, pe banii fondurilor conducătorilor mondiali, sînt aduse mase de migranți, care peste cîțiva ani trebuie să organizeze haos în lumea creștină și civilizația umanistă. Nimeni nu e uitat, nimic nu se uită. Aristocrația „neagră” a acestei lumi va face totul pentru a transforma viitorul europenilor într-un iad, or ura lor față de Europa creștină multimilenară este atît de mare, încît acești oameni uită că singuri trăiesc în casa europeană. revoluția fundamentaliștilor, de rînd cu revoltele marginalilor developează scenariul, potrivit căruia, Europa astăzi este un „Titanic” politic, care se scufundă.

De aceea, pe vechiul continent se așteptă o resetare: sau moarte politică, sau venirea noilor forțe. Posibil, acestea nu vor fi la fel de blînde în domeniul soluțiilor politice, ca vechea formațiune de politicieni, dar ei vor avea o atitudinea mai responsabilă față de provocările actuale, vor avea o carismă politică și o voință mai mare. Însă la moment putem spune că revoluțiile și-au atins scopul și au condus la o atrofie totală voința politică a elitelor europene. Dacă această autodistrugere va mai dura cîțiva ani, atunci nu vom mai avea ce salva.

În SUA e altceva

Astăzi, în această mare putere a lumii se întîmplă lucruri serioase. Primul: ceea cu ce s-a ocupat președintele Obama în ultimii ani – distrugerea conștientă a modelului social-politic american. De facto, Obama este un Gorbaciov american, o marionetă în mîinile forțelor ce au drept scop distrugerea democrației liberale conservatoare. Marioneta, care înțelege că luptă cu elita americană puritană și protestantă, proiectul templierilor, care în 1776, a organizat o răscoală împotriva modelului britanic de guvernare a lumii.

Acesta a ridicat răscoala cu ajutorul Franței, fapt pentru care regatul francez a fost distrus de Britania, care a aruncat Franța în răscoale și revoluții politice permanente, care au durat un secol întreg. Însă Franța a reușit să transmită Statuia Libertății SUA și a le-a ajutat Filadelfiei și Washingtonului să renască din cenușa războiului civil. Vechea Franță - bastionul masoneriei iacobine scoțiene – a pierit, însă în schimbul ei au venit Statele Unite, care au ridicat flamura templierilor și au dus-o prin lume, punîndu-și scopul de a crea o republică templieră. Însă lor li se opune mesianismul imperiului britanic și mesianismul avraamic. De aceea, aceste două forțe astăzi distrug proiectul american, ca ultimul bastion al lumii vechi – lumea democrației conservatoare.

Doi: America astăzi este un condominium, guvernarea politică a celor mai mari forțe occidentale – Complexul industrial-militar și cercurile bancare. Din primul face parte și elitele petroliere și industriale. Cea de-a doua forță mizează pe capitalul bancar, stînga, oamenii de culoare și migranții din diaspora afro-asiatică. Aceste forțe au luptat și înainte, dar anterior ele luptau pentru clasa mijlocie. America, ca și Canada sînt țări structurate de clasa medie. Canada este o putere motivată mai mult social. SUA este o lume a individualismului, unde persoana puternică, ageră și deșteaptă este unitatea socială de bază.

În SUA, spre deosebire de proiectul iberic al Americii Latine, s-a format timp de veacuri un proiect al puritanilor, care a și influențat asupra identității americane și psihologia socială americană. Descendenții pasagerilor de pa „Myflower”, care pe 11 noiembrie 1620 au acostat în golful Code, pe malurile Virginiei, erau urmașii filosofiei religioase, a unor fanați, ce purtau în inimile lor pragmatismul protestanților, fatalismul lor și Vechiul Testament. Ei tindeau să construiască peste ocean Noul Ierusalim, în contrapunerea Europei, înecate în ideile catolicismului și a despotismului monarhic.

Abordarea puritană a ideilor religioase excludea iluminismul. Acești pelerini au început să creeze instituții, în care nu era loc pentru alte națiuni și rase. Marele filosof al Americii Latine Leopoldo Zea scria: „propovăduitorul nord-american purta într-o mînă Biblia, iar în alta sabia: cu Biblia făcea dreptate, iar cu sabia – pedepsea. El îi pedepsea pe cei care se abăteau de la poruncile morale ale Noului Ierusalim. Dumnezeul puritan nu e Iisus, care poartă lumina dragostei, cum și-l închipuiau misionarii spanioli, ci furiosul Iehova din Vechiul Testament, care cere pedepse dure.

Societatea din America de Nord era construită sub forma unei lumi a indivizilor liberi și radicali. Această societate a creat un individualism dur, spre deosebire de proiectul iberic, ce poartă lumina umanismului și creștinismului de popoarele din Peru și Argentina, Mexic și Bolivia, unde a avut loc integrarea populației băștinașe în cercul social. În America Latină, precum scria Arturo Ardao, era o lume, unde subiectul tindea să se adapteze, să se dizolve în masa adepților săi. Iar marele revoluționar Simon Bolivar spunea: „Noi aram marea”. Tot ce nu făceau ei, nu sporea, de parcă arau marea și nisipul.

În SUA era o situație distinctă. Acolo se cristaliza un individualism dur, care forma o națiune de pragmatici și întreprinzători, „cavaleri” ai comerțului, finanțelor și ai tiparului, „cavaleri” ai businessului și antreprenoriatului, un cerc îngust al bazei sociale elitare. De aceea, acest proiect inițial, era mult mai rasist și distanța populația anglosaxonă de oamenii de culoare și indieni, fără a le impune viziunile sale religioase, ci pur și simplu excluzîndu-i din toate sferele vieții. Pe de altă parte, acest proiect era apogeul individualismului uman. În SUA se crea o lume pragmatică radicală și individualistă. Modelul lor social era bazat pe voința unei personalități puternice, bogate și înarmate. Prin urmare, acest grup mic de oameni a și creat casta socială a elitei americane, închise, cu caracter mistic, ce se considerau aleșii Domnului.

Cetățeanul politic, care avea afaceri și viziuni politice stabile, era o caracteristică a societății americane. Acesta, împreună cu funcționarii și aristocrația muncii constituiau clasa medie. Pentru această pătură socială s-a purtat o luptă încordată timp de zeci de ani. În prezent, clasa medie este interesantă pentru cei, care mizează pe o revoluție marginală internă. Sarcina lor este reducerea influenței clasei medii și polarizarea antagonismelor și viziunilor politice și rasiale. Apoi va veni și timpul elitei anglosaxone americane.

La ce bun sînt toate acestea și cine stă în spatele acestor procese?

SUA, la fel ca și Canada (deși resursele umane nu sînt comparabile) – sînt niște spații sociale, în care, spre deosebire de Europa și fosta URSS, nu au existat epurări sociale. De 100 de ani în alte regiuni ale lumii conduc cercurile sociale post-burgheze, subvenționate de lojele secrete. În SUA nu e așa. Cei, care cu peste 200 de ani în urmă au creat democrația americană, descendenții lor, familiile Vanderbilt, Morgan, Lehmann, Du Pont, Bush și, desigur, Rockfeller, stau la cîrma acestei puteri. Unde în țările fostei URSS veți găsi un oraș sau un sat, în care pozele cu strămoșii, care au trăit acum 100-150 de ani, stau acolo unde au fost puse cîndva? Unde veți găsi la noi sau în Europa case și conace vechi nedistruse și nefalimentate? Unde sînt familiile ce conduceau marea Rusie? Ele nu există, acestea sau au pierit în Siberia pe veci, sau au completat arhivele iadului și ale raiului, au ars în flacăra revoluțiilor. Unde sînt vechile elite europene? În general, acestea sînt falimentate și împinse la periferia politică. Unde nu au fost scoase, ca în țările scandinave sau în Italia, ele oricum au părăsit sfera deciziilor politice. Excepție face doar una – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

În America totul e altfel. În casele vechi și rancho s-au păstrat tradițiile seculare. Sărbătorile vechi, bisericile seculare, lojele masonice seculare, tradiții de familie – sînt o parte din peisajul Statelor Unite. Peisaj creat de descendenții puritanilor fanatici și ai templierilor. Ai oamenilor duri și pragmatici, dar cu o poziție religioasă și socială puternică. Această lume se va opune haosului ce vine. El este imperfect, dar totuși își are propriile rădăcini și convingeri. Copacul acestui eucalipt social este puternic și de neclintit. Este ultimul pilon al democrației clasice, ce pleacă în trecut, apogeul republicii mondiale templiere, iar cei care se opun acestui proiect au decis să o distrugă definitiv.

Ceea ce a făcut Obama este tăierea gentilă și planificată a pilonului social al democrației americane. Iar cei care se rup acum la putere au drept scop distrugerea acestei democrații, crearea peste ocean a împărăției haosului și revoluției permanente. De aceea, în prezent, la alegerile președintelui SUA s-a pus problema atît de dur. Ce-i de făcut? Să distrugem această lume, cum s a fost făcut anterior în Europa, la ordinul libertarienilor și troțkiștilor, sau să salvăm ceea ce mai poate fi salvat, chiar și cu prețul izolării politice?

Așadar, două forțe formează astăzi America – complexul industrial-militar, cercul conservator și elita bancară ce se opune acestuia. La ultimul aderă și Hollywood-ul, cu setea lui de vulgaritate și desfrînare – lumea în care omul alb deseori este prezentat ca un debil și sadic patologic. În multe filme americane, „afroamericanii deștepți” le dau sfaturi de viață oamenilor albi proști și violenți. Se creează o împărăție a iluziei, o lume paralelă, ce nu corespunde realității.

Iar realitatea e următoarea – cînd în Los Angeles s-a deconectat lumina, hoarde afroamericani înnebuniți au început să distrugă magazinele și depozitele. Cînd Noul Orlean a fost inundat, aceleași hoarde au putut fi oprite doar cu forțele poliției și gărzii naționale. Cine nu cunoaște această lume, să meargă în Detroit – acest experiment al egalității sociale și rasiale, transformat în prezent în case părăsite.

Cu cine va merge America?

Trump și Hillary Clinton reflectă astăzi problemele și doleanțele Americii. Două căi, două viziuni asupra lumii și viitorului. Cu cine va merge America și care e diferența între acești lideri politici?

Hillary Rodham Clinton este una dintre cele mai influente femei-politician din lume. Din 1968 este adepta Partidului Democrat al SUA, a fost senatorul statului New York (2001-2009), prima doamnă a Americii (1993-2001), fiind soția fostului președinte Bill Clinton, care s-a proslăvit prin scandalul cu Monica Lewinski și bombardamentele Iugoslaviei. Ea a ocupat postul de Secretar de Stat (2009-2013). Hillary Clinton are diplomă de licență, e doctor în drept. Țin minte bucuria acestei lady în legătură cu moartea lui M. Gaddafi (este video pe Youtube).

Ce au obținut ei, aceste marionete ale sacilor cu bani, ce nu produc nimic în afară de bani, precum și haos social, religios și politic? Devastarea și distrugerea regimurilor sociale în Liban, Siria, Irak? Au generat revolte sociale și religioase și hoarde de refugiați în Europa care mîine vor distruge bisericile, iar astăzi violează femeile? Anume această variantă dorește să o implementeze Clinton în Rusia. 500 de violuri au avut loc de revelion doar în Koln. Aceasta e o consecință a haosului generat de politica infantilă a lui Obama și politica sadică a doamnei Clinton. Dacă va învinge această lady, care mizează pe radicali, marginali și emigranți, pe revolte sociale și distrugerea tradițiilor și elitelor conservatoare, atunci America este sortită pieirii.

Oponentul lui Hillary Clinton, republicanul Donald John Trump este un businessman american și politician, un media-gigant, scriitor, președintele conglomeratului de construcții Trump Organization, fondatorul companiei Trump Entertainment Resorts. În 1964, Trump a absolvit cu rezultate remarcabile academia militară și a intrat la Universitatea din Fordham. După ce a învățat acolo patru semestre, el s-a transferat la școala de business din Wharton, de pe lîngă Universitatea din Pennsylvania. În 1968, a obținut diploma de licență în economie, după ce tatăl și-a acceptat fiul în afacerile din familie. Donald s-a interesat la modul serios de imobile, spera să devină în viitor moștenitorul imperiului de construcții al familiei Trump și să înmulțească averea tatălui.

La începutul anilor 1990, averea lui Donald era estimată la $1 miliard. Totodată, rețeaua de hoteluri, de cazinouri și zgîrie-nori de lux, imperiul Trump deținea compania aeriană Trump Shuttle Airline, echipa de fotbal New Jersey Generals și o mulțime de întreprinderi mici. În 2001, compania lu Trump, împreună cu întreprinderea coreeană Daewoo a finalizat construcția unui edificiu de 72 de etaje Trump World Tower. O clădire de 262 de metri s-a înălțat vizavi de cartierul general al ONU în Manhattan. În 2007, Trump a obținut propria stea pe „Aleea triumfului”, pentru crearea reality-show „Candidatul”.

Donald Trump era privit drept candidat la postul de președinte al SUA încă în anii 1980. Însă doar pe 16 iunie 2015 el a comunicat că intenționează să devină președinte. În cartea sa „America mutilată” el și-a explicat viziunile și îngrijorările în legătură cu starea actuală din SUA, problemele din sănătate, problemele sociale și intenția de a lupta cu migranții și fundamentaliștii islamici.

Trump are o atitudine bună față de Rusia și el poate fi numit un izolaționist, adică nu va forța imperialismul american, dar intenționează să se concentreze pe problemele și politica internă, să oprească haosul social și politic, precum și degradarea politică a statului.

Să facem bilanțul

În prezent, America conservatoare este unul dintre pilonii democrației clasice. La baza acestei democrații se vede republica mondială a templierilor și masonilor de rid scoțian. Cei, care distrug această construcție socială stabilă intenționează să implementeze această idee mesiană printr-un șir de revoluții mondiale. După dominația haosului să instaureze o guvernare mondială sacrală și feudal-monarhică a unui grup mic de persoane. În prezent, America conservatoare se opune acestui proiect. Monarhia nu a fost niciodată apropiată nici de masoni, nici de templieri.

Două căi, două alegeri stau în fața poporului american – haosul sau ordinea conservatoare, Clinton sau Trump. Care va fi alegerea milioanelor, va arăta timpul, dar noi trebuie să ținem minte că de faptul cum vor vota americanii depinde în mare măsură soarta lumii. Desigur, dacă va fi ales Trump, atunci lumea mai are șanse. Dacă va învinge Clinton, atunci, ne așteaptă din nou un șir de revoluții colorate, destabilizarea totală a situației din Orientul Apropiat, în țările Magrebului și Europei de Est. Un eventual război mondial. Vom trăi și vom vedea, dar mizele sînt foarte mari.

Recent am discutat cu un taximetrist. Am discutat pe drum evenimentele din Europa și migranții. Acest om simplu mi-a spus concret, inteligent și laconic: „Ceea ce se întîmplă în Europa nu este o simplă migrație, ci e o invazie”.

Europa pierde sub ochii noștri acest război în fața migranților. Invazia ar putea distruge vechiul continent, cu atît mai mult cu cît elita liberală a făcut totul ca europeanul să fie atrofiat social și să nu poată ține piept provocărilor timpului. SUA mai are o șansă. Acolo elitele politice nu sînt atît de deformate și atrofiate. Acolo mai sînt încă cei care se pot opune forțelor anarhismului și ale haosului politic. Acolo mai există elita politică veche, necurățată, iar alegerea ei astăzi determină nu doar viitorul Americii, dar și a întregii lumi libere.