Planul lui Ghimpu de lichidare a statalității Moldovei

Foto: pan.md

Xenia Florea

Președintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, a început agitația electorală înainte de a fi înregistrat de Comisia Electorală Centrală în calitate de participant la cursa electorală (a fost înregistrat pe 13 septembrie). Agitația pentru propria candidatură este permisă doar din 29 septembrie, după lansarea oficială a campaniei electorale.

Candidatul PL la funcția de președinte al statului suveran și independent Republica Moldova și-a anunțat principala sarcină la acest post … lichidarea statalității moldovenești.

La Chișinău, Hîncești, Cimișlia și un șir de alte localități deja au apărut bannere electorale cu harta „României Mari” cu semnătura: „Vorbim o limbă. Sîntem o națiune. Vom deveni un stat. Mihai Ghimpu.” Exact aceeași hartă, cu o semnătură similară, i-a înmînat-o Ghimpu premierului român Cioloș, în luna august trecut, în cadrul vizitei sale în Moldova, în ajunul Zilei Independenței RM.

Iar recent, într-un interviu pentru portalul tribuna.md, președintele Partidului Liberal a declarat că, în cazul în care va deveni președinte, principala lui sarcină în această funcție va fi pregătirea de „reunificarea” Moldovei cu România. „În calitate de președinte eu voi promova acest proiect”, a spus Ghimpu.

Principala forță motrice a viitoarei uniri, potrivit „planului” liderului PL, va deveni majoritatea parlamentară cu viziuni unioniste, care ar trebui să apară în Parlamentul RM după alegerile parlamentare din 2018 și care se pare că va avea rolul de „Sfatul Țării – 2”. Mihai Ghimpu nici nu vrea să audă despre vreun referendum pe această temă.

„Cît privește referendumul, vreau să amintesc că, în Republica Moldova, cu poporul nu a fost discutată nici Constituția, nici neutralitatea, nici calea europeană, aleasă în 2005. Toate acestea au fost adoptate prin hotărîrea majorității parlamentare. Mai mult, unificarea celor două Germanii, pe 3 octombrie 1990, de asemenea a fost efectuată fără referendum, iar astăzi nimeni dintre oamenii ce gîndesc rațional nu pot contesta acest lucru”, a menționat Ghimpu.

Acutizarea preelectorală

Liberalii s-au dovedit a fi previzibili. În martie curent, cînd pe fundalul reformatării active a eșichierului de dreapta, conducerea PL era bulversată și intra dintr-o extremă în alta (de la declarațiile lui Șalaru și Chirinciuc despre unirea cu România ca singura soluție pentru Moldova, pînă la accesele de „statalitate” de la Mihai Ghimpu și acțiunile demonstrative patriotice ale funcționarilor PL), politologii au prezis că spre toamnă, aripa „moderată” a liberalilor va pierde neapărat în fața radicalilor conduși de Anatol Șalaru, iar în alegeri, liberalii vor începe să joace cartea unionistă.

După apunerea stelei politice a PPCD Iurie Roșca, Partidul Liberal se considera mult timp drept o formațiune naționalistă și unionistă a țării. Însă parteneriatul cu PDM, intrarea în coaliția actuală de centru-stînga cu democrații și ex-comuniștii, precum și votarea comună cu adversarii ideologici – comuniștii – în Consiliul municipal Chișinău în perioada 2013-2015 au avut un impact negativ asupra imaginii lui Mihai Ghimpu și PL, conducînd la prăbușirea ratingurilor lor.

Totodată, în 2016, pe eșichierul de dreapta a început îmbulzeala. Dacă pînă în prezent, pe acest segment politic Ghimpu și PL nu puteau fi înlocuiți, atunci de la începutul acestui an, pe acest eșichier au apărut niște proiecte politice destul de puternice – partidul „Platforma DA” și PAS al lui Maia Sandu, proiectul destul de puternic al lui Iurie Leancă, precum și un șir de partide mai mici, iar proiectul de resetare al eșichierului de dreapta din Moldova era supravegheat și de partenerii occidentali.

De aceea, pentru ca candidatul lor să nu se piardă printre favoriții și spoilerii cursei electorale 2016, iar PL să se poată reabilita în ochii electoratului de dreapta, în alegerile prezidențiale liberalii trebuiau să vină cu o lozincă atractivă pentru alegătorii din acest segment. La fel de puternică ca și trendul ultimelor două sezoane politice – „Jos puterea oligarhică!”, dar mai inofensivă din punct de vedere politic și mai puțin „curtată” de alți candidați.

Așa cum au și presupus experții, pentru alegerile prezidențiale PL nu a reușit să inventeze nimic mai bun decît să forțeze ideea unionismului. Adică să anunțe oficial drept sarcină pe termen mediu ceea ce liberalii și așa au promovat timp de șapte ani de aflare la putere.

Moldofobia

În 1867, poetul și diplomatul rus Fiodor Tiutcev a scris despre liberalismul rusesc următoarele: „Am putea face o analiză a unui fenomen modern ce capătă tot mai mult caracter politic. Este rusofobia unor ruși. Anterior, ei ne spuneau, și ei într-adevăr considerau așa, că urăsc în Rusia nedreptatea, lipsa libertății presei etc., că anume din cauza lipsei tuturor acestor lucruri, lor le place Europa… Iar acum ce vedem?

Pe măsură ce Rusia, obținînd tot mai multă libertate, se afirmă tot mai mult, ura față de ea a acestor domni se amplifică. Ei niciodată nu au urît atît de tare situația de odinioară cum urăsc curentele moderne ale gîndirii sociale. Cît privește Europa, precum vedem, nicio încălcare în domeniul justiției, moralității și chiar civilizației nu au redus din simpatia față de ea. Cu alte cuvinte, în fenomenul pe care l-am menționat, nu poate fi vorba despre principii ca atare, funcționează doar instinctele…”.

După 150 de ani, aceste cuvinte ale lui Fiodor Tiutcev nu și-au pierdut actualitatea. Și nu doar față de liberalismul rusesc. Ele corespund întocmai și liberalismului moldovenesc, care suferă de o formă gravă a rusofobiei, dar și de o moldofobie patologică.

Liberalii moldoveni neagă tot ce e moldovenesc: dreptul poporului moldovenesc la propria statalitate, la limba sa, la istorie, nume și chiar alegerea propriei căi de dezvoltare. În esență, toate acțiunile lor la putere în ultimii șapte ani erau îndreptate spre subminarea statalității moldovenești și promovarea activă a „agendei românești”, însoțite de suplinirea din sursele interne și externe atît a propriilor buzunare, cît și a conturilor partidului. Și cel mai important este că toate acestea erau în detrimentul poporului și statului moldovenesc. „Cu cît mai rău – cu atît mai bine!” – este principala lozincă a PL, care pînă nu demult era ascuns intens după declarațiile demagogice.

Partidul Liberal a început implementarea „agendei românești” imediat ce a venit la putere. În decembrie 2009, președintele Parlamentului și președintele interimar al țării, Mihai Ghimpu, a organizat marcarea oficială în Moldova a zilei de 1 decembrie, Zilei Unității Naționale a României. Iar în iunie 2010, a semnat decretul privind instituirea „Zilei ocupației sovietice”. Precum menționau atunci experții politici, prin acest document Ghimpu a declarat de facto statalitatea moldovenească în afara legii, deoarece a recunoscut crearea RSSM, a cărei succesoare este Republica Moldova de astăzi, drept un „produs de ocupație”.

În calitate de președinte interimar al țării, Ghimpu a promis în repetate rînduri să schimbe Constituția, prin înlăturarea din articolul 13 denumirea limbii de stat. Deocamdată, liberalii nu au reușit să rescrie Constituția, dar se pare că și-au atins scopul. Pe 5 decembrie 2013, în baza sesizării deputaților din PL, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a hotărît că limba de stat în țară este limba română. Prin emiterea acestui verdict, magistrații de la CC au creat un precedent juridic, punînd Declarația de independență, în care este menționat statutul limbii române ca limbă de stat, mai presus de Constituție.

În aceeași perioadă, specialiștii români au obținut acces la minele de comunicare, precum și la bazele de date ale cetățenilor Republicii Moldova. Iar în majoritatea tenderelor desfășurate de instituțiile publice conduse de liberali, de regulă, învingători ieșeau companiile românești. Totodată, precum afirmă specialiștii, de exemplu, companiile IT din România, care doar în 2011-2014 au obținut comenzi de la structurile de stat moldovenești în valoare de 70 de milioane de euro, cîștigau chiar și atunci cînd prețurile lor depășeau cu mult ofertele companiilor moldovenești.

„Realizările” lui Șalaru

Succese remarcabile în „aruncarea” banilor peste Prut au fost obținute de Ministerul Transporturilor, condus pe atunci de actualul ministru al apărării, Anatol Șalaru. Cît face doar istoria cu compania românească „Grup Feroviar Roman”, ce desfășura așa-zisa „modernizare profundă” de 12 milioane de euro a cinci trenuri diesel, care apoi au staționat mult timp sub „gard”, fără certificare?

Anatol Șalaru a continuat „agenda românească” și, în 2015, ocupînd postul de ministru al apărării. Precum menționează experții, în prezent, Armata Națională a RM, în esență, se spune Statului Major al României.

În martie curent, cînd în Armata Națională a apărut conflictul între ministrul Apărării și acum deja fostul șef al Statului Major Igor Gorgan, acesta din urmă l-a acuzat pe Șalaru de subminarea capacității de apărare a țării, precum și implicarea efectivului Armatei Naționale în intrigile politice, demiterea ofițerilor indezirabili și de „interes comercial aparte” față de patrimoniul armatei și terenurile ce aparțin instituției militare.

Precum s-a constatat ulterior, în aprilie-mai, Șalaru a vîndut peste hotare trei instalații antirachetă cu $600 de mii. Totodată, se afirmă că vara aceasta, la poligonul militar din Bulboaca a început dezasamblarea mașinilor folosite pentru interceptarea și blocarea semnalelor, iar blocurile acestora conțin aur, argint, platină și paladiu. Ghiciți de ce a fost făcut lucrul acesta?

Ce ne va învăța Corina Fusu

Un alt reprezentant al liberalilor – ministrul Educației, Corina Fusu, la fel de activ și de deliberat distruge sistemul național de învățămînt, închizînd masiv școlile, politizează sfera învățămîntului, implantează în instituțiile de învățămînt ideile românismului și unionismului și încearcă să reducă statutul limbii ruse în sistemul de învățămînt.

Opoziția parlamentară, care acum cîteva luni a cerut demisia Corinei Fusu, afirmă că actuala conducere a Ministerului Educației îi determină insistent pe directorii de școli și licee să intre în Partidul Liberal, iar în caz de refuz, aceștia sînt demiși sub diverse pretexte. Prin deciziile Ministerului Educației sînt anulate rezultatele concursurilor de suplinire a funcțiilor de directori, dacă acestea sînt cîștigate de către candidații neloiali Partidului Liberal.

Conform dispoziției Corinei Fusu, în instituțiile de învățămînt din țară sînt difuzate materiale didactice sub forma hărții „României Mari” și drapelelor statului vecin. Încercînd să reducă utilizarea limbii ruse chiar și în școlile cu predare în limba rusă, ministrul Educației a dispus implementarea proiectelor pilot de predare a istoriei și geografiei în limba de stat în instituțiile cu predare în limba rusă.

„Șeful departamentului de transport” Chirinciuc

Colegul de partid al ministrului Educației, ministrul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, Iurie Chirinciuc, a mers și mai departe în rusofobia sa. Potrivit ordinului semnat de el, în Ministerul Transporturilor și în instituțiile subordonate acestuia este interzisă comunicarea și corespondența în limba rusă.

Acceptînd postul de ministru, Chirinciuc și-a demonstrat necompetența managerială. El a scris pe blogul său: „Unirea Moldovei cu România va fi acea terapie de șoc la care visează fiecare moldovean de la mic la mare. Unirea va pune capăt incapacității noastre de a conduce statul de sine stătător. Doar prin unire le vom putea asigura copiilor și nepoților noștri un viitor european”.

Aceste rînduri au fost scrise în ianuarie curent, cînd în timpul înrăutățirii condițiilor climatice, zeci de automobile și microbuze au fost implicate în accidente pe drumurile țării, în rezultatul cărora au murit și au suferit oameni.

În schimb, în timpul protestelor opoziției de „stînga” din toamna trecută („Partidul Nostru” și socialiștii) Ministerul Transporturilor a avertizat cu retragerea licențelor companiile care vor oferi servicii de transport a oamenilor la mitingul din capitală. Iată cum sînt valorile liberale.

Într-adevăr, românii liberali moldoveni ce ocupă posturi publice nu sînt capabil să conducă țara, deoarece principala calitate a unui conducător de stat este dragostea de țară. De unde să o ia membrii PL?

Munteanu, cu pădurile și subsolurile devastate

În timp ce ministrul Chirinciuc se gîndește la unirea cu România ca la singura soluție pentru Moldova, iar un alt reprezentant al Partidului Liberal – ministrul Mediului, Valeriu Munteanu, povestește cum Rusia țaristă a tăiat și a scos din Moldova tot lemnul, ministerele conduse de ei au elaborat și aprobat un document ce permite extragerea materialelor de construcție din cariere în mod arbitrar, fără achitarea taxelor de stat pentru folosirea zăcămintelor, iar tăierile reale de păduri în Republica Moldova, în prezent, depășesc de cel puțin trei ori tăierile legale.

NOI.md a scris despre protocolul comun al Ministerului Transporturilor și al Ministerului Mediului privind folosirea subsolurilor pentru construcția drumurilor cu încălcarea legislației.

Totodată, Ministerul Ecologiei, sub o asemenea conducere nu va putea întreprinde măsuri adecvate de restabilire a resurselor acvatice ale țării, soluționa problemele purității aerului și apelor. Între timp, colegii săi din partid inițiază o lege ce permite importul automobilelor vechi, pentru a transforma Moldova într-o rampă europeană de automobile și de a polua și mai mult mediul.

Totodată, în unul dintre interviuri, Valeriu Munteanu a recunoscut că Moldova este cea mai săracă țară din Europa și cea mai murdară, țara noastră are cele mai puține păduri, cea mai mică faună și mai puțin pește în rîuri decît în alte țări. Se pare că toate acestea trebuiau înrăutățite.

Și, desigur, primarul capitalei

Nu rămîne în urma colegilor săi nici primarul general al Chișinăului, vicepreședintele Partidului Liberal Dorin Chirtoacă. Noțiunea de „mîna Moscovei” demult s-a încetățenit în lexicul lui. Prin această „mînă”, invincibilul Chirtoacă explică orice încălcare și eșecuri ale administrației orașului, pe care o conduce – de la alunecările de teren din sectorul Rîșcani, semnarea autorizărilor pentru demolarea obiectelor sociale pînă la erorile drumarilor români la reparația rețelei de drumuri din oraș sau scandalurile de corupție legate de eliberarea autorizațiilor de construcție sau distribuirea terenurilor în zonele verzi.

Iar cît timp primarul speculează activ tema antirusească, capitala, odinioară frumoasă și verde, degenerează la nivelul unui sat mare, fiind aglomerată de chioșcuri, panouri publicitare și anexe hidoase. În esență, sub conducerea liberalilor, are loc distrugerea orașului alb, cum era Chișinăul odinioară. Însă Dorin Chirtoacă nu are de cînd să cedeze puterea, iar noi cu toții sîntem martori la faptul cum el se împotrivește desfășurării referendumului privind demiterea lui.

Or, potrivit unui comentator, putreziciunea liberalilor moldoveni constă în primul rînd în faptul că tot ce conduc ei funcționează împotriva țării. E greu să nu fim de acord.

Unioniștii conjuncturiști și „artificierul” Pettit

În pofida „acutizărilor” sezoniere, apelurile permanente la „unire” și plecăciunile liberalilor moldoveni în fața statului vecin, unionismul lor, în mare marte, este unul de conjunctură. Adică atunci cînd sînt constrînși sau este vorba de obținerea unor bunuri, liberalii își amintesc despre unirea cu România, iar cînd situația se schimbă, fac un pas în urmă.

Așa a fost nu o dată. În septembrie 2009, Mihai Ghimpu, de exemplu, spunea că faptul că în suflet e unionist și vorbește în limba română încă nu înseamnă că el pledează pentru unirea Moldovei cu România. În februarie 2010, Ghimpu a declarat că „Moldova nu se va uni niciodată cu România”. Declarații similare au răsunat și în septembrie 2012, și în a doua jumătate a anului 2015.

Totuși, rîvna liberalilor moldoveni spre unire a fost menționată și încurajată în repetate rînduri de București. Astfel, de exemplu, în 2013, cînd Traian Băsescu a decorat cu distincții de stat un grup de deputați ai Partidului Liberal din Moldova (Corina Fusu, Valeriu Munteanu, Ana Guțu, Boris Vieru și Gheorghe Brega), în baza sesizării cărora Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis că limba de stat a RM este limba română.

Actuala „acutizare” a unionismului printre liberali la fel a avut loc din considerente de conjunctură și este legată de alegerile prezidențiale și eventualele alegeri parlamentare anticipate. Un stimulent suplimentar pentru elaborarea de către PL anume a acestei lozinci, precum și monopolizarea ideii unirii înainte de alegeri a servit, pe de o parte, la revigorarea pe ambele maluri ale Prutului a temei unirii Moldovei și României în ajunul împlinirii a 100 de ani de la „Marea Unire”. Pe de alta – zvonurile insistente din această primăvară că administrația americană ar fi dat undă verde proiectului „Unirea-2018”. Însă principala cauză a apariției lozincii unioniste pe eșichierul de dreapta a acestui partid profund conjuncturist și mercantil este lipsa totală a ideilor de dezvoltare a țării.

Însă fără a reuși să se lanseze plenar, campania electorală a candidatului la funcția de șef al statului din partea Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, a obținut o lovitură serioasă de imagine. De acolo de unde nu se aștepta. Acum e clar de ce Mihai Ghimpu era înfuriat.

După ce ambasadorul SUA în Moldova, James Pettit, a declarat că Moldova nu e România, că ea are propria istorie și propriile provocări și că RM trebuie să rămînă un stat suveran și independent în limitele unor frontiere sigure, eforturile electorale ale liberalilor de a restabili imaginea partidului în condițiile căderii ratingurilor au fost reduse, practic, la zero. La fel ca și perspectivele electorale ale lui Mihai Ghimpu în cadrul alegerilor prezidențiale, iar ale Partidului Liberal – la eventualele alegeri parlamentare anticipate.