Liderii și spoilerii alegerilor prezidențiale în Moldova

Foto: trb.ro

Irina Astahova

„Luptătorii” și „oligarhii” – cine va învinge?

Principala confruntare dintre candidații „buni” și cei „răi” la alegerile prezidențiale din 30 octombrie din Moldova, precum se vede, va fi construită pe poziția „pentru” și „împotriva” puterii. Divizarea geopolitică a electoratului se va menține, însă aceasta cedează în fața trendului, ajuns „în vogă” în timpul protestelor în masă din anul trecut. Cererea naște oferta, iar utilizarea acesteia a devenit profitabilă.

Totodată, proporțiile preferințelor geopolitice ale populației, care erau aproape egale pînă nu demult, s-au schimbat în favoarea Estului – fără anumite eforturi din partea Rusiei. Autoritățile moldovenești au făcut totul ce a depins de ele pentru ca visul european al moldovenilor să devină mai puțin atractiv față de acum 5-7 ani.

Tentativa partenerilor occidentali de a prezenta Moldova drept singura „istorie de succes” din spațiul postsovietic nu a avut același succes. De aceea, tactica se schimbă: menținînd baza candidaților pe cei doi vectori geopolitici, aceste alegeri vor arăta, totodată, și diferența dintre proeuropenii „corecți” și cei „incorecți”.

Graba strică treaba

Așadar, la alegerile din 30 octombrie, posibil, vor participa 23 de candidați, dacă toți vor colecta cîte cel puțin 15 mii de semnături ale alegătorilor într-o anumită proporție și în anumite condiții. Cel de-al 24-lea a părăsit cursa recent, considerînd că în această goană după semnături el nu va reuși.

Campania de colectare a semnăturilor a început săptămîna trecută, iar lansarea ei nu s-a lăsat fără confuzii. Partidul puterii – PDM, înaintîndu-l în calitate de candidat pe pretendentul de nenumărate ori la acest post Marian Lupu, a decis să nu se complice și a transmis imediat 29 de mii de semnături în termeni record – timp de o zi. Fapt prin care a justificat așteptările celorlalți candidați, care se poziționează drept „luptători împotriva regimului”.

La întrebarea, dacă e posibil să colectezi într-o zi 29 de mii de semnături, unul dintre pretendenți, liderul Platformei „DA”, Andrei Năstase, a răspuns: „Categoric, nu. Dacă semnăturile sînt puse din suflet, ei nu puteau face acest lucru. Dacă aduceți semnătura din suflet, dacă vorbiți cu omul, care vă oferă semnătura. Iar ici e o mașinărie. A fost folosită resursa administrativă”.

Arma a fost pusă în cui, baza conflictului preelectoral a fost pusă.

Marian Lupu și spoilerii: Împreună sîntem mai puternici

Electoratul tradițional în Moldova se împarte în cei de stînga, de dreapta și de centru. Lansînd campania cu lozinca de consolidare: „Împreună sîntem mai puternici”, Partidul Democrat țintește electoratul de centru. Desigur, aceasta nu este campania electorală a candidatului (conform legii, aceasta începe cu 30 de zile înainte de alegeri), ci e doar o campanie a partidului privind promovarea valorilor europene, în care pur și simplu participă candidatul deja înregistrat de CEC.

Pe de altă parte, acest mesaj al lui Marian Lupu, prin care cheamă cetățenii Moldovei să se unească din nou în numele integrării europene, nu poate fi numit unul potrivit. Actuala putere este asociată nu cu integrarea de succes, ci cu furtul miliardului, anume această asociere timp de un an a scos zeci de mii de oameni la acțiuni de protest.

Însă candidatul din partea PDM dispune de o resursă administrativă mare, ce-i poate oferi procente suplimentare. Sau ar putea avea un efect invers.

În alegerile actuale sînt utilizați în mod activ spoilerii – candidați care nu au de la bun început șanse de cîștig, însă creează confuzie și îi împiedică pe alegători să-și facă alegerea imediat. În cazul nostru, spoilerii de pe eșichierul de dreapta îi vor împiedica pe alegători să aleagă președintele în primul tur, iar în al doilea tur vor fi nevoiți, evident, să-l susțină pe Marian Lupu.

În timpul campaniei electorale însă ei vor declara că, pe de o parte, trebuie să salveze integrarea europeană, Moldova – de tancurile rusești și de politicienii pro-ruși, iar pe de alta – să-i îngroape opoziția proeuropeană. Așa că sarcina lor este una destul de concretă. Iar în acest sens, lozinca „Împreună sîntem mai puternici” poate fi numită una de succes. Dar noi încă nu știm la ce să ne mai așteptăm de la partidele puterii. Precum s-a exprimat într-o emisiune televizată deputatul PDM Sergiu Sîrbu, „vă așteaptă o mare surpriză”.

Pe flancul drept

Pe eșichierul de dreapta deja s-au evidențiat lideri incontestabili, care, evident, vor acumula cea mai mare parte dintre voturile electoratului de dreapta. Aceștia sînt Andrei Năstase și Maia Sandu. Andrei Năstase conduce Platforma Politică „DA”, iar anterior era unul dintre liderii Platformei Civice „DA”, care a început anul trecut cu succes acțiunile de protest împotriva puterii cu susținerea tacită a partenerilor occidentali (în acțiuni a participat, preponderent de la distanță, și Maia Sandu).

Însă „acordul public de prietenie” dintre prim-vicepreședintele Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc, și asistentul secretarului de stat al SUA pentru afaceri europene și eurasiatice, Victoria Nuland, i-a adus pe liderii Platformei în impas.

Întrebarea cine dintre ei este cel mai corect proeuropean: Vladimir Plahotniuc, recunoscut de funcționarii din SUA, iar apoi și UE, și România, și chiar FMI a promis să semneze memorandumului cu Guvernul, „coordonat” de el, sau liderii Platformei „DA”, acuzați că nu sînt independenți, de legături cu alți oligarhi, precum și de unionism direct sau ascuns – rămîne deschisă.

Nu este închisă nici problema Maiei Sandu. „Pentru toți observatorii este cert faptul că în spatele Maiei Sandu stă Departamentul de Stat al SUA, avînd și o susținere deschisă din partea mass-mediei, finanțate din granturile Departamentului de Stat al SUA. Însă se creează impresia că anume Maia Sandu este candidatul real al puterii.

Faptul că Maia Sandu a dizolvat practic Forumul Civic, că a început să atace Jurnal TV (care îl critică exclusiv pe Plahotniuc) și că ea a refuzat să creeze un staff, să înainteze un candidat comun și să încheie un acord cu Platforma „DA”, indică asupra faptului că între Sandu și Plahotniuc deja există o înțelegere.

În acest joc, marionetele îl vor distruge pe Andrei Năstase, îl vor ataca pe liderul eșichierului de stînga, Igor Dodon, și îi vor lega pe cei doi cu oligarhii. Miza este de a o aduce în turul doi pe Maia Sandu și de a-i asigura o victorie zdrobitoare datorită faptului că ea este, chipurile, candidatul opoziției”.

Candidatul unic

Inițial, se presupunea că Andrei Năstase și Maia Sandu se vor uni în alegeri și vor înainta un singur candidat din partea ambelor partide. Acest fapt i-ar fi garantat candidatului unic, cel puțin, ieșirea în turul doi al alegerilor. Participarea lor separată în alegeri dezbină electoratul de dreapta și oferă fiecăruia dintre candidați șanse efemere.

Unii analiști consideră că Maia Sandu va putea colecta mai multe voturi, deoarece în aceste alegeri pentru ea va vota electoratul Partidului Liberal Democrat (PLDM), care nu și-a înaintat propriul candidat. Și ea nu e atît de agresivă – o parte dintre intelectualii de dreapta, potențialul electorat de dreapta – detestă agresiunea.

Dar nu putem să o numim nici activă – ea pur și simplu nu apare în public. Maia Sandu este atît de închisă, încît gurile rele au redenumit-o din „sfînta fecioară” în „sectantă”.

Totuși, oamenii și-au creat o icoană în persoana ei și merg după ea. Cu cît mai puțin ea va apărea în public, cu cît mai puține discursuri va ține, cu atît mai mult ea va menține credința și speranța alegătorului său, care îi atribuie calitățile pe care dorește să le vadă într-un politician. Un fel de „tabula rasa” (din latină „tablă curată”) pentru alegător. În principiu, ea poate să nu facă și să nu spună nimic – și oricum ea își va putea obține cele 15-17%, spun cu ironie analiștii.

Andrei Năstase este mai activ în teritoriu, el este un luptător. Însă acest caracter rebel este respins de o parte a electoratului inteligent și este atractiv pentru electoratul marginal, atunci cînd vine vorba despre declarațiile dure ale membrilor Platformei cu viziuni unioniste. De aceea, apelurile lui Andrei Năstase în favoarea unirii alegătorilor sînt contraproductive.

Unii analiști compară ieșirea pe arena politică a lui Andrei Năstase cu cea a lui Vladimir Filat. Ei menționează că Filat la fel a încercat să se afirme drept un rebel, însă echipa lui a fost „înnobilată” de asemenea membri ai echipei ca Alexandru Tănase, Vitalie Nagacevschi și alții, care îi confereau partidului respectabilitate. Deși rezultatele alegerilor vor arăta la ce poate spera fiecare dintre acești candidați. Ambițiile lor sînt însă exagerate și s-ar putea ca ambii să rămînă, în cele din urmă, cu buza umflată, ținînd cont de faptul că pe eșichierul de dreapta există o mulțime de spoileri.

Pe flancul stîng

Cel mai mare spațiu electoral în prezent este cel de stînga. Aici, conform tuturor sondajelor și prognozelor, în top de află președintele Partidului Socialiștilor, Igor Dodon. El ar putea pretinde la cel mai mare număr de voturi și la victoria în turul doi. Igor Dodon nu aruncă promisiuni irealizabile, el are un program economic real de a scoate țara din criză.

În principiu, el ar putea cîștiga și în turul întîi, avînt în vedere faptul că comuniștii au decis să boicoteze alegerile, dacă nu ar fi fost lansat un grup pestriț de spoileri, iar „Partidul Nostru” nu ar fi decis să-și ispitească soarta.

În pofida posibilității de a colecta destul de rapid semnăturile în susținerea sa, Igor Dodon nu se grăbește să le depună la CEC. Potrivit liderului socialiștilor, grupul de inițiativă deja a colectat 150 de mii de semnături în susținerea lui, iar în total intenționează să adune 500 de mii. El explică acest fapt prin dorința nu doar de a fixa un anumit număr de voturi, dar de a discuta cu oamenii – să intre practic în fiecare casă din toate raioanele Moldovei, să înțeleagă ce gîndesc și ce doresc alegătorii lui.

Un anumit număr de voturi ar putea obține și pretendentul „Partidului Nostru” (PN), Dmitri Ciubașenco. El le promite alegătorilor și dizolvarea parlamentului, și adunarea constituantă, și o Constituție nouă, și un stat nou. Însă el nu explică cum va face acest lucru.

Despre aceasta, fostul ideolog al Partidului Comuniștilor, Mark Tkaciuk, i-a adresat candidatului din partea „PN”„două întrebări naive. Prima – cu ce ocazie (conform cărui articol al Constituției) președintele ar putea dizolva parlamentul? Iar a doua – pentru cine va chema Dmitri Ciubașenco să voteze electoratul turul doi?”

Pornind de la lozincile răsunătoare, dar irealizabile, candidatul din partea „Partidului Nostru” nu pretinde la victorie. În opinia analiștilor, din contul popularității lui Renato Usatîi, el ar putea acumula cîteva procente, însă aceasta va fi cu mult mai puțin decît a acumulat Usatîii la alegerile anterioare. Iar acest fapt ar putea deveni o problemă pentru Renato Usatîi, dar și o lovitură în imaginea partidului său.

Experții consideră că pentru el ar fi mai bine dacă el nu ar participa la aceste alegeri și ar susține candidatul principal de stînga. Pe de altă parte, decizia a fost deja adoptată, iar „Partidul Nostru” își va putea stabili ratingul real.

Pe eșichierul de stînga, în afară de Igor Dodon și Dmitri Ciubașenco, mai sînt cîțiva spoileri. Este vorba de partidul „Patrioții Moldovei”, Vasile Tarlev și alții. Fiecare dintre ei ar putea acumula în medie 0,2-0,3%, iar în total – 1-1,5%.

Fraude și manipulări

Încă în ajunul lansării campaniei electorale, în Moldova au început discuțiile privind eventualitatea, ba chiar probabilitatea fraudelor. Premise pentru acestea există, avînd în vedere experiența anterioară și practica din prezent.

Însă nu poate fi exclus și faptul că anume eventualele, dar inexistentele fraude vor fi folosite de unii candidați pentru manipularea opiniei publice.

În special, deja au apărut declarațiile unor candidați despre faptul că, dacă ei nu vor cîștiga alegerile, înseamnă că scrutinul a fost fraudat. De aceea, acești candidați organizează acțiuni de protest deja după primul tur. Această tactică a fost probată deja pe 6-7 aprilie 2009. Însă noi știm cu ce s-a terminat totul – cu o lovitură de stat.