Sistemul național de integritate: De ce autoritățile sabotează reforma?

Foto: dosug.md

Victor Surugiu

Legea privind Autoritatea Națională de Integritate abia a intrat în vigoare, dar deja devine clar că unele instituții din Moldova intenționează dacă nu să saboteze în totalitate reforma, atunci să amîne pe o perioadă îndelungată implementarea ei.

Pînă la sfîrșitul lunii august 2016, Parlamentul, Guvernul, Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Procurorilor, autoritățile locale și Ministerul Justiției trebuie să asigure numirea membrilor Autorității Naționale de Integritate. Însă procedurile de concurs încă nu au fost demarate – implementarea eficientă și în termen a legilor, adoptate de formă, nu face parte din intențiile autorităților.

Autoritățile au tergiversat pînă în ultimul moment

Perfecționarea sistemului de verificare a integrității funcționarilor face parte dintr-un pachet de inițiative, îndreptate spre prevenirea și lupta împotriva corupției. Implementarea lui este prevăzută de Strategia reformei sectorului justiției pentru 2011-2016 și Planul de acțiuni privind implementarea ei. Scopul trasat de Ministerul Justiției, care este autorul proiectului de lege, este asigurarea independenței instituționale și operative a instituției de profil.

Propunerile privind transformarea Comisiei Naționale Anticorupție în Autoritatea Națională Anticorupție, precum și privind reforma mecanismului de declarare a veniturilor, patrimoniului și intereselor naționale au fost discutate cu un an în urmă de guvern, dar nu au fost aprobate. Documentul a fost expediat spre completare, deoarece un șir de ministere și de deputați, ce reprezintă coaliția de guvernare, au obiecții.

Drept piatră de încercare au devenit, în primul rînd, competențele prea extinse ale instituției reformate, statutul ei special, precum și introducerea mecanismului de selectare și numire a inspectorilor, ce împiedică influențarea acestui proces. În final, proiectul de lege a mers o perioadă din mîini în mîini fără șansele de a fi adoptat, iar ulterior a fost remis autorilor pentru modificări și completări.

În opinia unor experți, scopul acestor manipulări era concentrarea luptei anticorupție în mîinile unei singure forțe politice prin lichidarea Comisiei Naționale pentru Integritate și transmiterea competențelor ei Centrului Național Anticorupție (CNA). Într-adevăr, la inițiativa președintelui parlamentului Andrian Candu, a fost creat un grup de lucru, care a elaborat proiectul de lege privind fuzionarea structurilor anticorupție. În rezultat, toate funcțiile de control al declarațiilor pe venit, interese personale și conflictelor de interese trebuiau să treacă la CNA. Însă scandalul, iscat în jurul acestui proiect de lege nu a permis realizarea acestei intenții.

Blocarea reformei a generat nemulțumire din partea Uniunii Europene și altor parteneri de dezvoltare. În martie 2016, în cadrul ședinței Consiliului de asociere a Moldovei cu UE, Chișinăului i s-a dat de înțeles că se doresc rezultate concrete, iar fără îndeplinirea obligațiilor sale țara nu va obține asistență financiară. Bruxelles-ul insista asupra măsurilor urgente, inclusiv adoptarea pachetului de legi privind integritatea, depolitizarea instituțiilor publice, amplificarea luptei anticorupție și spălarea banilor.

În „foaia de parcurs”, ce conținea o listă de măsuri, a căror realizare este așteptată de UE, figurează și termenul concret de executare a acestora – pînă în iulie curent. În partea ce ține de reforma sistemului anticorupție, autoritățile moldovenești au tergiversat pînă în ultimul moment: Legea privind Autoritatea Națională de Integritate a intrat în vigoare pe 1 august. În mod oficial, aceasta a fost publicată cu două zile mai devreme. Deja astăzi devine clar că autoritățile din Moldova intenționează dacă nu sabotarea totală a reformei, atunci tergiversarea la maximum a implementării acesteia.

Ofițerii de poliție și informatorii – în afara jocului

Ce noutăți prevede pachetul inițiativelor de reformă? Acesta include legile privind Autoritatea națională de integritate, privind declararea averii și intereselor personale, precum și privind modificările și completările la unele acte legislative. Toate sînt îndreptate spre sistarea îmbogățirii ilicite, conflictelor de interese, situațiilor de incompatibilitate, precum și adoptarea măsurilor de rigoare.

Comisia națională de integritate avea statutul de organ constatator și nu putea aplica sancțiuni. Ea nu făcea față volumului de lucru și nu avea suficiente pîrghii pentru obținerea informației. Drept rezultat – indicatori de eficiență extrem de mici. Doar cîțiva dintre cei care au încălcat procedura de declarare au primit pedepse reale. Toate aceste momente au fost luate în calcul la elaborarea reformei.

Aparatul noii instituții va fi format din inspector de integritate, funcționari publici și personal, angajat în bază de contract. Declarațiile funcționarilor vor fi verificate de 30 de inspectori, abilitați cu statut independent. Ei vor putea nu doar să constate încălcările și să ceară explicații, dar, în caz de necesitate, să aplice sancțiuni, să apeleze în instanță și să obțină confiscarea averii.

Inspectorii vor obține acces la bazele de date privind patrimoniul imobiliar, terenurile, registrul persoanelor juridice și alte registre de stat. Printre sarcinile lor va fi compararea datelor din declarație cu datele din registre, nu doar în privința funcționarilor, dar și a rudelor acestora. Inspectorilor li se va sigura accesul la datele privind aceste persoane și în special privind persoanele suspectate de depunerea declarațiilor cu conținut eronat. Totodată, legea prevede și posibilitatea de a cere confiscarea averii nedeclarate a persoanelor cu demnitate publică, inclusiv, a celei aflate peste hotare.

Directorul Autorității Naționale de Integritate va fi numit, în urma unui concurs public, pe un termen de 5 ani, de către președinte, nu de parlament, cum are loc acum. Aceeași procedură este prevăzută și pentru adjuncții lui. Autorii reformei au stabilit că la aceste funcții nu pot pretinde foști „ofițeri de poliție sau agenți sub acoperire ai serviciilor secrete, inclusiv, informatorii acestor servicii pînă în 1991”. Verificarea corespunderii candidaților acestor condiții va fi efectuată de către Serviciul de Informații și Securitate. Pretendenții, de asemenea, nu trebuie să facă parte din vreun partid în ultimii doi ani pînă la anunțarea concursului.

Șeful noii instituții este abilitat cu funcții de administrator, iar toate acțiunile de procedură vor fi efectuate de către inspectori. Astfel, este exclusă adoptarea colegială a deciziilor, practicată în cadrul Comisiei Naționale de Integritate. Candidații la funcțiile de conducere vor fi selectați de către membrii Consiliului de integritate, din care vor face parte 7 membri. Cîte un reprezentant va fi delegat din partea parlamentului, guvernului, Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor și Congresului Autorităților locale din Moldova. Alți doi membri din partea societății civile vor fi selectați în bază de concurs de către Ministerul Justiției.

Și rude, și concubini

Noul sistem de declarare a averii și intereselor personale ține de nouă categorii de persoane, ce ocupă funcții publice și poartă răspundere în fața societății pentru deciziile adoptate. Fiecare persoană va trebui să prezinte declarația de avere și interese personale. Totodată, documentul este completat și în cadrul angajării în cîmpul muncii, confirmării mandatului sau numirii în funcție, la expirarea mandatului, a relațiilor contractuale de muncă sau de serviciu, precum și în cazul întreruperii acestora pe un termen ce depășește un an fiscal.

Funcționarii vor trebui să-și declare averea, activele din țară și de peste hotare, să informeze despre un potențial conflict de interese. Mai mult, aceste obligații se răsfrîng asupra tuturor rudelor pînă la gradul patru de rudenie inclusiv. Potrivit legii, în declarație sînt incluse date privind veniturile concubinului sau concubinei persoanei cu demnitate publică. Totodată, funcționarii trebuie să-și declar nu doar imobilele, acțiunile, cotele în afaceri, terenurile, mijloacele de transport. În declarații trebuie să figureze obiecte de cultură și artă, bijuterii, cadourile în valoare de peste 20 de mii de lei etc.

Încălcările legislației privind integritatea vor fi sancționate dur, pînă la eliberarea din funcție. Persoanele demise din acest motiv, nu vor putea ocupa funcții publice și de stat timp de doi ani. Numele lor vor fi incluse într-un registru special, la care orice doritor va avea acces prin Internet.

Limita tragerii la răspundere pentru erorile în declarații va fi diferența de 10 salarii medii pe economie, sau aproape 50 de mii de lei în prezent. În acest caz, inspectorul va întocmi un proces verbal și va expedia un cerere în instanță cu solicitarea de confiscare a acestei diferențe dintre veniturile declarate și cele reale. În vizorul inspectorului va ajunge și diferența mai mare de 20 de salarii medii pe țară între averea dobîndită și veniturile primite de către funcționar împreună cu membrii familiei lui, cu concubinul sau concubina.


Contrar practicii anterioare, Autoritatea Națională de Integritate nu va iniția o anchetă în baza materialelor din mass media. Ministerul Justiției explică acest fapt prin numărul mare de articole la comandă, prin părtinirea jurnaliștilor și împărțirea presei, în funcție de preferințele politice. Această noutate deja a fost criticată de unii experți, care menționează că în majoritatea țărilor organele sînt obligate să reacționeze nu doar la plîngerile privind încălcările admise, dar și la articolele publicate în mass media.

Reformă formală

Acesta nu este singurul moment, care a generat reacții în societate. Specialiștii pun la îndoială eficiența noului organ de integritate, care pînă în prezent nu și-a demonstrat capacitatea de muncă și a fost mereu un obiect de dispută dintre reprezentanții majorității de guvernămînt privind controlul politic al acestei structuri. Multe prevederi ale reformei ar pute rămîne pe hîrtie, deoarece implementarea lor este extrem de anevoioasă în condițiile actuale, iar interesul din partea clasei politice lipsește.

Experții, printre care și unii membri ai Comisiei Naționale de Anticorupție consideră că în țările UE nu există o practică similară cu cea propusă spre implementare în Moldova. Adoptarea deciziilor nu colegial, dar de un singur inspector, subordonat exclusiv președintelui Autorității Naționale de Integritate, prezintă un risc al luptei selective cu corupția.

Experții explică această abordare prin dorința de a menține controlul politic asupra autorității de integritate. Reieșind din rezistența, manifestată de majoritatea de guvernămînt față de aprobarea legislației anticorupție și a celei conexe, din netransparența totală în procesul de elaborare a reformei și încercările de a redistribui influența asupra structurilor-cheie, autoritățile din Moldova nu doresc crearea unor instrumente reale de luptă împotriva corupției. Intenția de resetare a sistemului anticorupție într-o manieră proprie demonstrează tendința spre posibilitatea de a promova interesele unei singure persoane sau a unui grup de persoane.

Experții sînt convinși că noua instituție reformată, precum și alte structuri regulatorii și de drept, va fi politizată din start, iar garanțiile de independență din lege sînt prevăzute doar pentru a le demonstra cetățenilor și partenerilor de dezvoltare.

Comisia națională de integritate, la fel, a fost prezentată drept un organ depolitizat, fapt ce nu corespundea realității. Legea ce reglementa activitatea ei a fost adoptată în decembrie 2011, dar a intrat în vigoare abia în martie 2013. Această perioadă a fost necesară pentru ca autoritățile să găsească oamenii potriviți și pentru a împărți locurile în comisiei între partide.

Situația este similară și de data aceasta. Pînă la sfîrșitul lunii august 2016, Parlamentul, Guvernul , Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Procurorilor, autoritățile locale și Ministerul Justiției vor trebui să asigure numirea reprezentanților în Consiliul de integritate. Însă procedurile de concurs încă nu au fost demarate – implementarea eficientă și la timp a legilor, adoptate formal, nu face parte din intențiile autorităților.