Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

De ce în Moldova este studiată „istoria românilor”

23 iun. 2016,, 08:05   Societate
31189 74
Почему в Молдове изучают «историю румын»?
Foto: noi.md

Victor Roşca


Noi trăim în Moldova – stat suveran, însă deja peste trei decenii, în curriculumul şcolar nu există un obiect dedicat istoriei ţării noastre.


Surprinzător, ciudat, dar adevărat – copiii noştri studiază în şcoli un obiect ce nu are analogie nicăieri – istoria unui popor cu care majoritatea moldovenilor nu se identifică. Din 1990 pînă în 2006, obiectul se numea „Istoria românilor”. Apoi a fost unit cu „Istoria contemporană” şi se numeşte „Istoria integrată”. Pe 7 martie 2012, a fost emis ordinul nr.124 al ministrului de atunci al Educaţiei, Mihail Şleahtiţchi, „În legătură cu organizarea studiilor istorice în sistemul învăţămîntului preuniversitar”. Deşi acesta nu a fost publicat nici pe site-ul Ministerului, nici în baza de date a actelor legislative şi normative lex.justice.md, ne-am ales cu „Istoria românilor şi universală”.

Poziţia Ministerului: trebuie să fie un singur obiect

Consultantul principal al Direcţiei învăţămînt preuniversitar al Ministerului Educaţiei, Corina Lungu, a menţionat că, odată cu dobîndirea independenţei ţării noastre, istoria în şcoli a fost predată în format diferit. În acest context, ar fi fost logic să fie predat un singur obiect. Totodată, părinţii vorbeau că lista disciplinelor obligatorii este prea mare şi s-au pronunţat pentru reducerea ei.

Totodată, conţinutul obiectului nu s-a redus, acesta a fost structurat în baza unor principii. În învăţămîntul gimnazial (clasele 5-9), studierea istoriei se face în baza principiului cronologic. Iar în cel liceal (clasele 10-12) – în baza principiului problematicii, adică diferite aspecte sînt examinate din perspective economice, politice, sociale şi culturale ale statelor şi popoarelor lumii în general, şi a românilor, în particular.

Pe timpul ministrului Şleahtiţchi, curriculumul la istorie a fost modernizat. Această necesitate era dictată de „actualizarea standardelor în educaţie şi de schimbările survenite odată cu adoptarea unei pedagogii a competenţelor, eliminarea erorilor şi implicaţiilor politice în domeniul educaţiei istorice produse în ultimii ani” (citat din introducerea la curriculumul la istorie pentru clasele X-XII).

Dar de ce „istoria românilor”, dar nu a Moldovei

Pe mine mă interesa de ce în denumirea obiectului „istorie” persistă cuvîntul „românilor”, dar nu „a Moldovei”. Or, potrivit recensămîntului din 2004, în ţară trăiesc 75,8% de moldoveni, 8,4% ucraineni, 5,9% ruşi, 4,4% găgăuzi, 2,2% români, 1,9% bulgari şi 1% reprezentanţi ai altor naţionalităţi.

- Noi nu vorbim despre istoria statului, noi studiem istoria, spune Corina Lungu. În istoria universală noi studiem istoria tuturor ţărilor, acelaşi lucru se referă şi la istoria românilor. În curriculumul de „istorie a românilor şi universală” sînt toate temele ce reflectă totul ce s-a întîmplat pe teritoriul nostru.

Mai mult, în reflectarea evenimentelor este aplicat principiul „de la local la universal”, pentru ca elevul să-şi creeze propria viziune, cunoaşterea contextului celor întîmplate în localitatea lui (sat oraş), regiune, în context regional, în context european şi internaţional. Istoria modernă deja poate fi studiată la nivel local, deoarece majoritatea localităţilor deja existau în perioada XVIII-XX. De exemplu, vorbind despre cel de-al Doilea Război Mondial, trebuie să relatăm mai întîi despre monumentul consătenilor căzuţi sau soldatului necunoscut, care se înalţă în centrul satului, iar apoi să trecem la descrierea amplorii acestor evenimente.

Deoarece în epoca istoriei antice şi medievale nu toate localităţile ţării noastre existau, însă cînd noi vorbim despre o localitate în acele epoci, se are în vedere nivelul regional. Acest principiu de predare este recomandat în documentele europene – recomandările Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei „Cu privire la studiile în domeniul conservării patrimoniului istoric”, „Privind politica fără «apologia urii»” etc., care pentru noi sînt de bază. Şi în alte ţări, predarea istoriei locale şi a celei universale sînt unificate într-un singur obiect, a comunicat specialistul Ministerului Educaţiei.

Însă cum stau lucrurile în alte ţări, i-am întrebat pe prietenii mei care locuiesc în UE. De exemplu, în Franţa nu este un singur obiect de istorie ce uneşte istoria ţării şi istoria universală. Şi cu atît mai mult, aceasta nu se numeşte „Istoria francezilor”. Este un obiect sub denumirea „Istoria şi geografia Franţei”.

În Italia, obiectul se numeşte simplu, „Istoria”. El include, în afara istoriei italiene şi evenimente mondiale, în care a fost implicată Italia. De asemenea, mai sînt „Istoria religiilor” şi „Istoria culturii”.

De aceea nu putem spune că în UE, în pofida tuturor recomandărilor, există modele unice. Fiecare ţară alege ceea ce îi convine mai mult.

Are loc românizarea creierilor

Asociaţia Istoricilor şi Politologilor „Pro-Moldova” a încercat să conteste în instanţă ordinul lui Şleahtiţchi, considerîndu-l antistatal, antimoldovenesc şi antieuropean.

- Instanţa moldovenească nu ne-a dat cîştig de cauză, iar cea europeană (CEDO), sub pretextul că acest subiect nu ține de competenţa ei, a returnat dosarul, îşi aminteşte preşedintele acestei Asociaţiei, Sergiu Nazaria. Dacă noi totuşi tindem spre Europa şi declarăm că dorim să activăm în baza standardelor europene, atunci cursul trebuie să fie unul integrat şi el trebuie să se numească „Istoria”. Însă istoria naţională trebuie să se numească „Istoria Moldovei”. Este vorba că actualul curs integrat propune aproximativ 50% de istorie naţională şi 50% - de peste hotare.

Faptul că atîţia ani a existat „Istoria românilor” şi nu a existat „Istoria Moldovei”, conduce la situaţia că tinerii sînt influențaţi de acest curs şi de toată propaganda română. Are loc românizarea creierilor. În final, aceasta va conduce la lichidarea Moldovei. Anume acest scop şi urmăreşte cursul, fapt ce, în principiu, deja nici nu se mai ascunde.

Societatea civilă nu-şi face griji în această privinţă, deoarece oamenii sînt extrem de preocupaţi de problemele lor, iar unii chiar de supravieţuire, de aceea, pentru ei aceasta nu mai este o problemă primordială. Instinctiv şi obiectiv, ei sînt împotriva unirii cu România, însă nevoile cotidiene, sărăcia, lipsa perspectivelor amînă problemele educației umanitare pe planul trei.

Pentru a soluţiona această problemă, trebuie să votăm corect la alegeri, să aducem la putere oameni care pledează pentru statalitatea moldovenească. Dacă vor cîştiga din nou forţele proromâneşti, atunci Moldova, mai devreme sau mai tîrziu, va eşua ca stat.

„Democraţie” doar pentru 2,2%

Să revenim la introducerea curriculumului de istorie pentru clasele X-XII, în care se recunoaşte faptul că în programele anterioare a existat o politizare în predarea istoriei, fapt ce a avut consecinţe negative. Tot acolo se mai menţionează: „Disciplina istorică are menirea de a fi un instrument al educaţiei democratice, şi nu al dezbinării societăţii pe criterii etnice, religioase, ideologice sau oricare ar fi acestea. Astfel, falsificarea ideologică, manipularea istoriei, distorsionarea trecutului în scopuri de propagandă, evidenţierea excesivă, negarea sau omiterea unor fapte şi documente istorice sînt incompatibile cu principiile fundamentale ale ştiinţei istorice în particular, şi ale unei societăţi democratice în general”.

Pardon, ce fel de democraţie cînd obiectul este dedicat istoriei românilor – minorităţii naţionale, a cărei cotă în populaţia ţării este de doar 2,2%? Iar predarea acestei discipline pe parcursul mai multor ani, în care în denumire nu există nici moldoveni, nici Moldova, dar există români – oare aceasta nu este o „falsificare ideologică, manipularea istoriei, distorsionarea trecutului în scopuri propagandistice”? Or, cu asta se ocupă tot oamenii noştri.

Despre ce putem vorbi dacă unul dintre autorii manualelor de istorie, doctorul în ştiinţe, colaboratorul Institutului de Istorie al AŞM, la întrebarea mea – reflectă oare corect denumirea obiectului esenţa lui? - a răspuns: „Da, corect, pentru că noi avem un teritoriul comun şi aceasta reiese din faptul că noi sîntem poporul român, adică majoritatea populaţiei din Republica Moldova. Unii nu doresc să recunoască sau confundă cetăţenia cu termenii „naţionalitate” şi „identitate naţională”.

Eu încerc să-l contrazic pe colaboratorul ştiinţific: „Însă, potrivit recensămîntului, 74,8% se consideră moldoveni, iar români – doar 2,2%. Unde e majoritatea?”.

„Deoarece la noi atîţia ani au fost promovaţi termenii «poporul moldovenesc», «cultura moldovenească» şi «limba moldovenească». De aceea, ținînd cont de mentalitate, e clar că 77% se identifică cu «moldovenii»”, pariază doctorul în ştiinţe. Adică, trebuie să înţelegem că ”propaganda” identităţii poporului ce locuieşte aici, limba, cultura, tradiţiile lui e rău. Ascultînd aceste argumente, mi se părea că e o halucinaţie.

„Dar statul român a apărut doar în a doua jumătate a secolului XIX, pe cînd Principatul Moldovei a fost creat în 1359. De ce moldovenii trebuie să se numească români”? - „Pînă atunci era Ţara Românească, Ţara Moldovei, Transilvania, ce constituiau teritorii comune, pe care locuiau românii. Şi faptul că românii trăiau în trei state este un fenomen obişnuit, la fel cum nemţii trăiesc în Austria şi Germania, a răspuns istoricul de la AŞM.

Cînd autorul manualului neagă identitatea moldovenească, cum poate fi atunci prezentat materialul? Întrebarea, cum s-ar zice, e retorică.

Logica absurdului şi trădarea strămoşilor

- Este nu doar un paradox, ci şi o glumă, o luare în rîs, consideră fostul ambasador al Moldovei în China, un amator şi cunoscător de istorie, Victor Borşevici. Nicăieri în lume, nici chiar în România, nu veţi vedea ca un obiect de studiu să se numească „Istoria germanilor”, „Istoria francezilor”, „Istoria englezilor”. Istoria Angliei, Franţei, Germaniei etc. Şi în România – „Istoria Românilor”. Deştepţii noştri, care sînt mai „catolici decît papa”, au creat un obiect de studiu care spală creierii copiilor noştri.

Ce înseamnă „istoria românilor”? România ca stat apare doar în a doua jumătate a secolului XIX. Dacă luăm hrisoavele lui Ştefan cel Mare, nu veţi găsi nicăieri cuvîntul „român”, „românesc”, pentru că ele nu existau pe atunci. Iar cineva l-a proclamat pe Ştefan drept un mare român. Totodată, la Bucureşti, el nu are niciun monument, deoarece românii nu-l consideră pe Ştefan drept domnitorul lor. Este logica absurdului. Încă Dimitrie Cantemir menţiona că Moldova, deşi e mică, este multinaţională. Priviţi numele moldoveneşti – Rusu, Cazacu, Rusnac, Tătaru, Bulgaru, Ungureanu, Moldovanu etc. Iar numele Românu nu a fost. Şi nici nu poate exista, deoarece statul român a apărut doar în a doua jumătate a secolului XIX.

Or, anume moldovenii au iniţiat această unire peste Prut. A fost moldovean şi Alexandru Cuza, care a obţinut unirea la Poarta Otomană şi recunoaşterea sa în calitate de domnitor al principatelor unite Moldova şi Valahia. El a condus acest stat timp de cîţitva ani, pînă la lovitura de stat de la Bucureşti. Iar moldovenii – inițiatorii unirii – au cedat capitala românilor. Iar unde e capitala, acolo sînt banii, puterea, de aceea Bucureștiul s-a transformat într-o metropolă, iar Iașiul – capitala Moldovei, nu se compară după mărime.

Teritoriul Moldovei de pe malul stîng al Nistrului, în 1812, a trecut de la Turcia la Rusia și noi nu am participat la aceste uniri. Noi, cum am trăit, așa și trăim, în acea tradiție. De unire se ocupau intelectualii, oamenii învățați, plătiți, desigur, de București, care îi promova. Era un proiect pur politic.

Tradiția noastră are șase-șapte veacuri

- Din fericire, moldovenii au o conștiință istorică foarte puternică, continuă Victor Borșevici. Dacă veți întreba prin sate „Cine ești? Ce limbă vorbești?”, vi se va răspunde: „Moldovean, vorbesc limba moldovenească.” Iar așa-zișii intelectuali spun că acești oameni sînt întunecați, necărturari. Moldovenii au tradiții de 6-7 veacuri, iar acești deștepți – doar din a doua jumătate a secolului XIX. Poporul nostru e viu! E greu să scoți din el conștiința istorică.

Și în școli copiii trebuie să studieze „Istoria Moldovei”. Însă pentru ca acest obiect să se numească adecvat, este nevoie de o voință politică, însă aceasta nu este manifestată pînă în prezent de nimeni. Or, este vorba despre ideologie. De exemplu, chinezii își respectă istoria și strămoșii, spunînd că uitarea strămoșilor duce la pieirea poporului.

Oamenilor noștri li se insuflă faptul că există moldoveniști primitivi, înapoiați, proști, ignoranți, iar românii sînt învățați, ei știu mai bine cine sîntem noi. Ei ne spun: voi sînteți români. Bine, să zicem că moldovenii sînt români. Dar cine sînt românii? Pe timpul lui Ștefan ei încă nu existau, nici România, nici limba română. Nu erau asemenea cuvinte și noțiuni. Ștefan s-ar fi mirat foarte tare dacă ar fi fost numit român. El ar fi întrebat: „Romani?”. Dar noi nu semănăm cu romanii. Atunci reiese că moldovenii sînt cei care încă nu sînt? Adică afirmația este contrară logicii. Unii flecari întorc istoria cum le convine.

Asta e politica. Băsescu s-a declarat președinte al tuturor românilor. În aparatul lui era o subdiviziune – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, apropo, șeful lui – Dungaciu – a fost consilierul lui Mihai Ghimpu.

Dacă strămoșii noștri au fost români, ei nu au auzit acest cuvînt. Mișcarea românismului provine din Transilvania, care se afla sub influența Austro-Ungariei. Valahii inteligenți locali, care ulterior se vor numi români, trebuiau să se apere cumva, deoarece ei erau priviți ca oameni de sortul doi. Ei au și inventat originea romană. „Român” e o distorsiune de la „roman”. Dar și limba noastră, din punct de vedere gramatical, seamănă cu latina (deși nu se știe care a apărut prima), dar spaniolii nu se numesc români, nici portughezii, nici francezii, iar italienilor Însuși Dumnezeu le-a dat să se laude cu romanii. Dar ați auzit vreodată ca italienii să se numească romani? Doar locuitorii Romei o fac.

Proiectul ideologic și politic

- Prin secolul XVIII se lansează școala Ardelenească în Transilvania, unde apare istoria românilor. La începutul sec. XIX, cînd unui boier i se spunea că e român, el se supăra foarte tare. Ei aveau un verb – „a români”, ce însemna „a face șerb, slugă”, deoarece români se considerau locuitorii Transilvaniei, care au fugit de sub dominația austro-ungară. Ei erau puși la „pămînt”, deoarece oamenii trebuiau să se hrănească cumva, ei nu aveau drepturi.

În a doua jumătate a sec. XIX, toți brusc s-au românizat, chipurile acest popor se trage din romani. Apoi din limbă au fost aruncate rădăcinile slave, care constituiau aproape 40%, dacă nu mai mult. Chiar și lingviștii români spuneau: uitați-vă la vocabularul nostru, toate slavismele au dispărut, iar cuvintele franceze au fost împrumutate, pentru că în sec. XIX Franța era la modă. Iar mai departe, a fost propaganda – noi provenim de la romani.

Cu atît mai mult nu e greu de amăgit un copil. Copilul este „tabula rasa” („tablă curată” – lat.), ce ai scris în creierul lui, aceea și crede. În plus, autoritatea profesorului în școală. Așa apare identitatea împrumutată, strămoșii se „vopsesc” în altă culoare și se transformă în români.

Apropo, purtătorii limbii române Eminescu și Creangă au fost moldoveni. Ion Creangă a fost numit separatist, deoarece el era împotriva unirii. Eminescu făcea parte din generația românizată, iar Creangă era un ortodox vechi, deși ei erau prieteni la Iași.

Această temă demonstrează că avem două tradiții. Una – veche, populară, iar a doua vine de la deștepții din Transilvania. Să fii roman era prestigios, iar cine sînt valahii, moldovenii? Ciobani, țărani și, dintr-odată – urmași ai Romei. Ținînt cont de faptul că capitala a trecut la București, în Moldova de peste Prut a început să se piardă identitatea. Se promova ideea că moldovenii, ardelenii, oltenii și bănățenii – toți sînt români. Însă alte naționalități nu aveau statalitate. Aceasta era deținută doar de moldoveni și valahi, care mai tîrziu se va numi Țara Românească. Și limba a început să fie numită română, sub influența transilvănenilor, pentru a-i ridica statutul.

Însă se știe că moldovenii niciodată nu s-au numit români. Dar și Valahia nu s-a numit niciodată Țara Românească. Toate acestea sînt falsificări ale istoricilor români (și româniști), care deservesc eroarea istorică a sec. XIX – denumirea eronată a țării unificate România, a poporului – români, iar a limbii – română. Acest fapt este ilustratîn aceste materiale.

Totodată, la baza acestor state au fost puse diferite idei reflectate în principalele simboluri ale acestor state. Fondatorii Moldovei ne considerau urmașii celui mai străvechi popor din Europa – tracii, iar fondatorii Valahiei – ai Romei.

Este un proiect ideologic și politic. Sarcina acestuia este ștergerea memoriei istorice, redenumirea nu doar a celor vii, dar și a strămoșilor – e un sacrilegiu față de ei, dar aici sînt anumite interese. Nu în zadar a apărut teoria celor două state românești. Și drapelul ni l-au impus – tricolorul. Bine că se deosebește prin stemă. Esența acestei teorii este absorbirea Moldovei. Nu de oameni au nevoie, ci de teritoriu, business, conchide Victor Borșevici.

Una dintre problemele-cheie ale securității noastre

- Faptul că în Moldova este studiată „Istoria românilor” are loc din cauza incompetenței și neglijenței criminale a conducerii de vîrf a țării, deoarece miniștrii sînt figuri ce nu înseamnă nimic în acest caz, consideră fostul ministru al afacerilor externe și integrării europene, directorul Institutului de Studii Diplomatice, Politice şi Securitate. Valeriu Ostalep. Faptul că acest lucru a fost admis de patru președinți la rînd constituie o infracțiune gravă împotriva statului nostru.

În cazul lui Vladimir Voronin, eu nu pot să-i reproșez faptul că el nu a dorit să schimbe situația. Eu cred că el, ca și noi, pur și simplu nu s-a interesat pînă la capăt de această problemă. Însă el cel puțin o enunța. Aceasta se referă nu doar la Voronin, dar și la noi toți (care au activat atunci în structurile publice – n.a.). Dar astăzi, aceasta este o problemă-cheie a securității noastre.

„Istoria Moldovei” trebuie să fie singurul obiect de bază, iar istoria statelor vecine – Rusia, Ucraina, România – într-un obiect separat – „Istoria universală”.

Problema studierii istoriei statului nostru este problema zilei de azi și ea ține de securitate, pentru că noi am ajuns să avem o generație de oameni care trăiesc în altă dimensiune și nu cunosc niște lucruri elementare despre sine și patria sa.

Această problemă poate fi soluționată doar odată cu venirea la putere a oamenilor ce vor face acest lucru. Altfel – nu. Dacă noi am fi trăit într-un stat cu adevărat democratic, atunci ar fi existat o masă critică de oameni care ar fi ieșit la proteste, iar autoritățile ar fi trebuit să-i asculte. Însă noi nu avem nici una, nici alta.

Sper că noul președinte, care urmează a fi ales în această toamnă, va avea suficientă minte să se ocupe de această problemă în primul rînd. Iar datoria noastră, ca cetățeni care trăiesc în această țară este să insistăm asupra acestui lucru.
Ce ar fi să încercăm soluționarea problemei în Parlament?

- Nu poți studia istoria unui stat străin în calitate de obiect de bază la istorie, consideră deputatul independent Sergiu Stati. Fiecare cetățean este obligat să cunoască, în primul rînd, istoria statului său, dar nu a țărilor și popoarelor străine. Obiectul trebuie să se numească „Istoria Moldovei” și nu trebuie inventat nimic.

Am putea propune în Parlament, cel puțin, schimbarea denumirii obiectului, însă eu nu sînt convins că toate acestea ar putea avea afect, din cauză că, din păcate, actuala majoritate parlamentară este creată nu după principiul ideologic, dar după oportunitate și planificare strategică. Și, pornind de la acest considerent, eu nu știu cît e de probabil acest lucru.

Însă noi trebuie să predăm, în mod obligatoriu, Istoria Moldovei, dar nu Istoria românilor. Voi încerca să ridic această problemă în Parlament, dar, să fiu sincer, nu cred că acest lucru va avea perspective, deși mi-o doresc foarte-foarte mult.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?