Alegerile prezidențiale în Moldova ar putea avea loc mai degrabă decît se așteaptă

Foto: protv.md

Victor Surugiu

Hotărîrea Curții Constituționale (CC) privind revenirea la alegerea președintelui în mod direct a scindat opoziția și a adus haos în sistemul politic din Moldova. Unele forțe politice au început pregătirea activă de campania electorală, în timp ce altele sînt convinse că șeful statului va fi ales în continuare în Parlament.

În țară și peste hotare mulți se întreabă: poate oare CC să substituie autoritățile constituționale și să rescrie Constituția în funcție de conjunctura politică? De ce s-au ghidat judecătorii cînd au emis verdictul fără precedent și care ar putea fi scenariile următoare?

Singura excepție

În hotărîrea CC, adoptată pe 4 martie în baza demersului deputaților liberal-democrați, se menționează despre reîntoarcerea cetățenilor dreptului la alegerea președintelui prin vot general, egal, secret și direct. CC a declarat drept neconstituțională procedura de introducere a modificărilor în Constituție, adoptate de Parlament cu peste 15 ani în urmă.

În același timp, Curtea a făcut o excepție, lăsînd în vigoare prevederea privind vîrsta candidatului la funcția de șef al statului. Pînă în anul 2000, la acest post putea candida orice cetățean al Republicii Moldova care a împlinit 35 de ani, iar conform normelor actuale, acesta trebuie să aibă nu mai puțin de 40 de ani. Judecătorii CC au ajuns la concluzia că schimbarea limitei de vîrstă de la 35 pînă la 40 de ani este o modificare ce nu a avut impact asupra esenței legii.

Hotărîrea completă a CC nu a fost publicată încă, dar se știe că interpretările conțin circa 200 de puncte. Comisia Electorală Centrală a calculat că, în baza deciziei CC, urmează a fi efectuate modificări în 22 de articole din Codul electoral. În 2000, cînd Constituția a fost schimbată în sens invers, din Cod a fost exclus un capitol întreg.

CC substituie parlamentul

Potrivit datelor recentului sondaj al Centrului de cercetări sociologice și marketing CBS-AXA, majoritatea absolută (93,4%) a respondenților pledează pentru alegerea directă a președintelui și doar 2,8% - pentru ca șeful statului să fie ales de parlament. În pofida acestui fapt, decizia CC a stîrnit multe întrebări în Moldova și peste hotare.

Practic, toți experții, printre care și foști judecători ai CC, menționează că verdictul privind modificarea mecanismului de alegere a șefului statului poartă un caracter politic vădit, denotă executarea de către judecători a unei anumite comenzi, iar motivarea hotărîrii este inconsistentă. Prin hotărîrea sa, CC a redus și mai mult nivelul de încredere față de justiția constituțională din Moldova și a aprofundat dezechilibrul în activitatea sa, legat de prevalarea factorului politic asupra jurisprudenței.

Conform legislației, CC nu avea dreptul să introducă modificări în Constituție, aceasta este prerogativa Parlamentului. Potrivit art. 135 al Legii Supreme, CC exercită, la solicitare, controlul constituționalității legilor și hotărîrilor parlamentului, decretelor președintelui, hotărîrilor și dispozițiilor guvernului, precum și a acordurilor internaționale la care este parte Moldova.

Constituția este modificată sau prin intermediul inițiativei unui grup de deputați, adoptată în parlament, sau în urma referendumului, ale cărui rezultate, de asemenea, sînt aprobate în parlament. Orice lege constituțională, după adoptarea sa, devine parte a Constituției, iar în acest caz, Curtea nu are dreptul de a o anula. În actuala situație, CC a declarat neconstituțională o lege care nu ține de competența ei.

Dacă pornim de la cerințele legislației și practicii CC, atunci sesizarea PLDM în general nu trebuia admisă spre examinare. Decizia finală privind constituționalitatea legii din 5 iulie 2000 a fost adoptată de CC încă pe 18 mai 2001. Ea a fost contestată la Cutea Constituțională pe același temei și a fost lăsată în vigoare. Curtea deja și-a expus poziția pe marginea acestor subiecte, hotărîrea a fost definitivă și nu poate fi revizuită. În rezultat, pe două sesizări practic identice, în Moldova există două hotărîri ale Curții Constituționale absolut contrare.

Perioadă suplimentară pentru manevre

În realitate, consideră experții, verdictul CC este o parte dintr-un scenariu planificat din timp, cu ajutorul căruia anumite persoane interesate vor să influențeze spiritul protestatar, să schimbe raportul de forțe politice și să obțină o perioadă suplimentară pentru manevre.

În primul rînd, după decizia CC au dispărut temeiuri legale obiective pentru dizolvarea parlamentului. Aceasta a servit drept asigurare pentru partidele de guvernămînt de alegeri parlamentare anticipate.

Pentru alegerea șefului statului sînt necesare 61 de voturi, în timp ce în prezent majoritatea parlamentară are la dispoziție 58 de mandate. Dacă Parlamentul nu ar fi putut alege șeful statului, atunci țara ar fi mers la alegeri anticipate, ceea ce nu corespunde intereselor partidelor de guvernămînt.

În același timp, drept unul dintre scopurile principale ale Curții Constituționale este menționată dezorientarea partenerilor de protest și sciziunea în rîndul protestatarilor, ce reprezintă diferite forțe politice. După decizia CC, Igor Dodon și Renato Usatîi deja au reușit să facă „schimb de amabilități”, fapt ce reduce posibilitatea coordonării acțiunilor lor.

Este evident că autoritățile urmăreau scopul de a-l elimina din cursa electorală pe liderul „Partidului Nostru”, Renato Usatîi, care e născut în 1978 și nu corespunde criteriului de vîrstă pentru candidatul la post de președinte. Potrivit recentelor sondaje, Usatîi se află în topul politicienilor care ar putea obține o rată înaltă a încrederii electorale, cu un rating de aproape 15%.

Totodată, poziția CC a oferit autorităților un răgaz de proteste, care puteau să se intensifice dacă președintele ar fi fost ales în parlament. În rezultat, partidele de guvernămînt au cîștigat timp și au obținut posibilitatea de a-și regrupa forțele în ajunul alegerii șefului statului.

Comisia de la Veneția să ne judece

Cu toate acestea, nu putem exclude faptul că hotărîrrea CC va fi reexaminată și că viitorul președinte va fi ales de parlament. Există doar două instanțe ce pot influența asupra modificărilor impactului hotărîrii CC. În primul rînd, însăși Curtea Constituțională, care a introdus practica emiterii deciziilor diametral opuse.

Cealaltă instituție a cărei opinie va fi greu de neglijat este Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (sau Comisia de la Veneția). Acest organ consultativ de drept constituțional, creat pe lîngă Consiliul Europei, servește tradițional drept arbitru în situații complicate. Documentul ar putea fi prezentat Comisiei de către statul-membru sau de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Unii experți sînt convinși că următorul pas va fi adresarea Parlamentului către Comisia de la Veneția, care, cel mai probabil, nu va susține poziția CC și se va pronunța împotriva acestei metode de trecere la alegerea președintelui prin vot direct. Verdictul Comisiei de la Veneția este previzibil, deoarece Consiliul Europei a participat activ la reforma constituțională din 2000 și s-a pronunțat în repetate rînduri în legătură cu legalitatea acesteia.

Se așteaptă că partenerii de dezvoltare și funcționarii europeni vor insista, de asemenea, atît în mod public, căt și în cadrul negocierilor din culoare – asupra revizuirii verdictului Curții Constituționale. Poziția lor se explică prin probabilitatea înaltă ca în Moldova la putere să ajungă un președinte prorus, care va susține vectorul Moscovei. Unul dintre cei mai populari politicieni proruși din Moldova, președintele Partidului Socialiștilor, Igor Dodon, și-a anunțat deja intenția de a candida la postul de șef al statului.

Occidentul vede în hotărîrea CC rezultatul unor înțelegeri și interese politice, ce pot conduce la construirea unui stat proeuropean cu un președinte prorus. Declarîndu-și sprijinul noului guvern, cu anumite condiții, partenerii de dezvoltare nu se așteptau la schimbarea regulilor jocului.

Poziția CC deja a fost criticată dur de europarlamentarul Monica Macovei, care deja a întrezărit dorința de a „minți Occidentul și populația”, de a „distrage atenția societății civile și a donatorilor internaționali din FMI și UE de la lipsa reformelor în Moldova”. În opinia ei, este vorba despre tîrgul politic și ambițiile lui Vlad Plahotniuc.

Nici România nu este interesată în intensificarea influenței Rusiei. Fostul consilier al președintelui român pentru securitate națională Iulian Chifu a declarat că prin asemenea metode mandatele prezidențiale și constituțiile se schimbă doar în țările africane. El a calificat modul de activitate a CC drept tertipuri de avocat, ce nu au nimic în comun cu normele unui stat de drept.

Situație unică

Toate acestea vorbesc în favoarea unui verdict negativ al Comisiei de la Veneția, care va fi însoțit de presiunea din partea partenerilor de dezvoltare. Dacă situația va evolua după acest scenariu, atunci va fi pusă problema alegerii președintelui în parlament. Mai mult, revizuirea hotărîrii CC în urma verdictului Comisiei de la Veneția ar putea fi prezentat drept o victorie a opoziției, care astăzi insistă asupra unei expertize internaționale.

„Consiliul Europei deja a dat de înțeles că este profund îngrijorat în legătură cu ultimele evenimente din Moldova, menționează unul dintre experții noștri. Totodată, Strasbourgul și Bruxelles-ul nu au o poziție comună privind verdictul Curții Constituționale. Discuțiile se desfășoară, deocamdată, la nivel de terminologie, de raționamente juridice abstracte.

Practica Comisiei de la Veneția se bazează, în primul rînd, pe soluționarea situațiilor de conflict. Însă acest fel de coliziune este unic, e puțin probabil ca alte țări să se fi confruntat cu ea. Spre deosebire de CC a Moldovei, Comisia de la Veneția are o abordare foarte atentă a normelor constituționale, face concluzii echilibrate și studiază minuțios toate materialele dosarului.

Sesizarea poate parveni din partea Parlamentului, Curții Constituționale sau, de exemplu, de la comisia APCE pentru probleme juridice și drepturile omului. Procesul de examinare durează cel puțin o lună, de obicei, termenul devine cunoscut la o fază înaintată.

Dacă sesizarea ajunge la examinarea Comisiei de la Veneția, atunci, concluziile, cel mai probabil, vor purta un caracter de constatare. Că Moldova are anumite obligații care trebuie respectate, că există recomandări ce trebuie urmate etc. Acest fapt va permite autorităților naționale să interpreteze concluziile la discreția lor”.

Pe faptul uzurpării puterii

Unii experți susțin că revizuirea hotărîrii Curții Constituționale este posibilă și la inițiativa Procuraturii Generale a Republicii Moldova – în cazul în care la conducerea instituției va veni o figură independentă sau dacă se va schimba semnificativ raportul de forțe politice.

În competența acestei instituții intră intentarea dosarului penal pe faptul uzurpării puterii de stat în legătură cu atribuirea de către judecători a dreptului de a schimba Constituția, în lipsa temeiurilor legale. Această încălcare face parte din infracțiunile îndreptate împotriva administrației publice și securității statului, iar în cazul unor consecințe grave se pedepsește cu pușcăria pe un termen de pînă la 20 de ani.

Legea privind Curtea Constituțională include în competența procurorului general intentarea dosarului penal și expedierea demersului privind acordul la acționarea în judecată. Competențele judecătorului sînt sistate din momentul primirii acordului pentru această procedură. Examinarea judiciară a infracțiunilor comise de membrii CC ține de competența Curții Supreme de Justiție.

Un nou tertip?

Pînă în prezent nu există o claritate privind termenele de desfășurare a alegerilor prezidențiale. Potrivit regulilor actuale, alegerile trebuie organizate timp de două luni de la expirarea mandatului șefului statului. Însă, potrivit prevederilor vechi ale Codului electoral, ce au fost în vigoare pînă în anul 2000, alegerile șefului statului urmează a fi fixate în termen de trei luni din ziua cînd funcția de președinte a țării devine vacantă.

Mandatul președintelui Nicolae Timofti expiră pe 23 martie curent. Astfel, duminică, 19 iunie, este ultima zi de desfășurare a alegerilor prezidențiale, ținînd cont de necesitatea de a reuși numărarea voturilor, de a valida rezultatele alegerilor, precum și depunerea jurămîntului de către noul președinte.

Însă și aici Curtea Constituțională și-a adus contribuția. Președintele CC, Alexandru Tănase, expricînd hotărîrea Curții, a precizat, că timp de două luni, deputații trebuie să decidă – cînd fixează data alegerilor prezidențiale. „Aceasta nu înseamnă că președintele trebuie ales în acest termen”, a declarat Tănase. El consideră că alegerile președintelui pot avea loc abia în toamna acestui an.

Aceeași perioadă a fost menționată la un post TV de către președintele Parlamentului, Andrian Candu. Potrivit lui, autoritățile nu vor grăbi pregătirile pentru alegerile președintelui. Startul va fi dat după ce Parlamentul va adopta modificările la legislație și va fixa data alegerilor.

Precum menționează unii experți, în realitate, alegerile prezidențiale ar putea avea loc mai degrabă decît se vorbește. În opinia lor, discuțiile privind amînarea alegerilor în toamnă și așteptarea răspunsului Comisiei de la Veneția ar putea fi doar un tertip, pentru a lua opoziția prin surprindere.

Consecințele ar putea fi imprevizibile

„CC și verdictele ei devin tot mai periculoase și mai imprevizibile, aceasta nu se mai obosește să respecte bunul sumț, menționează interlocutorul nostru. Această așa-zisă decizie istorică nu are nimic comun cu lega și Constituția, ieșind chiar și din rîndul verdictelor controversate și dubioase ale CC, emise în ultimii ani.

În afara Constituției sînt încălcate recomandările Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei și ale OSCE în domeniul dreptului electoral, care nu salută modificarea regulilor jocului mai tîrziu de 6 luni pînă la preconizatele alegeri.

Verdictul CC a devenit consecința unei alte hotărîri, adoptate în decembrie 2015, cînd președintele a fost lipsit de dreptul de a-și înainta candidatul la funcția de premier și a fost pus în fața necesității desemnării unei persoane concrete. Decizia din 4 martie este îndreptată spre evitarea alegerilor anticipate și asigurarea aflării la putere a actualei guvernări.

Curtea substituie autoritățile constituționale, își asumă competențe legislative și transcrie Constituția în funcție de conjunctura politică, în esență anulînd prevederile în baza cărora Moldova a funcționat peste 15 ani. Hotărîrea CC pune la îndoială legitimitatea multor norme legislative adoptate după 2000. Unde se uita CC cînd în baza prevederilor anulate ale Constituției era ales actualul șef de stat Nicolae Timofti?

După recunoașterea faptului că Declarația de independență este mai presus de Constituție, CC tot mai des face uz de metode anticonstituționale, fapt ce ar putea avea consecințe imprevizibile, inclusiv pierderea statalității țării. Se creează impresia că cetățenii României ce prezidează în CC demult pregătesc terenul pentru examinarea acestui cerc de probleme”.