Victor Puşcaş: Poporul nostru s-a obişnuit cu altă formă de guvernare

Victor Puşcaş: Poporul nostru s-a obişnuit cu altă formă de guvernare
Foto: noi.md
Luni și-a început lucrările sesiunea de primăvară-vară a Parlamentului, la care, precum a promis spicherul Andrian Candu, va fi examinată problema desfăşurării referendumului privind alegerea directă a preşedintelui. Iniţiativa privind desfăşurarea referendumului a venit şi de la Platforma Civică „Demnitate și Adevăr” (DA) şi Consiliul Marii Adunări Naţionale. Pe 20 noiembrie anul trecut, a fost înregistrat grupul de iniţiativă pentru colectarea semnăturilor în susţinerea acestei idei. Ambasadorul Republicii Moldova în Federația Rusă, Dumitru Braghiş, a declarat săptămîna aceasta că modificarea în Constituţie ar putea fi efectuată în anul curent, în pofida procedurii îndelungate. Despre modul în care va fi desfăşurat referendumul, dacă este posibilă nerecunoaşterea rezultatelor acestuia şi cu ce probleme s-ar putea confrunta organizatorii plebiscitului a relatat într-un interviu oferit redactorului-şef al portalului NOI.md, Irina Astahova, fostul preşedinte al Curţii Constituţionale Victor Puşcaş.

- Domnule Puşcaş, Dumneavoastră, în calitate de specialist în drept constituţional, cum apreciaţi perspectivele realizării iniţiativei privind alegerea directă a preşedintelui? Şi de ce este necesar referendumul pentru modificarea Constituţiei?

- Eu consider că au dreptul la existenţă două căi de modificare a Constituţiei – prin parlament şi prin intermediul iniţiativei populare. Platforma „DA” a venit cu o iniţiativă privind introducerea modificărilor în articolul 78 al Constituţiei.

Constituţia poate fi modificată şi în Parlament, nu e obligatoriu să se facă acest lucru prin referendum naţional. Însă iniţiativa trebuie susţinută cu 2/3 dintre voturile deputaţilor. Adică pentru ea trebuie să voteze 67 de parlamentari. Putem să acumulăm astăzi acest număr de deputaţi în Parlament? Puţin probabil. Cu atît mai mult că au fost mai multe tentative de a modifica acest articol din Constituţie. Să ne amintim de referendumul din 5 septembrie 2010. Și atunci a fost pusă la vot problema ca preşedintele ţării să fie ales prin vot direct, însă referendumul a eşuat.

Cînd erau examinate rezultatele referendumului din 5 septembrie 2010, eu eram judecător la Curtea Constituţională şi m-am pronunţat împotriva validării rezultatelor acestuia, pledînd pentru organizarea unui nou plebiscit. A fost opinia mea separată, care a fost publicată în „Monitorul Oficial”.

Eu am indicat că referendumul a eşuat din nouă motive. În primul rînd, însuşi statul nu a fost interesat în desfăşurarea lui. Comisia Electorală Centrală le-a permis reprezentanţilor a trei partide să desfăşoare agitaţie pentru boicotarea referendumului. În al doilea rînd, politicienii, în loc să le explice oamenilor situaţia, îşi calculau propriile beneficii.

Astăzi, problema modificării modului de alegere a şefului statului rămîne actuală, ţinînd cont de faptul că, potrivit sondajelor sociologice, 80% sau chiar 92% dintre cetăţenii intervievaţi se pronunţă pentru alegerea preşedintelui de către întregul popor.

În prezent, iniţiatorii referendumului colectează semnături, fiind necesare 360 de mii. Constituţia stipulează: „Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de: a) un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi, iar în fiecare din ele trebuie să fie înregistrate cel puţin 20 000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative”.

Pînă în anul 2000, în Constituţie era scris că trebuie colectate 200 de mii de semnături din cel puţin jumătate dintre raioane şi municipii, iar în fiecare dintre ele – cîte cel puţin 5 mii de semnături. Atunci puteau fi colectate în total 200 de mii de semnături. Dar acum se pune întrebarea: din cel puţin jumătate dintre unităţile administrative, dar nu mai puţin de 20 de mii de voturi din fiecare unitate, adică cel puţin 360 de mii. Însă, de exemplu, în raionul Basarabeasca locuiesc puţin peste 20 de mii de oameni, în Căinari – la fel. De unde să se ia 20 de mii de semnături?

Cred că vor fi mari probleme în colectarea acestor 360 de mii de semnături. Totodată, Curtea Constituţională a pus o condiţie: grupul de iniţiativă trebuie să întocmească liste separate pentru fiecare dintre cele 4 întrebări. Acest lucru nu este corect, deoarece în lege (art.155 din Codul electoral) este scris că în listă poate fi una sau mai multe întrebări. Iar la referendum, deja pentru fiecare întrebare este nevoie de buletin de vot separat. În acest caz, alegătorul îşi va exprima voinţa în privința fiecărei întrebări. Iar cum aceasta constituie o piedică pentru desfăşurarea referendumului.

Cîte piedici pun înseşi autorităţile pentru ca referendumului să nu aibă loc! În anul 2000, a fost adoptată o lege privind iniţiativa populară de desfăşurare a referendumului naţional pentru modificarea Constituţiei. Iar pe 7 decembrie 2000, Curtea Constituțională a declarat-o neconstituţională. Potrivit legii, desfăşurarea referendumului era lăsată la discreţia parlamentului: vrea parlamentul – admite iniţiativa poporului, nu vrea – nu admite. Legea putea piedici pentru ca referendumul să nu fie organizat.

În 2003, un grup de deputaţi, conduşi de Dumitru Braghiş, a colectat 213 mii de semnături pentru desfăşurarea referendumului naţional privind modificarea sistemului electoral. Or, astăzi sistemul nostru electoral este o farsă. Însă atunci Parlamentul nu a adoptat nicio decizie, nici „pentru”, nici „împotrivă”, deputaţii s-au ascuns după fotoliile lor. De aceea această chestiune pur şi simplu a rămas suspendată.

Apropo, atunci și comportamentul Curții Constituționale a lăsat de dorit. Eu şi atunci am avut o opinie separată despre faptul că poate fi calificată nu doar acţiunea, dar şi inacţiunea Parlamentului, declarînd-o neconstituţională.

Însă legea prevede că, dacă există o iniţiativă din partea cetăţenilor, atunci celelalte inițiative înaintate pe marginea aceleiaşi probleme sînt respinse.

- Se poate întîmpla ca Parlamentul să nu accepte iniţiativa cetăţenilor privind desfăşurarea unui referendum naţional?

- Nu, Parlamentul este obligat să o aprobe. De aceea, probabil, Andrian Candu a declarat că majoritatea parlamentară va susţine iniţiativa privind organizarea referendumului. Deşi, recent, pe unul dintre site-uri a fost publicată declarația secretarului Comisiei Electorale Centrale, potrivit căreia, dacă Parlamentul va dori – va stabili data referendumului, iar dacă nu – nu va stabili. Acest lucru nu este corect.

Dacă e să vorbim despre procedură, atunci, după ce organizatorii vor colecta 360 de mii de semnături, ei trebuie să le prezinte la CEC, care urmează să verifice autenticitatea semnăturilor, timp de 15 zile. Apoi, în decurs de trei zile, CEC prezintă aceste date spre examinare Biroului Parlamentului, care, ulterior, include această chestiune pe ordinea de zi a legislativului.

Parlamentul este obligat să stabilească, timp de 6 luni, data referendumului. Aceasta ar putea fi chiar a doua zi. De exemplu, referendumul din 5 septembrie 2010 a fost stabilit de Parlament la cîteva zile după ce inițiativa a fost prezentată de către autori și de la emiterea de către Curtea Constituțională a deciziei privind constituționalitatea inițiativei. Peste 2 luni de la stabilirea datei se desfășoară însuși referendumul.

Apropo, referitor la rezultatele referendumului – chiar azi am citit opinia unui jurist de la noi că rezultatele referendumului național trebuie aprobate de parlament. Este incorect. Decizia adoptată în cadrul referendumului național are putere juridică supremă. Ea nu necesită aprobarea parlamentului, rezultatele intră în vigoare imediat – există o hotărîre a CC în acest sens.

- Dar de ce la noi există atîtea interpretări ale Constituției? Legea Supremă este interpretată de CEC, juriști, judecători separați ai CC, politicieni... Constituția poate fi întoarsă după bunul plac al fiecăruia?

- Nu Constituția este așa – așa e lumea și oamenii, fiecare se pretinde strateg și fiecare se consideră adevărul absolut. Însă, de fapt, cînd se confruntă diferite opinii, care dintre ele trebuie luată ca bază? În cazul dat – cea confirmată de practică, lege și Constituție.

- Dar noi aproape că nu avem experiență de organizare a referendumurilor privind modificarea Constituției.

- Da, pînă în prezent au fost organizate trei referendumuri. În 1994, președintele Mircea Snegur a desfășurat primul referendum privind independența Republicii Moldova. Apoi în 1999, președintele Petru Lucinschi a stabilit referendumul privind extinderea competenților președintelui și trecerea la republică prezidențială. Și cel de-al treilea – referitor la alegerea directă a președintelui – a fost organizat în 2010. Iată și toate referendumurile desfășurare la nivel republican.

- La noi periodic se pune problema ce vizează majorarea sau limitarea competențelor și prerogativelor prezidențiale. Dacă va fi adoptată decizia privind alegerea directă, va fi pusă inevitabil și problema privind extinderea competențelor președintelui?

- Vorba e că funcțiile președintelui, pînă în anul 2000 și după 2000, cînd au fost operate modificări în Constituție, aproape că nu s-au schimbat. Singurul lucru care a fost modificat este faptul că după anul 2000 președintele nu poate conduce guvernul.

- Dar el rămîne în continuare șeful puterii executive?

- Da, el se află de partea puterii executive. Și după modificarea procedurii de alegere a președintelui, funcțiile lui iarăși nu se vor schimba tare. Dar iată executarea competențelor este mai ușoară și acestea au o altă semnificație atunci cînd președintele este ales de întreg poporul. Or, ce se întîmplă acum? Dacă președintele ar fi fost ales de întreg poporul, oare ar fi existat acest haos cu desemnarea premierului? Este o situație penibilă. Trebuie să ne fie rușine de astfel de situații.

Dar cum ar fi trebuit să procedeze președintele, dacă ar fi fost ales de întreg poporul? L-ar fi desemnat pe Ion Sturza – aha, nu l-au aprobat. Ședința nu s-a desfășurat. Aceasta înseamnă prima tentativă. A doua tentativă: peste o săptămînă președintele îl desemnează din nou pe Sturza. La a treia tentativă deja trebuie să se apeleze la Curtea Constituțională – mergeți la alegeri, dacă nu puteți să vă înțelegeți.

- Și de ce nu s-a întîmplat așa?

- Deoarece exista pericolul punerii sub acuzare. Cum a procedat Petru Lucinschi în 1999, apropo, cînd a căzut Guvernul Sturza? Lucinschi a putut timp de o lună și 13 zile să ofere Republicii Moldova un nou guvern.

Știți, pe mine, în general, mă miră explicațiile Curții Constituționale despre faptul că pentru crearea guvernului se oferă trei luni. În Grecia, Guvernul a fost format timp de o noapte! Și în alte țări procesul nu se tergiversează, deoarece acesta este un organ operativ, fără el nu se poate trăi nicio zi. Iar la noi se chinuie trei luni!

Acest fapt nu ne face cinste. Și mie mi-e rușine pentru acel sistem politic, pe care l-am implementat în Republica Moldova în ultimii ani. Putem spune că președintele, fiind ales de popor, va influența această situație? Da, va influența. El le va explica oamenilor comportamentul politicienilor și care ar putea fi ieșirea din criza politică.

Doar admiterea redistribuirii funcțiilor în stat între partidele politice este un nonsens politic. La nivelul guvernului de coaliție acest lucru este posibil. Dar mai jos? Redistribuirea între partide s-a produs chiar la nivel de inspectorate, de nivelul doi și trei. Și mulți chiar spun: noi nu putem conduce deoarece puterea nu ne aparține. Acest lucru este inacceptabil. Eforturile trebuie unificate pentru realizarea programului Guvernului, care se subordonează Parlamentului, dar nu pentru distribuirea indicațiilor partidelor.

- Dar de ce Curtea Constituțională nu dă o apreciere?

- Pentru că nimeni nu s-a adresat la Curtea Constituțională în această privință. Este o procedură politică. Eu vorbesc despre asta ca despre un fenomen ieșit din comun. Dar cum poate să nu aibă loc, dacă societatea e politizată?

- Dar și Curtea Constituțională este politizată?

- Da, sînt și decizii ale CC pe care eu le consider politizate. CC trebuie să fie ca soția lui Cezar, în afara oricăror bănuieli. Dacă există bănuieli, judecătorii trebuie să plece din funcție. Acestea sînt relațiile dintre lege și deținătorii de funcții.

- Am vorbit despre faptul că modificarea procedurii de alegere a președintelui nu va influența asupra funcției lui. Dar asupra formei de guvernare? Putem noi oare să trecem la forma prezidențială de guvernare?

- Forma de guvernare în Moldova s-a schimbat de cîteva ori. Prima dată – cînd a fost introdus postul de președinte, pe 2 septembrie 1990. Inițial noi i-am transmis președintelui chiar și dreptul de emitere a legilor. Era o situație complicată, Parlamentul era greoi, nu făcea față. Și forma de guvernare atunci era mai aproape de cea prezidențială.

Ce înseamnă asta? Modelul prezidențial de guvernămînt în formă pură există în SUA. Acolo nu există premier, iar Guvernul este subordonat președintelui. Președintele numește guvernul, iar acesta este responsabil în fața șefului statului. Toate modificările se efectuează de către președinte. Președintele în acest caz este și președinte, și șef al puterii executive. O asemenea formă de guvernare dorea să implementeze și Petru Lucinschi în 1999.

Republica parlamentară – președintele este ales de parlament, guvernul este responsabil în fața parlamentului. Asemenea forme de guvernămînt, de asemenea, funcționează normal în alte țări. Și către această formă de guvernămînt noi am trecut în 2000.

Însă nu am reușit, noi nu am putut adapta realitatea politică la legitățile republicii parlamentare. În calitate de exemplu, putem aduce Germania, Israelul, Italia, Grecia. Fără a reuși să construim o casă, noi am început să o distrugem și să construim alta. Un stăpîn bun nu procedează astfel.

Astăzi mulți spun că trebuie adoptată o nouă Constituție. Însă Constituția noastră are multe prevederi bune, ce nu au fost implementate pe deplin. Haideți să le realizăm. Trebuia de procedat astfel atît cu guvernarea prezidențială, cît și cu cea semiprezidențială – acestea trebuiau implementate pentru ca toate instituțiile statului să funcționeze statornic. Și dacă peste zece ani noi ne convingem că ceva nu merge, atunci introducem modificări. Iar la noi, fără a ne clarifica dacă sistemul funcționează sau nu, îl schimbăm.

- Dar Dumneavoastră cum veți vota la referendum?

- Eu pledez pentru ca președintele să fie ales de popor. În haosul care domină acum sistemul politic din țara noastră, președintele trebuie să fie ales de popor.

- Dar care formă de guvernămînt este cea mai potrivită pentru țara noastră?

- Eu cred că pentru noi e mai aproape forma prezidențială. La finele anului 1989, eu eram vicepreședintele prezidiului Sovietului Suprem și lucram la elaborarea actelor legislative. Iar la începutul anului '90, cînd noi studiam problema introducerii funcției de președinte, noi ne gîndeam anume la o republică prezidențială. A fost pregătit chiar și un proiect potrivit căruia în republică trebuia să fie un cabinet de miniștri și doar președinte.

Aș putea aminti că parlamentarismul în Europa s-a dezvoltat pe parcursul a 400-500 de ani. Noi avem o altă practică, o altă experiență. Dacă privim istoria, să zicem, Moldova medievală, atunci țara era condusă de o singură persoană, așa era chiar și în RSS Moldovenească. Poporul nostru s-a obișnuit cu o asemenea formă de guvernare, cînd domnitorul se afla în fruntea puterii executive.

Astăzi, republica prezidențială nu va fi implementată în Moldova. Ea putea fi introdusă în 1999, cînd toată atenția era concentrată asupra extinderii competențelor președintelui. Atunci nu ar fi contat dacă președintele are sau nu susținere în parlament – el putea găsi ieșire din situație.

- Ce conflicte legate de alegerile prezidențiale credeți că ar putea apărea?

- Majoritatea parlamentară creată într-un mod neclar nu poate fi durabilă. Vor intra în joc interesele. Nu înțeleg ce fel de majoritate parlamentară este și asta, unde, pe de o parte e Reșetnicov, iar pe de alta – Ghimpu, care au interese contradictorii. Eu cred că acest parlament nu va reuși să aleagă președintele. Dacă am avut deja o asemenea situație, cînd în 2009 nu s-a găsit doar un vot pentru alegerea președintelui, acum vor fi găsite patru voturi? Deși, poate că se vor găsi, avînd în vedere actualul nivel al moralei politice.

Dacă președintele nu va fi ales, alte variante nu există – doar alegeri anticipate. Există procedura de organizare a alegerilor anticipate: primul tur, al doilea tur, alegeri repetate, dacă nu este ales. Termenul optim – aproape două luni.

Însă eu mă voi pronunța ca un cetățean de rînd. Dacă ar fi fost efectuate reforme, dacă ar fi fost restituit miliardul, nu ar fi fost admisă distribuirea funcțiilor – pentru că acest lucru strică societatea, ne aruncă cu mulți ani în urmă, – dacă ar fi fost efectuată reforma juridică, reforma procuraturii, aș accepta ca acest guvern să activeze. Dacă nimic din toate acestea nu se întîmplă, atunci pledez pentru schimbarea clasei politice – să vină alți oameni care să se apuce să scrie istoria de la capăt.
 

Comentarii Adăugați un comentariu10 comentari

Николаи 3 feb. 2016,, 07:23

Как всегда очень много говорил, когда много писанины люди не читают, по этому нету коментов. Забыл наверное, что краткость мать учения

Ирина 3 feb. 2016,, 08:11

Некоторым "комментаторам" лучше смотреть комиксы, большее осилить они не способны.

Пророк 3 feb. 2016,, 08:47

В период принятия изменений относительно избрания президента парламентом, Пушкаш отдыхал в санатории в Хыржавке. В беседах он и тогда был против. Но Воронин пошел на этот шаг, так как тогда он имел конституционное большинство и надеялся, что так будет он править до скончания своего веку. А оно он как обернулось, унди КПРМ? Унди Воронин? Но сегодня, если не изменить сущность партийного формирования власти в Молдове, как бы не избирали президента, толку будет мало. Вот эта партийная система дележа властных структур, которая проросла в Молдове и никто ее не хочет менять, я имею в виду партии, так как тогда теряется весь смысл формирование таких банд, как партии. Ведь не секрет, что в основе формирования молдавских партий, лежит принцип бандитских формирований, где во главе банды есть вожак и только он решает что и как. Нет вожака, посадили, и нет партии. По этому, если президент будет избран всенародно, он так же будет зависим от тех банд формирований, которые прошли в парламент и сколотили, вернее, скупили, большинство. А распустить парламент, имеет право и Тимофти, если бы он был патриотом Молдовы и не зависел от тех, кто его посадил в президентское кресло и дает гроши на хлеб насущный и не только. Вот он и юлит перед ними и перед США и ЕС. В целом, мне понравились высказывания Виктора Пушкаш, но не согласен с тем, что народ привык к молдавской форме правления. Народ никто не слушает, его принуждают. Принуждают и покупают при голосовании, потом просто насилуют в период правления.

QiQ 3 feb. 2016,, 15:53

Наш народ ко всему привыкает, как микробы, но нужно с этим делом прекращать, пора бы уже построить уют у себя дома, выгнать на хрен нахлебников вроде Плахиша, закинуть их за решеткой, и начинать светлое будущее строить!

Александр 3 feb. 2016,, 20:59

Неправильная методика опроса: первый вариант ответа должен быть нейтральным, тут радио-точка уже была установленная на "всенародные" выборы.

nik 4 feb. 2016,, 07:13

Перестановка кадров в правительстве: назначения и переутверждения в должностях вице-министров КАК ВЫ РЕБЯТА НЕ САДИТЕСЬ...А В МУЗЫКАНТЫ НЕ ГОДИТЕСЬ..

noi cititorii 4 feb. 2016,, 10:20

n-am prea inteles ce legatura are opinia domnului braghis, ambasador in federatia rusa cu materialul realizat cu domnul victor puscasu. sau noi cititorii sintem incompetenti si nu intelegem ceva?

все говорят правду 5 feb. 2016,, 16:14

какая разница как выбирать паразита!!!? если отсутствует возможность у Человек чести, даже выдвинуть свою кандидатуру ни говоря избраться...

АДОЛЬФ 5 feb. 2016,, 17:42

Какую форму избрания президента Вы поддерживаете?
1.1%
3.7%
95.2%
- - Всенародные выборы президента (4355 голосов)
- - Избрание президента парламентом (171 голос)
ПОСМОТРИТЕ РЕЗУЛЬТАТЫ ! НЕУЖЕЛИ ВЫ ВСЕ НЕ ВИДЕТИ ?

АДОЛЬФ 5 feb. 2016,, 19:24

Статья 78 Конституции РМ - Выборы Президента (1) Президент Республики Молдова избирается Парламентом тайным голосованием в течении 1ООО лет! (2) Президентом Республики Молдова может быть избран гражданин, имеющий право избирать, достигший 40-летнего возраста, проживавший в фашистской румынии или проживающий на территории Республики Молдова не менее 10 лет и владеющий государственным молдавским языком.
(3) Избранным считается кандидат, набравший три пятых голосов избранных депутатов, но ни в коем случае незаконно избранного гейского какбы большинства! Если ни один из кандидатов не набрал необходимого количества голосов, проводится второй тур голосования по первым двум кандидатурам, установленным в порядке убывания числа голосов, полученных в первом туре.
(4) Если и во втором туре голосования ни один из кандидатов не набрал необходимого количества голосов, проводятся повторные выборы.
(5) Если и после повторных выборов Президент Республики Молдова не избран, действующий Президент распускает Парламент и назначает дату выборов нового Парламента.
(6) Процедура избрания Президента Республики Молдова устанавливается органическим законом.

captcha

Întrebarea zilei Toate

load

PRIVESC EU

privesceu