„…Vom distruge totul din temelii, după care…”

Foto: proeuropa.md

Aceste cuvinte din „Internaționala” sunt relevante și pentru soarta învățământului pro­fesional-tehnic din țara noastră. Vasile Nogai a fost pe timpuri specialist principal la Co­mitetul de Stat pentru învățământul profesional-tehnic din RSSM, în anii 1998-2010, a ocupat funcția de șef al Direcției învățământ profesional-tehnic în cadrul Ministerului Educației, iar pe parcursul câtorva ani a reprezentat instituția la Fondul European pentru învățământului profesional-tehnic, fiind expert-consultant în domeniu. Potrivit domniei sale, dacă autoritatea de resort va promova aceeași politică în raport cu acest segment educațional unic, învățământul profesional-tehnic ar putea în genere să dispară. Astfel, nu-i exclus că deja în viitorul apropiat Moldova va rămâne fără muncitori, adică fără o pătură socială importantă. Am vizitat câteva școli profesionale și tehnice (ȘPT) pentru a vedea care este starea de lucruri la fața locului.

Codul Educației, aprobat anul trecut, prevede crearea unui tip nou de instituții de învățământ. Este vor­ba de niște centre de excelență, care să reunească colegiile și școlile pro­fesionale și tehnice. Această coma­sare se va produce însă în baza cole­giilor, potrivit deciziei autorităților. Doar că, așa cum menționam în nu­mărul precedent, colegiile asigură preponderent cunoștințe teoretice, pe când ȘPT-urile care dispun de o bază practică pentru instruire, ar putea rămâne fără respectiva bază din cauza noilor reguli.

Vasile Nogai ne spune că pentru colegii deseori optează doar tinerii care nu au reușit să susțină exame­nele de bacalaureat în cadrul unei instituții de învăţământ secundar general, iar până la ultimul an de studii rămân aici doar cei care nu au reușit să susțină BAC-ul nici după câțiva ani de studii la colegiu. De obicei, elevii de ȘPT la absolvire se pot lăuda cu studii temeinice, cu o profesie bună și abilități practice. Aceștia susțin examenele de bacala­ureat fie în regim extern, fie în ca­drul școlilor serale. Apropo, printre ei, procentul celor care au promovat BAC-ul este mai mare decât printre cei care, aparent, își fac studiile fi­ind încadrați într-o treaptă mai în­altă a sistemului educațional, adică la colegii.

Transformările ce vizează școlile de meserii lipsesc de șanse generația tânără de muncitori

„Să ne referim, bunăoară, la in­dicatorii din anul trecut, ne spune Ilie Pădureț, directorul Școlii pro­fesionale nr. 8. Dintre persoanele care au susținut la noi examenele de bacalaureat în regim extern sau în cadrul liceelor serale, 4,9 la sută au fost admise la universități. Totoda­tă, la elevii colegiilor, care din start și-au pus scopul să susțină bacala­ureatul și să se înscrie la facultate, acest indice constituie doar 10,2%. Atunci care este rostul să avem atâ­tea colegii?

Să vorbim despre rezultatele la BAC. Astfel, la 21 dintre 26 de colegii, nu a fost înregistrată nici o notă de trecere. Nu există pregătire pentru așa ceva. Totodată, școala profesio­nală are misiunea de a instrui cadre de muncitori necesare țării în calita­te de bază pentru diferite ramuri de producție și pentru susținerea siste­mului economic național. Apropo, dacă sistemul prevedea anterior că la un inginer revin 10-12 muncitori, acum, la un muncitor revin 7,8 ingi­neri. Ce facem, oameni buni? Unde vom ajunge?!”.

„În școala noastră își fac studiile preponderent tineri din familii vul­nerabile și din familii cu o situație materială precară. 90 la sută sunt copii de la țară. Adică elevii noștri sunt tocmai cei care, din cauza situației sociale, nu-și pot face stu­diile la colegii. Noi, în schimb, le oferim burse, studii gratuite, prân­zuri, dar și ocazia de a face un ban în timpul stagiului de practică. Fi­ecare dintre elevii noștri se alege cu o profesie care îi va fi de folos în viață. Orice reformă presupune că ceva este distrus. Etapa aceas­ta va dura mai mulți ani, respec­tiv, ceea ce a fost edificat va fi dis­trus, iar în consecință elevilor de la ȘPT-uri le vor fi reduse șansele și oportunitățile. Dacă vorbim despre aspectele teoretice, colegiile sunt la un nivel mai înalt decât școlile pro­fesionale și tehnice, însă când este vorba de practică, aceste instituții nu sunt în măsură să asigure același bagaj de cunoștințe precum o școală de meserii”, este de părere Iurie Rașculev, directorul Școlii profesi­onale nr. 3.

„Profesiile muncitorești nu sunt un moft. Statul are nevoie de brațe de muncă, iar acestea cu fiecare an devin tot mai puține și mai puține. Dacă vrem să avem o economie pu­ternică, trebuie să ne păstrăm şco­lile profesionale. Ştiţi de ce Germa­nia e puternică? Pentru că din 80 de milioane de locuitori 9 milioane îşi fac studiile în domeniul profe­sional. Şi nu-ţi poţi deschide pro­pria afacere înainte să absolveşti o şcoală profesională. Totodată, 90% din miniştrii Guvernului italian au trecut prin şcolile profesionale. Tre­buie să ne schimbăm mentalitatea. Învăţământul profesional trebuie să ajungă mândria ţării”, este sigur directorul Şcolii profesionale nr. 6, Emil Şpac.

Pentru drepturile adolescenţilor

Simion Guţu, profesor de educa­ţie fizică şi liderul sindical al Şcolii profesionale nr. 4 din Bălţi, a abor­dat şi el problema învăţământului profesional la congresul sindicatu­lui de ramură.

Potrivit acestuia, Şcoala profesio­nală nr. 4 din Bălţi este a doua şcoa­lă de meserii din țară după numărul de elevi. „ Cu vreo trei ani in urmă, în această şcoală îşi făceau studiile peste 900 de elevi, iar concursul la înmatriculare se întâmpla să fie mai mare decât în unele colegii sau uni­versităţi din Bălţi, spune el. Dar nu a durat, căci au început „reformele”. Recent, a fost retrasă licenţa de pre­gătire a conducătorilor auto. Fără cursurile auto, va scădea esenţial înmatricularea elevilor. Veniturile în bugetul şcolii, care se formau din taxele pentru pregătirea conducăto­rilor auto, vor scădea considerabil. Prin această „reformă”, şcoala noas­tră poate fi redusă la jumătate”.

În opinia lui Guţu, în final, vor avea de suferit nu numai profesorii, dar şi elevii.

„Vreau să amintesc că, în trecu­tul nu prea îndepărtat, cam un sfert din persoanele cu studii superioare aveau absolvite mai întâii o şcoala profesională. Acum, în urma aces­tor „reforme”, copilul la 14-15 ani îşi pecetluieşte soarta pentru toată viaţa. Dacă nu ai făcut liceul, dar cu­noaştem cu toţii care sunt condiţiile şi în ce hal au ajuns satele noastre, atunci, vorba moldoveanului, ai ră­mas la coada vacii. Dar copilul la 14-15 ani încă nu este copt la minte, nu toţi copiii reuşesc la aceasta fragedă vârstă să-şi aleagă drumul corect pentru toată viaţa. De aceea, dacă intr-adevăr respectăm drepturile copiilor, trebuie să le oferim mai multe şanse”.

Pentru statistică

La Şcoala profesională nr. 3 în­vaţă 653 de elevi. Anual, vin aici la studii 300-320 de persoane, care sunt pregătite la şapte specialităţi: zugrav, tencuitor, lemnar, electrici­an, placator, instalator şi sudor. Aici muncesc 104 angajați, dintre care 56 sunt cadre didactice.

La Şcoala profesională №8 din Chişinău învaţă 572 de persoane. Planul de înmatriculare este de 315 elevi. Copiii învaţă la cinci speciali­tăţi: croitor, cusătoreasă, specialist în prelucrarea pieilor, mecanic pen­tru reparaţia maşinilor de cusut. Re­cent, a mai fost introdus un obiect – antreprenoriatul. Aducă, după absolvire, copiii se aleg nu doar cu o specialitate muncitorească, dar şi cu posibilitatea de a-şi deschide propria afacere, având deja elabo­rat şi un plan de afaceri propriu. Colectivul pedagogic numără 56 de persoane.

La Şcoala profesională nr. 6 din Chişinău învaţă 700 de elevi. Anual sunt înmatriculaţi la studii 350-360 de candidaţi. Aici sunt pregătiţi ast­fel de specialişti precum radio meca­nic, operator la calculatoare, lăcătuş auto, ajutor de maşinist, montator dispozitive și aparate radiomecani­ce, electromecanic pentru repararea și întreținerea mașinilor de calcul, operator pentru suportul tehnic al calculatoarelor, electrician–electro­nist auto, electrogazosudor–monta­tor. În şcoală activează circa 70 de lucrători, 45 dintre ei fiind profesori şi meşteri.