De ce fel de politică de vecinătate avem nevoie?

Foto: moldnews.md

Anghelina Taran

Pînă la semnarea Acordului de asociere dintre UE şi Moldova (27 iunie 2014), timp de zece ani noi am implementat normele europene în cadrul Acordului de parteneriat şi cooperare şi a Planului de Acţiuni ale Politicii Europene de Vecinătate dintre Moldova şi UE (22 februarie 2005). Datorită acestui program, a devenit posibilă asocierea ţării noastre cu Uniunea Europeană. Ce ne-a oferit această politică de vecinătate în viaţa reală? Ţinînd cont de faptul cî pe 30 iunie expiră termenul cînd ţările membre ale PEV îşi vor putea înainta propunerile de modificare a acesteia, Moldova ar putea încerca măcar acum să înceapă să-şi apere interesele.


Cordonul sanitar

Politica Europeană de Vecinătate (PEV) a apărut ca răspuns la extinderea frontierelor UE în 2004. Crearea în jurul granţelor sale a unui „cordon” din ţări-prietene a fost necesară din motive de securitate. De aceea, în primul rînd, UE îşi rezolva problemele, vorbind deschis despre crearea unui „cordon sanitar” de-a lungul graniţei UE cu ţările ex-sovietice şi post-sovietice.

Iar cele 16 ţări vecine obţineau posibilitatea de a coopera mai strîns cu UE în domeniul politicii, securităţii, economiei, culturii, precum şi de a obţine un ajutor financiar (prin intermediul instrumentului european de vecinătate şi parteneriat – IEVP, înlocuit din 2014 de Instrumentul European de Vecinătate IEV). Uniunea Europeană dorea să aibă nişte vecini cumsecade, care i-ar împărtăşi valorile, iar noi doream să trăim mai bine.
Totodată, volumul finanţării era majorat constant. Astfel, în cadrul IEVP ajutorul acordat de UE ţării noastre a crescut de la 40 de milioane de euro în 2007, pînă la 131 de milioane de euro în 2014. Banii au fost destinaţi pentru desfăşurarea reformelor în domeniul justiţiei, educaţiei, dezvoltării economice şi energeticii.


Au stricat orzul cu gîştile

Altfel nu putem spune, cînd ştim cîte mijloace au fost aruncate pentru reforma în domeniul justiţiei. Experţii Asociaţiei pentru Democraţie Participativă ADEPT şi ai Centrului Analitic Independent „Expert-Grup”, în cadrul studiului „Moldova în Politica Europeană de Vecinătate: 2005-2014” au analizat ce a fost făcut în acest domeniu. În special, au fost adoptate trei documente de politici, două concepţii, o strategie, un cod, modificări la 19 legi şi create noi structuri de stat.

Nemijlocit pentru lupta împotriva corupţiei au fost adoptate cîteva documente de politici şi cel puţin 15 legi. „Însă schimbări reale nu sînt atît de multe, iar nivelul corupţiei nu doar nu s-a redus, ci chiar a crescut”, concluzionează experţii. Ei explică rezistenţa majoră faţă de reforme prin lipsa dorinţei persoanelor responsabile de a întreprinde acţiuni concrete în această direcţie, lipsa de bani şi nivelul redus al calităţii documentelor de politici. Însă cel mai important lucru este că organele anticorupţie sînt dependente de partidele politice.

Vom mai adăuga că acest fapt nu este o excepţie, deorece politicienii, care au ajuns la putere, îşi înaintează oamenii lor la toate funcţiile publice de conducere. Iar această practică, cînd, în realitate, statul este condus nu de către organele publice, dar de către liderii de partid aflaţi la putere, a apărut în 2009, cu acordul şi cu sprijinul europenilor. De aceea, cînd UE în ultimul an a început să se revolte în legătură cu nivelul înalt de corupţie şi de furt în Moldova, atunci, dacă e să fim oneşti, ea însăşi a contribuit la aceasta, trecînd cu vederea toate încălcările „Alianţei””

Fostul ministru adjunct al afacerilor externe şi integrării europene, Iulian Groza a menţionat în cadrul examinării rezultatelor implementării PEV: „Moldova este campioană la elaborarea legilor. Cînd noi nu ştim cum să rezolvăm problema, noi modificăm legile şi reorganizăm instituţiile. În 25 de ani de reforme în justiţie şi procuratură, corupţia a devenit parte a societăţii noastre. Am discutat foarte mult cu oamenii pe tema integrării europene. O dată eu i-am rugat pe cele 70 de persoane prezente în sală să ridice mîna, cine timp de o săptămînă nu a luat, nu a dar mită sau nu a auzit despre aceasta de la rude sau prieteni. Nu s-a ridicat nicio mînă. Pentru a lupta împotriva corupţiei în eşalonul superior al puterii, avem nevoie de susţinerea ţărilor, care au obţinut succese în domeniul justiiţei. Mentalitatea cetăţenilor noştri se va schimba doar sub ameninţarea cu o pedeapsă dură”. Dar cum să lupţi cu acest fenomen, cînd a fost creată o responsabilitate reciprocă, iar cei din domeniu nu se trădează unii pe alţii?

„Mărimea amenzilor în dosarele de corupţie în Moldova s-a majorat în medie de la 6 mii de u.c. în 2012 pînă la 17 mii u.c. în 2015, iar Codul penal prevede şi pedepse cu închisoarea de pînă la 15 ani. În Franţa, de exemplu, problema corupţiei a fost practic, soluţionată, deoarece darea şi luarea de mită se pedepseşte cu 15 ani de puşcărie, amenda constituie 1 milion de euro, iar ocuparea unor funcţii este interzisă pe viaţă”, a comunicat vicedirectorul Centrului Naţional Anticorupţie Cristina Ţărnă.

În pofida procesului furtunos de „reformare” a sistemului de drept, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în aceşti zece ani, au fost depuse peste 10 mii de plăngeri împotriva Guvernului Moldovei, fapt explicat prin neîncrederea faţă de instanţele judecătoreşti din Moldova. În 280 de cazuri (în special, provind încălcările dreptului la un proces echitabil, privind protecţia patrimoniului, libertăţii şi secutirăţii, tratamentul inuman şi anchetele neprofesioniste) statul urmează să achite peste 14 milioane de euro.


Veniturile cresc mai lent decît costul vieţii

Un om de rînd judecă despre schimbările ce au loc în ţară după propriul nivel de trai şi după cel al afacerilor. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, în trimestrul I al anului 2015, cheltuielile populaţiei au constituit în medie 1853,6 lei pe lună, sau mai puţin de 90 de euro de persoană (ţinînd cont de inflaţie, creşterea a constituit 5,8%).

Conform studiului „Mlodova în Politica Europeană de Vecinătate: 2005-2014”, pensia medie din anul trecut acoperea minimul de existenţă în proporţie de 83%. Ce-i drept, în 2006 – doar la 57,2%, adică, pensiile bătrînilor noştri cresc. Însă cum să trăieşti din ele la dincolo de nivelul existenţei fizice? În acelaşi timp, numărul populaţiei active din Moldova se reduce – oamenii pur şi simplu pleacă. Doar în Rusia, potrivit Serviciului Federal de Migraţiune al FR, anul trecut, oficial, se aflau 528 de mii de cetăţeni moldoveni, iar împreună cu cei aflaţi neoficial - 720-730 mii.

Faptul că la alegerile locale din 14 iunie, la secţiile de votare s-au prezentat doar 3% din cetăţenii cu vîrste între 18 şi 21 de ani şi circa 22% - între 21 şi 35 de ani, vorbeşte despre indiferenţa lor faţă de evenimentele din ţară, deoarece tinerii nu-şi leagă viitorul de Moldova. Iar aceasta este, de asemenea, o consecinţă a politicii promovate de către stat.


Preferinţe sînt multe, iar exportul s-a redus

Drept una dintre cele mai mari realizări ale PEV, autorii studiului menţionează creşterea exportului în ţările UE de la 440 milioane de euro în 2005 pînă la 1,1 miliarde de euro în 2014, adică zona Uniunii Europene a devenit piaţa principală de desfacere pentru produsele moldoveneşti. Trebuie să menţionăm că piaţa europeană a devenit una de bază, în detrimentul celei ruseşti, pe care noi am pierdut-o. Amintim că la poziţiile marfare, pentru care nu a fost impus embargoul, au fost introduse taxe vamale. Consecinţele acestor măsuri se văd în agricultură - două treimi din fermieri se află în pragul falimentului -, precum şi în industria prelucrătoare, care suportă pierderi.

În general, exportul moldovenesc, în ianuarie-aprilie 2015, potrivit BNS, a constituit $639,4 milioane, micşorîndu-se cu 16,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2014. Dacă în UE au fost exportate mărfuri în valoare de $ 414,7 milioane (cu 0,3% mai mult faţă de perioada similară a anului 2014), atunci în Rusia – $71,7 milioane (cu 52,4% mai puţ in faţă de 2014).

În mare parte, problemele noastre cu Rusia nu sînt de natură economică, ci reies din marea prietenie a Moldovei cu Uniunea Europeană. Însă atunci cînd an fost supuşi embargoului (şi în 2005, şi în 2006, şi în 2013, şi în 2014), ceea ce pentru o ţară mică cu o economie slabă este egal cu o catastrofă, de ce prietenii europeni nu ne-au ajutat? În ultimul caz, cînd au fost invocate cauze reale ale embargoului – Moldova putea chiar să ceară de la UE compensaţii pentru pierderile suportate. Dar nu a solicitat. Iar piaţa Uniunii Europene nu a suplinit volumul exporturilor pierdute în Rusia.

De ce autorităţile noastre nu se gîndesc la faptul că trebuie să elaboreze o politică de vecinătate cu toate ţările, nu doar cu cele occidentale? Rusia a avertizat cu mult timp înainte despre faptul că îşi va proteja piaţa, după ce Moldova va semna Acodrul de asociere cu UE, de ce noi atunci nu am implicat în negocieri şi partea rusă, aşa cum a făcut, spre exemplu, Ucraina? De ce în ţara noastră în prim plan nu sînt puse interesele economice, ca în toată lumea, ci cele politice? La ce bun sînt politicienii, care nu pot găsi un limbaj comun cu vecinii, de care noi depindem – nu poate agricultura moldovenească şi rămăşiţele industriei să existe fără piaţa rusă. Şi nu Rusia trebuie să vină să negocieze, ci noi, pentru că de aceasta are nevoie Moldova, cu excepţia guvernării.


De ce nu avem o creştere mult aşteptată?

Ex-ministrul economiei şi ex-vicepremierul, actualul preşedinte al CCI, Valeriu Lazăr consideră că lucrurile nu stau chiar atît de prost.

-Dacă noi nu vom comite erori (!), atunci piaţa rusă se va continua să se deschidă, a spus dl Lazăt, într-un interivu pentru Noi.md. Noi am vrut să obţinem rezultate rapide în exportul în UE. Dar trebuze să înţelegem că în trei-patru luni este imposbil să redirecţionezi fluxurile comerciale de sute de milioane de dolari, care s-au stabilit cu deceniile. Însă acest proces are loc, chiar mai rapid decît mă aşteptam. În acelaşi timp, noi nu am anunţat că renunţăm la pieţele tradiţionale şi ne reorientăm spre piaţa europeană. Scopul nostru este modernizarea economiei după modelul european, pentru a deveni mai competitivi. Cu atît mai mult cu cît pentru aceasta ni se acordă anumite resurse şi suport tehnic. Însă pentru aceasta noi trebuie să modificăm legislaţia şi să preluăm cele mai bune practici occidentale. Piaţa europană s-a deschis pentru mărfurile moldoveneşti, însă problema este că noi nu sîntem gata să valorificăm potenţialul ei, deoarece nu este suficient să ai doar un regim comercial favorabil.

Acum, sarcina noastră de bază este îndeplinirea cerinţelor tehnice, pentru ca producţia noastră să devină competitivă. UE îşi protejează consumatorii prin standarde înalte ale calităţii. În urma respectării acestora de către producătorii noştri, şi consumatorii moldoveni vor obţine produse mai calitative. Iar pînă cînd se va redeschide piaţa rusă, noi vom putea livra acolo mărfuri de o calitate mai bună.

Deocamdată, nu toate întreprinderile moldoveneşti sînt gata să îndeplinească aceste cerinţe. Cu 15-20 de aniu în urmă, în Polonia, unde agricultura este dezvoltată, de asemenea se purtau dsicuţii despre faptul ce va fi cu producătorii interni, deoarece în Europa, mărfurile poloneze nu sînt aşteptate. Acum noi putem utiliza experienţa Poloniei şi altor ţări, care deja au trecut prin procesul de modernizare. Cu ajutorul tehnologiilor moderne, mărfurile noastre vor feveni mai competitive pe toate pieţele.

Le nivel oficial, colegii ruşi spun că piaţa Rusiei este deschisă pentru producţia moldovenească, doar că aceasta trebuie să corespundă nivelului calităţii. Dacă noi vom demonstra tuturor că produsele noastre sînt foarte calitateive, că avem un sistem solid de asigurare a acestei calităţi la toate întreprinderile, atunci ne va fi mai uşor să negociem cu colegii ruşi.

La etapa actuală este important rolul organizaţiilor de susţinere a afacerilor, deoarece cele mai mari probleme astăzi sînt la nivelul întreprinderilor. În prezent, CCI, beneficiind de finanţare din partea partenerilor europeni şi nu numai, le acordă întreprinderilor suport informaţional şi consultativ, organizează reuniuni de afaceri, deplasări, a comunicat Valeriu Lazăr.


Afacerile nu se dezvoltă, deoarece …

"Acest lucru se întămplă, deoarece, într-un anumit moment, businessmenii de succes au dorit să devină politicieni de succes, pentru a utiliza pîrghiiile puteiri în scopul îmbogăţirii personale, spune directorul executiv al ADEPR Igor Boţan într-un interviu pentru NOI.md. În ţara noastră, nu ştiu de ce, toţi sînt indulgenţi faţă de corupţie şi furt, privindu-le ca pe o abilitate de a trăi şi de a se acomoda. Pentru cetăţenii noştri este important: dacă ai furat, principalul e să nu fii prins, atunci eşti bravo. Acesta este un sol fertil pentru înflorirea corupţiei. Iar acolo unde aceasta există, afacerile nu se pot dezvolta, deoarece sînt oameni de afaceri, care au obţinut preferinţe. Ei au legături cu conducerea ţării, le achită o „dijmă” sau mituiesc politicienii. Din păcate, procesul de integrare europeană nu ne ajută să învingem corupţia. Dimpotrivă, lucrurile decurg invers.

Şeful reprezentanţie Băncii Mondiale în Moldova Alex Cremer a menţionat că în ultimii ani, indicatorii de corupţie în ţara noastră nu doar nu s-au ameliorat, ci s-au înrăutăţit de cîteva ori, în opinia companiilor private, corupţia este a doua problemă (după instabilitatea politică) din ţară. Eu cred că dacă noi, societatea civilă, vom învăţa să fim solidari, în pofida tuturor diferenţelor fireşti, ce există între noi, atunci putem spera că autorităţile vor ajunge sub presiunea opiniei publice şi le vom putea cere nu doar îndeplinirea obligaţiilor lor, dar şi a promisiunilor electorale.

Banca Mondială şi-a anunţat sistarea alocării celor 45 milioane de dolari pentru susţinerea bugetului de stat al Moldovei, din cauza furturilor şi corupţiei din sectorul bancar. Sprijinul acordat de către donatori trebuie condiţionat de nivelul luptei împotriva corupţiei în ţara noastră. Cum se vor descurca autorităţile în această situaţie - este un mare semn de întrebare".