Negruţa, publică raportul prezentat în comisia Reidman de la BEM

Foto: obzormd.com

Fostul ministru al Finanţelor, Veaceslav Negruţa, condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, dezvăluie cronologic, într-un articol pe blogul său, motivele adevărate care stau în spatele persecuţiei sale.

Totodată, Negruţa face public raportul prezentat de către Ministerul Finanţelor prezentat Comisiei parlamentare de anchetă, condusă de Reidman, care a investigat situaţia de la Banca de Economii.

„Pentru o mai bună înţelegere a evenimentelor de până la cele descrise de Kroll, dar şi pentru a lăsa la discreţia fiecăruia în parte să aprecieze de ce eu m-am ales cu un dosar la comanda politică a unor grupuri de interese ascunse prin diferite partide, un spectacol cu regizori şi scenarişti şi alte elemente, consider că a venit ziua în care sunt obligat să public raportul Ministerului Finanţelor în comisia Reidman. Dar şi pentru a înţelege şi a găsi explicaţii la cele ce urmează în politicul de la noi”, afirmă Negruţa.

Negruţa expune evenimentele începând cu 2005, când un consilier prezidenţial i-a arătat o notă în care era descrisă schema de spălare de bani. Ulterior, în 2011 a sesizat instituţiile de stat despre atacul la Banca de Economii şi anume perioada februarie-iunie 2012 a fost crucială pentru ceea ce se întâmplat ulterior, când din bancă au fost scoase miliarde.

„Decizii fatale ale BNM şi lipsă de reacţie promptă din partea conducerii ţării, instituţiilor Statului, ne-a lăsat fără „istorii de succes”, remarcă Veaceslav Negruţa.

Vă prezentăm articolul integral al ex-ministrului.

Raportul Ministerului Finanţelor în comisia Reidman 2013

… Era 2005. Un mai vechi coleg mi-a cerut un sfat asupra unei note scrise de un consilier de Preşedinte. Şi mi-a recomandat să uit de ea. Sfatul meu a fost să-şi depună demisia. L-au plecat ulterior. În acea notă era descrierea celor ce urmau să se întâmple cu Republica Moldova – convertirea în spălătorie de bani „кочующие по миру”.

… Era 2011, când am sesizat un atac fără precedent şi obraznic asupra intereselor Statului în BEM. Am ripostat dur. Iar perioada februarie – iunie 2012 a fost crucială pentru ce a urmat mai târziu, în 2013-2014. Şi nu doar cu BEM. Decizii fatale ale BNM şi lipsă de reacţie promptă din partea conducerii ţării, instituţiilor Statului, ne-a lăsat fără „istorii de succes”. Alţii – au capitulat. Au zis că ei făcuse doar declaraţii politice atunci, referitor la atacul raider.

… Era 7 aprilie 2012 … cu un cetăţean cu nume aproape nemţesc (moş de familie de guvernator), care şi-a asumat misiunea de reprezentare a intereselor unor grupuri de „noi acţionari” la BEM în comunicarea cu factorii de decizii. Care peste 5 zile, pe 12 aprilie, devine membru în consiliul de administrare BEM, iar pe 13 aprilie organizează un spectacol de zile mari ca-n anii ’90. „Noi acţionari”, legalizaţi de BNM contrar oricăror norme legale şi deciziilor CNSF. Şi tot atunci s-a decis că Negruţa este un obstacol în atacul raider şi trebuie distras cu altceva, cu vre-un dosar.

… Au mai fost şi discursul public în Parlament şi corespondenţă către Consiliul Suprem de Securitate (aprilie şi iunie 2012). Unii factori de decizii aşteptau să audă din ştiri şi să se informeze de acolo despre cazul BEM, din rol de spectator. Dar ştirile nu puteau să amplifice sau măcar să admită spusele unui ministru, chiar dacă erau la microfon şi tare.

… A urmat şi 2013. Cu o comisie Reidman. Care a ascuns tot ce se putea ascunde. Şi a decis tot ce nu se putea decide de un Parlament al unui Stat Independent cu o Constituţie şi delimitarea puterilor stabilite în ea.

… Au fost mai multe. Şi a fost Raportul Kroll. Făcut din ingrediente selecte oferite de BNM. Dar Kroll a făcut, cu puţinul care l-a avut, un lucru mare. Raport care confirmă că BEM, care avea la sfârşit de an 2012 credite neperformante de 1,3 miliarde lei a fost curăţată în martie şi octombrie 2013 de datorii şi credite proaste prin contracte de cesiune a datoriilor exact în sumă de 1,3 miliarde lei. Deci, în 2013 BEM era pregătită de alte “proiecte măreţe”, probabil, cele care au urmat după devalizarea Statului de pachetul majoritar în 2013.

Pentru o mai bună înţelegere a evenimentelor de până la cele descrise de Kroll, dar şi pentru a lăsa la discreţia fiecăruia în parte să aprecieze de ce eu m-am ales cu un dosar la comanda politică a unor grupuri de interese ascunse prin diferite partide, un spectacol cu regizori şi scenarişti şi alte elemente, consider că a venit ziua în care sunt obligat să public raportul Ministerului Finanţelor în comisia Reidman. Dar şi pentru a înţelege şi a găsi explicaţii la cele ce urmează în politicul de la noi.

O să preîntâmpin din start, că toţi doritorii de a se adresa în instanţe ulterior lecturării – să o facă în adresa Ministerului Finanţelor. Or raportul MinFin în comisia Reidman 2013 (partea întâi) este un document prezentat unor instituţii ale Statului şi se află încă acolo (prin safeu sau e ferit de ochii curioşilor), unor deputaţi (inclusiv membri ai Comisiei Reidman), ex-prim-miniştri, consilieri de preşedinte şi de prim-miniştri, alţii. Sunt documente care reprezintă opinia oficială a instituţiei Ministerul finanţelor până-n iulie 2013.

Am ezitat să folosesc pentru apărarea mea în instanţă câteva elemente legate direct de BEM, pentru că încă sunt secret de stat. O să vină şi acea zi când şi alte elemente vor întregi înţelegerea reacţiei oligarhatului faţă de mine personal. Am ezitat şi pentru că a fost Vilnius, 28 noiembrie 2013, şi pentru că a fost 27 iunie 2014 tot am ezitat. Oamenii, inclusiv din presa veritabilă, ştiu asta.

Şi dacă cineva observă careva lucruri cunoscute, citite mai recent şi în alte rapoarte – să nu vă fie de mirare.

Şi dacă vedeţi unele documente restricţionate – ele nu prezintă secret de stat şi nu cad sub incidenţa Legii. Sunt lucruri cunoscute deja, iar la acel moment am considerat că e nevoie de trecut prin poşta secretă pentru siguranţa că scrisorile ajung la destinatar.