Rezervația peisagistică Țipova – un loc plin de farmec (FOTO) ©

Foto: ecology.md

Țipova este una dintre cele mai renumite rezervații naturale din Republica Moldova. Caracteristica distinctivă a acestui loc e senzația clară că aici natura a atins perfecțiunea. Chiar și cei care nu au auzit de Carlos Castaneda, vorbind despre Tipova, de obicei folosesc expresia "locul de putere." Pentru că altfel nu știi cum să redai sentimentul de preaplin emoțional, care îi cuprinde pe toți cei care vin aici. Valea rîului, inconjurată de canioane și stînci, îți întoarce o înțelegere unei frumuseți naturale. Priveliștile fascinante alcătuite din numeroase cascade, diversitatea regnului vegetal, schimbări de altitudine, imagini misterioase imprimate în calcar fie de mîna omului, fie de capriciile vremii – toate acestea trezesc anumite stări interioare, te provoacă să cînți, să scrii poeme, să vii cu ceva nou, să strigi cu glas tare cuvinte de dragoste ...

În acest loc armonia naturii a ajuns la o astfel de perfecțiune încît de parcă nu mai poate să reție această impecabilitate și se bucură de orice posibilitate de a o împărtăși cu cineva, oferind tuturor abilitatea de a simți mai subtil lumea și pe sine însuși. Și probabil de aceea oamenii care vin aici, dintr-o dată își dau seama că în viață se mai întîmplă minuni.

Și nu e de mirare că Țipova este inconjurat de o aură de legende și mituri. Pe aici încă se căută rămășițele lumești cîntărețului antic Orfeu, care potrivit legendei a fost îngropat în peștera unei dintre cascadele locale. Este interesant că peșterile din Țipova ca un fel de rezonatori pînă în ziua de astăzi reproduc muzica, pe care unii o aud foarte clar. Este greu să reziști gîndului că Orfeu încă mai joacă între rocile aceste vechi. Conform unei alte legende, printre stîncile vechi bîntuie duhul unui călugăr necinstit, care tot încearcă pe ascunsele să se strecoare către corturile turistice, dar în cele din urmă își tradează prezența cu un sunet a ustensilelor de argint, pe care le-a furat de demult într-o biserică. Un alt fantom ce sălășuiește pe aici este sufletul ne pocăit al soției lui Ștefan cel Mare - Maria Voichița. Potrivit legendei, dacă omul nu ezită s-o urmărească, ea va conduce călătorul spre o comoară îngropată.

Aici vin ufologi, cabaliști, mistici, oameni ce se ocupă de yoga și aura bioenergetică din mai multe țări din întreaga lume. În ultimii 20 de ani ei au descoperit și mai multe fenomene magice ale acestui loc. De la om la om se transmit istoriile despre "pătratele temporale", adică zonele unde se opresc ceasurile. De asemenea, mulți cred că pe fundul Cascadei Morților se găsește o piatră care îndeplinește dorințele, dar numai cele mai profunde și prețuite. Unii fani ai acestui loc sînt convinși că aici trece canalul energetic care leagă Pămîntul și Cosmosul.

Țipova este o zonă unică și prin aceea că numai aici fără intervenția omului cresc pomi fructiferi care continuă să rodească. Și nu e vorba despre sălbăticire, fructele crescute aici nu sînt mai mici sau mai puțin dulci decît în grădini cultivate. Iar cu gustul acestea depășesc chiar și omologii lor culturali. Acest lucru îți aduce în minte de doctrina permaculturii, care afirmă că, atunci cînd plantele cresc într-un mediu natural armonios, acestea nu necesită să fie îngrijite de om, și păstrează calități din cele mai bune.

Un om cu o minte deschisă cu siguranță va pleca de aici cu nenumărate impresii pozitive și despre natură, și despre oamenii, pe care i-a întîlnit. Unde altundeva poți vedea concomitent atît de mulți oameni inspirați? Unde încă persoanele necunoscute se pot lua de mîini și face o horă? Unde încă adulții se comportă ca niște copii, iar copiii devin pe neașteptate adulți? Țipova este un loc unde se trezește dorința de a face ceva cu adevărat uman și demn de respect.

Într-una din călătoriile sale la această rezervă am auzit o interpretare interesantă a naturii locurilor de putere, așezîndu-mă lîngă focul unor oameni necunoscuți (acest lucru este aici, de asemenea, ceva obișnuit). Un bărbat povestea că acum trei mii de ani, oamenii cu ușurință puteau să distingă încărcătura energetică a locurilor. Pentru ei a fost ceva la fel de natural ca pentru noi acum să determinăm culoarea sau mirosul. Însă mai tîrziu din cauza unor circumstanțe am pierdut acest talent. Ca urmare, oameni nu mai au capacitatea și înțelegerea cum de a folosi intenționat locurile de putere pentru binele lor și a lumii.

Ca rezultat, oamenii au trebuit să se bazeze doar pe experiența și logica sa. Era ca și cum să pierzi vederea sau auzul, ceea ce a condus omenirea la o percepție foarte distorsionată a lumii și, în consecință, pierderea obiectivelor ancestrale și a sensului vieții. S-au schimbat orientările valorice, s-a perturbat înțelegerea esenței lucrurilor. În cele din urmă am devenit niște ființe aproape neînsuflețite, niște apendice pentru liniile de producție, care visează numai la bani. Doar în rare momente sau în locuri speciale, oamenii sînt încă pot simți un puternic suflu de viață, unitatea între om și natură, înțelegerea profundă a misiunii spirituale superioare a omului. Anume această legătură vitală cu planurile superioare ale existenței o putem reconstrui (din păcate, doar pentru ceva timp) în asemenea locuri ca Țipova.

Am rămas foarte impresionat de această povestire, și mă întrebam prin ce se diferă experiența emoțională pe care o primesc oamenii în acest loc. Și s-a dovedit că, de obicei, aproape totul depinde de trăsăturile individuale a persoanei, unii simt aici o claritate copleșitoare a conștiinței, găsesc pe neașteptate soluții pentru cele mai complicate probleme de viață. La alții se manifestă printr-o explozie de energie, fecunditate creatoare, sau prin vindecarea bolilor și dependenței de persoane sau obiceiuri proaste ...Există și acei care nu se pot afla aici de fel. Ei fie că părăsesc imediat locul fie că se îmbată. Într-un oarecare sens, locurile de putere sînt un catalizator, care dezvăluie lumea interioară a persoanei, atît aspecte pozitive, cît și negative. Este ca și cum o imagine a sufletului său.

Iar uneori aceste locuri au un efect foarte special, un loc de putere este capabil de a capta omul în întregime, făcîndu-l un păzitor al său. Astfel Țipova l-a "chemat" pe Vladimir Bobracov. Anume Vladimir a fost cel care a reînviat acest loc în forma în care îl cunoaștem acum. Pentru prima dată el a vizitat aceste locuri încă fiind copil, și de atunci o bucată din inima lui a rămas în aceste locuri. Alegerea profesiei în domeniul arheologiei, desigur, nu a fost întîmplătoare. Deja fiind student Vladimir deseori venea aici. Cînd în 1988 a apărut posibilitatea de a crea o asociație obștească, el a înregistrat organizația "Phoenix" și a primit Țipova în chirie pentru 15 ani. "Phoenix", ca o echipă de entuziaști, de fapt, s-a format mult mai devreme. Și încă cu mult timp înainte de a primi autorizare formală, tot timpul liber echipa petrecea curățînd mănăstirea rupestră și amenajînd zona înconjurătoare. Sute și sute de tone de pămînt și pietre au scos băieții manual eliberînd biserica, chiliile și pasajele peșterii de dărîmături. În timpul acestor lucrări, ei se confruntau cu o mulțime de fenomene inexplicabile, care mai tîrziu au devenit cartea de vizită a Țipova.

Toate acestea au contribuit la schimbări interne a membrilor de grup. Treptat, Vladimir Bobracov, un om rațional și destul de conservator (pentru că arheologie este o știință ce se bazează doar pe fapte incontestabile) a început să aibă tot mai multă încredere în instinctele sale, să folosească metode de cercetare semi-mistice. Concluziile sale cu privire la faptul că în Țipova a existat o școală, unde se antrenau ostașii neobișnuiți, învățați de metode de obținere a supraputerilor și perfecționării a trupului, se bazează în mare parte pe niște revelații, deoarece baza factuală pentru aceste afirmații totuși este ipotetică și condiționată. La fel a venit și informația că scopul principal al lui Traian în lupta cu dacii a fost capturarea peșterilor din Țipova pentru a crea propria castă de războinici-vîrcolaci. Dar înțelepciunea locului, precum și devotamentul slujitorilor față de ideea înaltă a acestui vechi cult dacic, care au ales moartea decît tradarea credinței, nu a permis împăratului ambițios să reușească.

Anume organizația ”Phoenix” a găsit legătura între peșterile din Țipova și cultul dacic lui Zalmoxis – misterul de a dobîndi nemurirea. În mare parte, aceste idei au fost confirmate de renumitul antropolog Mircea Eliade. De exemplu, el scrie că "peștera pe un vîrf de munte în religiile antice este locul cel mai tipic unde se ivește esența divină, locul unde, după o perioadă de dispariție, își face apariția salvatorul, zeul sau profetul." Potrivit lui Eliade, în acest caz, peștera reprezintă o altă lume, și pe lîngă asta, e un întreg univers, un loc care reprezintă lumea-în-sine. Peștera rituală imitează uneori cerul de noapte. Cu alte cuvinte, este imago mundi - Cosmos în miniatură.

Și totuși abordarea mistică în studiul istoriei a provocat nu numai o discrepanță între membrii echipei ”Phoenix” și reprezentanții metodelor tradiționale de cercetare - istoricilor, arheologilor, muzeografilor, dar și a dezbinat echipa din interior. Bobracov a fost suspendat din funcție, însă nu a putut părăsi locul care a devenit sensul vieții sale. El s-a mutat în satul Popenchi, situat pe malul opus al Nistrului, și a continuat să vie în Țipova pe barca sa. Moartea sa Vladimir a întîlnit-o în timpul uneia dintre aceste treceri – i s-a oprit inima.

Probabil că atunci cînd vine vorba despre ceva necunoscut, ceva ce nu poți atinge cu mîna, despre misterele pe care oamenii doar încercă să le dezvăluie, este greu să te aștepți la ceva concret. Anume în astfel de cazuri trebuie să strîngi cît mai multe fapte și informații din toate sursele disponibile. Și aici faptele științifice sînt de mare valoare, căci servesc un fel de ancore, ajutînd cercetătorii să nu se detașeze complet de realitate. Un ajutor mare în familiarizarea cu istoria tezaurului turistic din Țipova din punct de vedere științific am primit de la colaboratorul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, Romeo Cemîrtan.

Astfel, a povestit el pentru ecology.md, deși legenda despre nunta lui Ștefan cel Mare cu una dintre soțiile sale în mănăstirea Horodișce (așa mănăstirea se numea în perioada medievală) nu a primit încă o dovadă documentară, este o ipoteză de lucru care are o perspectivă rezonabilă pentru confirmare. Cu atît mai mult că alte legende legate de vizitele acestui mare voievod la Țipova și Horodișce, sînt într-adevăr autentice și confirmate de un număr de fapte istorice.

De asemenea există dovezi istorice că aceste locuri au fost populate încă din cele mai vechi timpuri. Pe teritoriul rezervației din Țipova arheologii au găsit fragmentele de ceramică, lucrate manual, datate cu sec. V-IV î.Hr. Acestea seamănă mult cu ceramica găsită în așezările getice din bazinul Nistrului Mijlociu - Saharna, Țahnauți și Țareuca. De asemenea există fragmente datate cu perioada timpurie a culturii getice a sec. VIII-VII î.Hr., care seamănă foarte mult cu fragmentele descoperite în așezarea și necropola din Șoldănești, precum și în centrul cultural din Saharna Mare și Saharna Mică.

Potrivit spuselor lui Romeo Cemîrtan, în complexul de la Horodișce au rămas urmele utilizării de cult a peșterilor cu mult timp înainte de creștinism. "Complexul din Horodișce este format din mai multe niveluri locuibile, între care se află cele două terase principale – de sus și de jos - a spus Romeo. – Aici în tăieturile orizontale, dar și verticale a stîncilor putem urmări cele șapte etape de dezvoltare. Unele nișe sculptate la vîrful stîncilor greu accesibile, se foloseau în timpul geto-dacilor pentru înmormîntare. Arheologii ruși Visoțki și Isaev, care au studiat straturile geologice din Țipova în anii 1980-1990, au găsit aici o necropolă geto-dacică; după tradițiile acestui trib morții au fost arși, iar cenușa se punea în ulcioare de lut, care se instalau în nișe speciale, sculptate în stîncă."

Adepții diferitor metode și abordări de studiu a fenomenului Țipova sînt unanimi în aceea că acest sit unic are o importanță deosebită, conferită de potențialul arheologic și istoric. Acum, Țipova este un centru de pelerinaj și turism. Și, după cum s-a menționat deja, locul în sine este foarte generos și oferă liniște și inspirație oamenilor ce poposesc aici, cît și pace și armonie, sănătate și frumusețe. Și, primind astfel de daruri, să nu uităm că e bine cel puțin să nu-l murdărim, să nu lăsăm dezastru - să nu-i distrugem farmecul, ca și în continuare acest loc pitoresc să existe și să bucure inimile oamenilor.