Zinaida Greceanîi: „Multe decizii fiscale sînt adoptate în favoarea unor interese personale”

Foto: esp.md

În ultimul timp, în discuţiile cu oamenii de afaceri, finanţişti, funcţionari, destul de des este pomenit numele Zinaidei Greceanîi, ex-prem-ministru, considerată unul dintre puţinii profesionişti calificaţi care au condus ţara. Membrul comisiei parlamentare economie, buget şi finanţte, Zinaida Greceanîi a relatat într-un interviu pentru Irina Astahova, cum este executată politica fiscală în Moldova, de ce depinde creşterea economică, precum şi de ce economia reală a fost lipsită de patru miliarde de lei, emise suplimentar de Banca Naţională a Moldovei anul trecut.

- Dna Greceanîi, statistica fixează la începutul acestui an reducerea trimiterilor băneşti de peste hotare. Cum se explică acest fapt a şi ce consecinţe poate avea el?

- Haideţi să urmărim dinamica transferurilor oficiale de peste hotare prin intermediul băncilor comerciale pentru persoanele fizice. În 2012, acestea au constituit circa 1,5 mild. dolari, ceea ce este echivalent cu 70% din exportul moldovenesc. Din această sumă - 1,1 mild. dolari sau peste 70% au fost transferate din Federaţia Rusă. În 2013, remitenţele au constituit 1,6 mild. dolari, dintre care 1,1 mild. sau 68% - din Rusia. Astfel, trimiterile de la cetăţenii noştri ce lucrează în Rusia, sînt comparabile cu volumul exportului moldovenesc! (Apropo, ponderea remitenţelor din Italia constituie 9,3%, din Israel – 6,3%, din SUA – 4,8%, Franţa – 1,3%). Însă este evident că transferurile băneşti din Rusia vor scădea, în legătură cu închiderea şantierilor mari din Soci, precum şi cu modificarea politicii faţă de gastarbeiteri.

La finele anului trecut, 21,5 de mii de cetăţeni moldoveni, care lucrează în Rusia, au fost deportaţi, iar 288 de mii de moldoveni au fost incluşi în grupul de risc şi pot fi deportaţi în orice moment. Ce consecinţe vor avea aceste acţiuni, nu e greu de ghicit - ei se vot întoarce acasă. Şi desigur, în aceste condiţii, guvernul trebuie să elaboreze un program minim de adaptare a lor, pentu ca ei să-şi poată găsi un loc de muncă aici. Însă, din păcate, noi nu vedem nicio mişcare a conducerii ţării în acestă direcţie.

- Săptămîna trecută, Parlamentul Moldovei din nou a introdus modificări în politica bugetar-fiscală, care a fost adoptată în grabă înainte de Revelion. Acestea nu sînt primele modificări şi, se pare că nu sînt ultimele. De ce politica fiscală la noi devine sursă de scandaluri interminabile?

- Discuţiile sînt purtate şi în prezent în jurul cîtorva probleme. Una dintre ele - mărimea taxelor şi impozitelor locale. Cînd parlamentul examina anul trecut politica bugetar-fiscală, noi am propus să revenim la taxele şi impozitele locale din 2009, cînd în Codul fiscal au fost stabilite taxe maxime. Acum, nu există limite pentru taxe. Însă, în opinia oamenilor de afaceri, acest fapt va avea un impact negativ asupra economiei, de ce?

Doarece consilierii locali aparţin unor formaţiuni politice. Dacă ai afaceri la sat (deşi ce afaceri la sat pot fi!), dar nu faci parte din acelaşi partid cu conducerea - îţi vor stabili taxe şi impozite enorme, ce nu sînt corelate nici cu volumul afacerii, nici cu investiţiile, nici cu volumul vînzărilor – pentru a-ţi îngropa business-ul.

Consilieii noştri nu au cultură economică. Ei nu se gîndesc că cu cît este mai mare baza economică, cu atît se creează mai multe condiţii pentru activitatea întreprinzătorilor, cu atît mai multe impozite sînt acumulate în teritoriu. Iar taxele şi impozitele sînt acumulate în totalitate în bugetele locale şi nu au nicio legătură cu bugetul de stat. Şi cînd sînt repartizate transferurile din bugetul de stat nu se ia în consideraţie volumul impozitelor şi taxelor locale.

Însă, paradoxal, în final avem situaţia cînd organele locale deseori activează în detrimentul propriilor teritorii. De aceea noi am propus revenirea la taxele stabilite pînă în 2009. În comisie, parcă toţi au fost de acord. Însă cînd în coaliţia de guvernare a fost luată decizia de majora plafonul minim al unor taxe şi impozite şi anularea unora dintre acestea, fără a se consulta cu comisia, a ieşit cu scandal.

Cu iniţiativa de revizuire a politicii fiscale au venit comuniştii – imediat după publicarea oficială. Noi am susţinut această propunere. Însă o decizie finală nu a fost adoptată nic de comisia de profil. Este clar că propunerea opoziţiei nu va fi susţinută. Însă nu asta e problema.

Esenţa problemei constă în faptul că politica bugetar-fiscală trebuie să fi adoptată în iulie, iar în baza ei a fost adoptat bugetul. Însă în ultimii ani, s-a creat o practică vicioasă – şi politica bugetar-fiscală, şi bugetul sînt adoptate practic simultan, la sfîrşitul anului. Ce calitate are bugetul în final? Dacă anul trecut, guvernul a venit în parlament cu proiectul bugetului, în general, fără anexa a şasea ce conţine programele investiţionale, care apoi s-a născut pe loc, cînd coaliţia de guvernare a distribuit o sumă concretă între partide. Totodată, în fiecare an, guvernul vine în parlament cu majorarea impozitelor.

- De mulţi ani se vorbeşte despre faptul că politica fiscală trebuie să fie stabilă şi adoptată pentru cîţiva ani. De ce se primeşte aşa?

- Problema este că multe decizii se iau în favoarea unor interese. De exemplu, în Codul fiscal sînt prevăzute scutiri de TVA la importul unor categorii de tehnică agricolă. Totodată, după mai multe ezitări s-a revenit la norma ce prevede scutirea de TVA a mijloacelor fixe ce intră în capitalul statutar. De ce să scuteşti suplimentar importul tehnicii agricole când această facilitate este prevăzută pentru tehnica ce intră în capitalul statutar? Acum apare problema: tehnica de import este scutită de plata TCA, iar producţia locală – nu. În final se creează facilităţi pentru importatori, iar producătorii locali sînt sugrumaţi.

Un alt exemplu. Au majorat cota TVA pentru gaze de la cinci procente pînă la opt. Din contul cui? În buzunarul cui au intrat? Doar această majorare a impozitului este inclusă în tariful pentru consumatorii finali. Apoi se spune că la noi gazul e scump. Sînt şi alte exemple. Din păcate, proiectul politicii bugetar-fiscale ajunge în comisie, pracric, în ajunul examinării şi deputaţii nu reuşesc să facă cunoştinţă cu acesta. Absurd, dar noi sîntem nevoiţi să „vînăm” proiectul prin ocolite căi, pentru a examina propunerile guvernului. Şi noi mereu avem propuneri – noi am propus circa 20 de iniţiative privind politica fiscală pentru acest an. De exemplu, noi considerăm că în agricultură trebuie introdus un impozit de 20 de procente. 20 de procente, însă toate 20 de procente trebuie compensate din buget.

- Însă agricultorii nu sînt de acord cu asemenea impozit şi guvernul în ajunul alegerilor chiar a mers împotriva cerinţelor Fondului Monetar Internaţional în acest sens.

- Ei au fost de acord, dar cu condiţia ca impozitul să fie restituit complet – toate 20 de procente timp de cinci zile. Acest lucru este real şi ar putea funcţiona prin sistemul Trezoreriei. Nu, parlamentul a introdus 8 procente şi toate aceste 8 procente rămîn în buget. Dar TVA de 8 procente este calculată doar pentru materia primă. Dar ce să facă producătorii de făină şi ulei vegetal?

Din păcate, politica fiscală este adoptată în grabă la sfîrşitul anului şi acest fapt impune parlamentul să revină permanent la ea pe parcursul anului din cauza problemelor ce apar. Ce fel de stabilitate e asta? Cum poate mediul de afaceri să-şi planifice activitatea, să-şi elaboreze argumentarea economică? Fiecare întreprindere lucrează acum şi aici, neavînd posibilitatea de a-şi planifica viitorul. Iar toate acestea vor determina business-ul să plece în umbră, deoarece nu este rentabil să activeze în aceste condiţii.

Apropo, noi am fost foarte mult criticaţi pentru că am introdus în 2008 taxa zero pe venit, pe care am convenit-o cu BM, FMI, special am mers pentru aceasta la Washington, am încercat să explicăm că aceasta e necesară. Noi înţelegeam că bugetul nu va primi 1,5 mild. lei. Însă aceste 1,5 mild. lei au susţinut mediul de afaceri în anul 2009, cînd criza ne-a legat de mîini şi picioare. Această finanţare indirectă din buget le-a ajutat întreprinderilor să supravieţuiască, să investească mai mult în extinderea afacerilor. De ce nu am putut continua? Noi vom promova în continuare această idee.

Nu trebuie să avem o atitudine selectivă faţă de întreprinderi. Pe tot parcursul independenţei republicii noi au parcurs diverse etape fiscale şi am făcut multe greşeli. De exemplu, în 1997, am majorat de trei ori accizele la importul ţigărilor, dar am obţinut în buget doar 54 de mii de lei! Nu întotdeauna majorarea impozitelor aduce la sporirea acumulărilor fiscale.

Totodată, dacă astăzi toţi vobesc despre faptul că noi avem încasări suplimentare la buget din contul impozitelor, acestea sînt, în primul rînd, acumulările din contul impozitelor indirecte, adică din import.

- Care este astăzi ponderea impozitelor indirecte în încasările la buget? Aceasta a fost întotdeauna înaltă şi demonstrează faptul că economia continuă să existe din contul importului şi remitenţelor.

- Peste 62 la sută a fost întotdeauna, iar în bugetul pentru anul acesta constituie 68 la sută. Desigur, avînd aşa un raport nu putem spune despre dezvoltarea producţiei în ţară.

- Dvs. spuneţi că producţia, practic, nu există, afacerile nu se dezvoltă, de unde atunci noi avem o creştere economică atît de mare în acest an, dacă nu trăim mai bine?.

- Creşterea economică la noi este legată de consum şi cota mare a impozitelor. În realitate, noi nu trăim mai bine. Şi economia noastră încă nu a ajuns nivelul anului 1989. Ea a căzut atît de mult în anii 90 încît eu nu ştiu cît timp este necesar pentru a reveni cel puţin la poziţiile iniţiale. Trebuie de luat în calcul nu creşterea nominală, ci cea reală, de recalculat totul în funcţie de nivelul inflaţiei, a cursului valutei naţionale etc. Real, noi creştem, dar foarte încet. Astăzi, industria moldovenească constituie doar 53 la sută din nivelul anului 1989, agricultura – 39 la sută, salariul real – 89 la sută faţă de anul 1989.

- Adică, în realitate, în medie noi producem şi cîştigăm mai puţin ca în 1989? Iar dacă ţinem cont de redistribuirea veniturilor, majoritatea populaţiei pur şi simplu a sărăcit drastic?

- Da, e aşa, însă despre aceasta nu se vorbeşte. Dar bani în ţară sînt şi ei ar putea lucra pentru dezvoltarea economiei.

-Spuneaţi că anul trecut, au fost puse SUPLIMENTAR în circulaţie patru miliarde de lei. Unde sînt aceşti bani?

- Cu aceşti bani, anul trecut Banca Naţională a cumpărat valută. Însă dacă vom analiza statistica BNM, atunci creditarea economiei în această perioadă s-a majorat doar cu 64 milioane de lei – din 4 miliarde. Unde sînt ceilalţi bani? Se pare că cineva a făcut avere pe speculaţiile pe piaţa valutară. Anul trecut, Banca Naţională trebuia să utilizeze alt instrument – creditarea sistemului bancar, pentru ca aceşti bani să ajungă în economia reală.

În anul 2008 am injectat în economia reală 1 miliard de lei din rezervele valutare, convenind cu FMI. Şi am pus o condiţie sistemului bancar, prin care au ajuns aceşti bani, ca băncile să nu aibă cîştiguri din aceste credite, pentru că nu a fost meritul lor. BNM a avut posibilitatea să injecteze din cele 4 miliarde de lei cel puţin 2 miliarde de lei în economia realtă – pentru proiecte reale. În plus, trebuia să fie asigurată o stabilitate fiscală. Atunci am fi putut vorbi că autorităţile stimulrează creşterea economică, dar nu „umflă” creşterea economică prin devalorizarea valutei naţionale. Or, ceea ce s-a întîmplat cu leul toamna trecută – nu a fost dictat de vreo necesitate. Devalorizarea excesivă a valutei naţionale în economia noastră, care depinde de import, conduce inevitabil la majorarea preţurilor.

- Dar guvernatorul BNM spune că preţurile trebuie să se majoreze pentru că numai atunci creşte economia.

- El se orientează la nivelul inflaţiei – acesta este indicatorul principal al BNM. Totodată, asemenea oscilaţii ale cursului nu sînt admisibile.

- Şi ministrul Economiei consideră că acest fapt va sprijini exportul moldovenesc.

- Din contul cui, în buzunarele cui s-au băgat? Ale majorităţii populaţiei. Economia trebuie susţinută prin alte instrumente ale Băncii Naţionale. Şi acest lucru se putea de făcut.

- Spuneaţi despre miliardul, care a fost utilizat pentru creditarea sectorului real din contul rezervelor valutare în 2008 şi de 2 miliarde, care ar fi putut folosite în economia reală anul trecut. Dar poate oare Banca Naţională să utilizeze rezervele valutare în asemenea scopuri, chiar dacă rezervele depăşesc cinci luni de import faţă de norma de trei luni ?

- Poate, liber. Dar trebuie să existe voinţă politica nu doar din partea Băncii Naţionale, dar şi a Guvernului.

- De ce atunci BNM nu cooperează cu Guvernul pentru a elabora o politică unică? Chiar dacă exista necesitatea unei devalorizări artificiale a leului – Guvernul trebuia să adopte măsuri pentru protecţia populaţiei. Deoarece toţi pensionarii, bugetarii, toţi cei, care primesc salarii în lei, au sărăcit.

- Eu cred că fiecare dintre actualii administratori au adevărul lor şi politica lor. De aceea ei nu interacţionează. Toţi trag în direcţii diferite. Banca Naţională, desigur, este un organ independent, dar noi trăim într-un singur stat şi ea trebuie să conlucreze cu Guvernul. Însă în cazul dat au fost cu totul alte interese – nu ale economiei. Aici e toată problema. Leul moldovenesc este legat de dolar. Iar deprecierea valutei naţionale poate avea loc în limita nivelului inflaţiei plus nivelul inflaţiei în SUA.

Noi aşa şi nu am înţeles explicaţia BNM în acest sens. Săptămîna trecută trebuia să-l audiem pe guvernatorul BNM în cadrul şedinţie comisiei parlamentare de profil, însă din motive necunoscute, audierile au fost amînate pentru marţi.

- Ce impact are devalorizarea leului asupra bugetului? Şi de ce? Doar în fiecare an este stabilit un curs orientativ al valutei naţionale, în baza căruis este calculat bugetul.

- Se calculează după cursul estimativ. Însă veniturile acumulate din impozite şi taxe la import (iar acestea constutuie circa 70 la sută din buget) sînt transferate în lei la cursul în momentul achitării. De aceea, în rezultat, veniturile în lei sînt mai mare decît cele planificate. Iar acum autorităţile raportează că datorită eforturilor întreprinse de ei s-au majorat acumulările la buget, că a fost înregistrat o creştere economică majoră.

– De ce situaţia nu este monitorizată de către Comisia pentru stabilitate financiară, din care fac parte şi reprezentanţii conducerii ţării, şi ai sistemului financiar?

- Depinde ce oameni stau acolo. Şi cît de adînc vor ei să perceapă problema. Din păcate, la noi au loc discuţii formale, la nivelul rapoartelor. CU toate acestea, vreau să sper că măcar în anul electoral, conducerea ţării va avea suficientă înţelepciune să contorleze situaţia economică şi financiară, pentru ca interesele personale să nu prevaleze deasupra intereselor ţării.