Noul Memorandum cu FMI nu va fi semnat anul acesta

Foto: noi.md

Xenia Florea

Ministerul Economiei a făcut bilanţul preliminar al anului 2013 (datele finale vor apărea nu mai devreme de luna martie) și a stabilit priorităţile pentru anul 2014.

Programul minim: în august să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeaă şi să înceapă crearea Zonei de liber schimb aprofundat şi cuprinzător cu UE (ZLSAC).

Pentru a diminua efectul negativ al creării ZLSAC – să implementeze strategia de sporire a competitivităţii şi să primească pentru aceasta de la Uniunea Europeană cel puţin 42 mil. de euro.

Să semneze acordul de liber schimb cu Turcia.

Să îmbunătăţească mediul de afaceri şi indicatorii Moldovei în ratingul Băncii Mondiale DoingBusiness.

Construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni.

Să înceapă implementarea Strategiei naţionale de cercetare şi inovare pînă în 2020 etc.

Programul maxim în viziunea ministrului Economiei, Valeriu Lazăr, arată aşa: „Dacă dă Dumnezeu şi toamna vom trece cu succes prin procedura democratică a alegerilor parlamentare, dacă vom continua cele începute, dacă vom mai avea la dispoziţie încă un mandat de 4 ani, noi vom putea liber să corectăm prognoza creşterii economice pînă la 7-8%”.

Opt scriem, patru şi jumătate – în minte

În nouă luni ale anului 2013, potrivit raportului Ministerului Economiei, PIB a crescut cu 8% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012. „Creşterea de 8% este una dintre cele mai înalte din regiune, în pofida criticilor la adresa noastră”, - a raportat cu mîndrie Valeriu Lazăr. Şi imediat a criticat poziţia unor experţi, care consideră că în anul 2013 economia moldovenească pur şi simplu şi-a revenit după seceta catastrofală din 2012, iar creşterea reală a constituit nu 8%, ci 4-5%.

“Haideţi să vedem cît a fost scăderea PIB în 2012 – 0,7%. Iar timp de nouă luni ale anului trecut, PIB a crescut cu 8%. Adică, creşterea economică reală a constituit nu mai puţin de 7%”, - a declarat ministrul Economiei, fără a intra în detalii despre calitatea şi structura creşterii economice declarate. Or, anume acestea constituie obiectul criticii experţilor economici, potrivit cărora, cu ajutorul statisticii pot fi desenate orice cifre.

De exemplu, economiştii de la Centrul Analitic „Expert-Grup” consideră că în 2013 creşterea economică a fost determinată, în special, de roada bogată şi de devalorizarea leului, fapt ce a stimulat exportul, precum şi de „politica monetară expansionistă”, ce a determinat ieftinirea creditelor.

Potrivit prognozei macroeconomice preliminare a Ministerului Economiei pentru 2014-2017 (numită de Valeriu Lazăr „conservatoare”), creşterea anuală a PIB-lui în această perioadă va constitui în medie 4,5%. Ponderea industriei în structura PIB va trebui să crească de la 14,1% în 2014 pînă la 14,5% în 2017, a construcţiilor – de la 3,5% pînă la 3,7%, a comerţului intern – de la 13,5% pînă la 14%. Potrivit prognozelor, salariul mediu nominal se va majora pînă în 2017 cu 31,5% şi va constitui 5525 de lei. Ministerul Economiei prognozează pe termen mediu şi fluctuaţii valutare „nesemnificative” – de la 13,3 lei pînă la 14,1 lei pentru un dolari SUA.

Memorandumul cu FMI nu va fi

Valeriu Lazăr consideră, că în viitorul apropiat, guvernul nu va reuşi să semneze noul memorandum de colaborare cu Fondul Monetar Internaţional. Iar pentru aceasta sînt cîteva motive obiective.

„Haideţi să începem cu faptul că FMI, de regulă, nu semnează programe de colaborare cu guvernele, care mai au 10 luni pînă la sfîrşitul mandatului. De obicei, asemenea programe se încheie pe un termen mediu – 3-4 ani. Iar noi ne aflăm acum în situaţia cînd mandatul actualului guvern se încheie în decembrie curent. De aceea, şi noi, şi ei, căutăm cea mai optimă formă de colaborare”, a explicat presei Valeriu Lazăr.

Astfel, ministrul Economiei, de fapt, a negat declaraţiile superiorului său – premierului Iurie Leancă, care pe parcursul ultimei luni (în cadrul activităţii misiunii de evaluare a FMI) a afirmat de mai multe ori că noul program de colaborare cu Fondul Monetar Internaţional va fi semnat în timpul apropiat.

Pe de o parte, Fondul Monetar Internaţional, într-adevăr, preferă să controleze acţiunile ţărilor-recipiente pe parcursul unei anumite perioade (cel puţin doi ani). Semnarea unui nou program de colaborare cu Chişinăul, cu 10 luni înainte de alegeri nu are sens pentru Fondul Monetar Internaţional – cine ştie cum se va încheia campania electorală şi cine va veni la putere în Moldova? Pe de altă parte, un program cu FMI este o garanţie financiară. Inclusiv în relaţiile cu alţi creditori, care în mod obligatoriu se uită cum lucrează FMI cu o ţară sau alta şi dacă aceasta are un acord de colaborare cu FMI.

Potrivit lui Valeriu Lazăr, deşi Chişinăul nu a semnat un nou memorandum cu FMI, „noi continuăm să ne consultăm cu Fondul pe diverse probleme şi lucrăm ca şi cum am avea un program”. Mai mult, ministrul afirmă că guvernul şi Fondul Monetar Internaţional, „cu foarte mici excepţii, nu au absolut nicio divergenţă”. Însă după mai multe întrebări sugestive, ministrul a recunoscut, totuşi, că există unele divergenţe. Şi destul de principiale. În primul rînd, în ce privește cota TVA la producţia agricolă şi la zahăr.

FMI insistă asupra revenirii la cota standard de 20%, Guvernul, din motive binecunoscute, se opune şi insistă asupra menţinerii taxei de 8%. Totuşi, în pragul alegerilor parlamentare, o confruntare cu producătorii agricoli în condiţiile Moldovei agrare poate avea consecinţe negative. Potrivit presei, anume din cauza acestei divergenţe principale, pe 30 ianuarie, misiunea de evaluare a FMI a părăsit Chişinăul, fără a face bilanţul activităţii sale şi fără a participa la tradiţionala conferinţă de presă cu premierul.

În afară de faptul că în viitorul apropiat partea moldovenească nu va reuşi să semneze noul memorandum, ministrul Economiei a mai menţionat că Republica Moldova nu mai are nevoie de susţinerea financiară a Fondului Monetar. Guvernul acum are nevoie de FMI mai mult în calitate de consilier financiar, decît de sponsor. Or, de regulă, Fondul Monetar creditează destul de rar bugetele. În special, toate resursele lui sînt utilizate pentru suplinirea rezervelor valutare ale Băncii Naţionale. În anul 2009, în perioada de criză, Moldova avea nevoie de injecţii financiare din partea creditorilor, de aceea, programul încheiat atunci cu FMI a fost unul anti-criză.

În prezent, situaţia e alta. „Slavă Domnului că acum noi am atins un maxim istoric al rezervelor valutare de 2,8 mild. dolari, care acoperă peste cinci luni de import, în timp ce norma este de 3-4. Aşa că noi nu avem nevoie de finanţarea din partea Fondului Monetar”, a declarat ministrul Economiei.

”Moldtelecom”: vînzarea se amînă din nou

Potrivit lui Valeriu Lazăr, în următoarele trei săptămîni, guvernul va trebui să decidă ce va face cu „marea” privatizare.

În 2014, autorităţile planificau să scoată la vînzare, conform proiectelor individuale elaborate cu susţinerea consultanţilor independenţi internaţionali, 13 întreprinderi importante, inclusiv operatorul naţional de telefonie fixă „Moldtelecom” (capitalul social – 984,2 mil. lei), RED Nord şi RED Nord-Vest (181,6 mil. şi 86,1 mil. lei, respectiv), CET-Nord (117 mil. lei), Centrala hidroelectrică de la Costeşti (16 mil. lei), combinatul de divinuri de la Bălţi “Barza Alba” (135,5 mil. lei, Combinatul SA “Aroma” de la Chişinău (68 mil. lei).

Însă acum, Ministerul Economiei nu mai este atît de optimist în privinţa „marii” privatizări. Rezultatele ultimei runde de privatizare, care a avut loc în noiembrie-decembrie 2013, precum şi conjunctura regională i-au pus pe gînduri pe cei de la minister în privinţa oportunităţii scoaterii la vînzare a 13 obiecte mari de stat.

La finele anului trecut, la mezat a fost scos patrimoniu de stat la preţul de start de 1,14 mild. lei, dar au fost obţinute vînzări de doar 100 mil. lei. Şi acelea, precum a menţionat ministrul, „cu mare greu”. Totodată, cumpărătorii s-au dovedit a fi exclusiv investitori locali: companiile străine nu au manifestat mare interes faţă de privatizarea moldovenească.

„Noi putem doar să presupunem de ce, dar acesta este un semnal pentru noi”. Dar, precum arată şi practica, „pentru active mari şi importante, mai ales pe pieţele reglementate, într-un an electoral, este foarte greu de găsit cumpărători, deoarece activitatea unor asemenea operatori mari deseori depinde de factorii politici”.

Acum, potrivit ministrului Economiei, este efectuată „o testare atctivă a pieţei”, dar deja putem spune că „rezultatele pentru soluţionarea problemelor bugetare sînt foarte modeste”. În paralel, la solicitarea părţii moldovene, apetitul potenţialilor investitori este tatonat şi de Corporaţia Financiară Internaţională. Rezultatele tuturor acestor tatonări vor fi făcute publice peste două-trei săptămîni – atunci guvernul va decide ce va face cu „marea” privatizare.

În ceea ce priveşte aşa-zisa „mica” privatizare, atunci următoarea rundă a acesteia va avea loc nu mai devreme de marite-aprilie, deoarece toate întreprinderile, inclusiv cele de stat, sînt ocupate acum cu elaborarea şi prezentarea rapoartelor anuale, în baza cărora ulterior vor fi precizate ofertele de privatizare.

Tergiversarea Iaşi-Ungheni

Una dintre priorităţile anului 2014 anunţate de Ministerul Economiei este darea în exploatare a gazoductului Iaşi-Ungeni. Care pînă la soluţionarea problemei privind umplerea lui cu gaz ieftin va avea o importanţă mai mult decorativ-smbolică, ca un proiect de eurointegrare şi va îndeplini funcţia de „aerodrom de rezervă”, ce poate fi pus în funcţiune în cazuri de forţă majoră.

Însă problema dării în explotare a gazoductului Iaşi-Ungheni este la fel de încurcată ca şi umplerea lui cu gaze ieftine. Apăsînd pe 27 august 2013 pe un buton simbolic, care a însemnat demararea lucrărilor de construcţie, premierii Moldovei şi României, Iurie Leancă şi Victor Ponta, au anunţat că gazoductul Iaşi-Ungheni va fi construit pînă la finele anului 2013 (pînă pe 20 decembrie). Şi au promis să urmărească personal cum decurg lucrările. Însă încă la sfîrşitul lunii septembrie, cînd la construcţia îngheţată a venit în inspecţie preşedintele României Traian Băsescu, maistrul construcţiei a declarat că obiectul va fi dat în exploatare doar în februarie 2014.

La începutul acestui an s-a dovedit că construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni din nou se tergiversează, deoarece nu a fost selectată compania, care va trasa conductele în bazinul Prutului. De aceea, orientativ, data finalizării construcţiei a fost numită 31 martie 2014. Iar marţi, în cadrul conferinţei de presă susținută de Valeriu Lazăr aflăm că, potrivit contractului, semnat de către Ministerul Economiei cu compania-executantă, termenul limită de dare în exploatare a gazoductului a fost stabilit sfărşitul lui iunie-începutul lui iulie.

„E altă chestiune că conducerea politică a ambelor ţări a rugat compania să facă tot posibilul pentru a reduce acest termen şi să finalizeze lucrările, de exemplu, în aprilie. Executantul a avut o atitudine foarte înţelegătoare faţă de rugămintea persoanelor sus-puse de pe ambele maluri ale Prutului. Însă lucrările sînt complexe: multe elemente ale gazoductului trebuie confecţionate la comandă, trebuie construită o staţie de compresoare, de efectuat un şir de alte măsuri. Asta nu e cum te-ai duce la magazin după produse. De aceea, constructorii au venit şi ne-au spus că ei, desigur, ar vrea să termine lucrările în aprilie, însă totuşi solicită să revină la termenul iniţial. Iar termenul iniţial este iunie – iulie. Aceasta este realitatea obiectivă”, a declarat Valeriu Lazăr.

În afara termenelor de dare în exploatare a gazoductului, în ultimul timp tot mai acut se pune problema umplerii gazoductului. În cadrul ceremoniei solemne de lansare a lucrărilor de construcţie, premierul român Victor Ponta a promis că primele livrări de gaze în Moldova prin gazoductul Iaşi-Ungheni vor fi efectuate deja în aprilie 2014. Însă, săptămîna trecută, ministrul român al Energeticii, Constantin Niţă, a declarat că România va începe exportul gazelor în Modova doar atunci cînd va satisface consumul intern din propriile surse. Adică, în cel mai bun caz, peste 2-3 ani.

Săptămîna viitoare, premierul Victor Ponta vine într-o vizită oficială la Chişinău. Poate premierul român va clarifica situaţia în jurul gazoductului Iaşi-Ungheni şi din nou va promite ceva?