Chiril Lucinschi: „Nu am ce ascunde”

Foto: timpul.md

Irina Astahova

Cu Chiril Lucinschi, preşedintele Comisiei parlamentare pentru cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media, ne-am întîlnit după ceremonia de deschidere a Festivalului Filmului Rusesc, care se desfăşoară zilele acestea la Chişinău. În cadrul festivalului spectatorii moldoveni vor avea posibilitaeta să privească nu numai cele mai bune filme ale cineaştilor ruşi, dar şi peliculele clasice ale studioului „Moldova-Film”. Discuţia noastră de două ore însă nu s-a limitat doar la relaţiile culturale dintre cele două popoare. Nu am putut să nu-l întreb pe domnul Lucinschi despre activitatea lui parlamentară nemijlocită, dar şi despre zvonurile care circulă în jurul lui.

Despre modul în care spectatorul moldovean va putea recepţiona canalele ruseşti după Anul Nou, de ce poporul trebuie să cunoască sursele de finanţare ale presei electronice şi despre întrebările înaintate deputatului de către Comisia Naţională pentru Integritate, Chiril Lucinschi a vorbit într-un interviu acordat Irinei Astahova.

- Pe de o parte, vedem o înrăutăţire a relaţiilor cu Rusia, ca o consecinţă a politicii externe a Moldovei. Pe de altă parte, dumneavoastră promovaţi filmul rusesc şi pledaţi pentru extinderea contactelor dintre ţările noastre. Nu credeţi că aici există nişte contradicţii?

- Desigur, discuţiile despre preţul la gaze şi interdicţiile comerciale pot agrava orice relaţii. Însă cooperarea umanitară trebuie continuată. Şi nu văd aici niciun fel de contradicţii.

Desfăşurarea Zilelor Filmului Rusesc în Moldova este un plus pentru dezvoltarea relaţiilor noastre. Totodată, datorită acestui festival şi comunicării cu organizatorii, eu personal am reuşit să întorc în ţară patru pelicule – operele de artă ale studioului „Moldova-film”, care au fost digitalizate de către specialiştii ruşi. Acestea sînt: „Omul care merge după soare” (1961, regizor Mihai Calic), „Poienele roşii” (1967, regizor Emil Loteanu), „Între cer şi pămînt” (1975, regizori Mihail Bădicheanu şi Valeriu Harcenco), „Lăutarii” (1972, regizor Emil Loteanu).

Cînd Fondul rus de filme (Госфильмофонд) a obţinut finanţare pentru digitalizarea filmelor, prin acest proces au trecut şi peliculele moldoveneşti. Patru dintre aceste filme digitalizate le-am obţinut în dar de la prietenii noştri din Rusia. Acest gest din partea Rusiei şi a organizatorilor festivalului este unul foarte valoros.

În Moldova există o arhivă în care sînt păstrate originalele filmelor. Dar ele sînt pe bobine, pe peliculă şi să le priveşti în situaţia cînd toţi sînt deja alintaţi cu tehnologiile moderne este, practic, imposibil şi din punct de vedere tehnic. Iar calitatea filmelor pe peliculă este incomparabilă cu filmele de pe purtătorii electronici.

Dar problema nu constă atît în digitalizare, dar şi în restaurarea multor filme. Pentru aceasta sînt necesare mijloace substanţiale. Mai mult, este nevoie de profesionişti capabili să facă acest lucru migălos, deoarece este un proces tehnologic destul de voluminos, care ia mult timp.

Astăzi noi avem sarcina să digitalizăm absolut toate originalele operelor de artă păstrate în fondul de stat al filmelor. În aşa fel noi le vom putea demonstra în format larg, dar cel mai important, le vom putea difuza la televiziune. Graţie acestui festival, noi am obţinut posibilitatea, în primul rînd, să discutăm problema digitalizării cu specialiştii ruşi şi, în paralel, în cadrul Săptămînii Filmului Moldovenesc – să demonstrăm filmele noastre, deja digitalizate, la Moscova.

Apropo, în timpul discuţiilor cu cineaştii a apărut ideea de a introduce modificări în legislaţie, astfel încît fiecare post de televiziune din Moldova să poată difuza, o dată pe an, în prime-time, filme de acest gen. Este clar că trebuie creat un registru special al filmelor digitalizate. Iar Centrul Naţional de Cinematografie, care va fi creat după adoptarea noii legi privind cinematografia, va trebui să alcătuiască lista peliculelor digitalizate, nu doar ale operelor de artă create de „Moldova-Film”, dar şi a filmelor din perioada modernă.

Trebuie susţinută această artă, care, în principiu, este pentru noi una tradiţională. Astăzi noi nu avem nicio instituţie publică care să elaboreze politici în domeniul cinematografiei. După ce departamentul pentru cinematografie a fost desfiinţat, la Ministerul Culturii doar un singur specialist se ocupă cu aceste probleme. În oricare altă ţară, în asemenea condiţii, cinematografia ar fi murit demult, iar la noi ea este încă vie, apar mulţi tineri care lansează peste hotare filme de scurt metraj. Aceasta denotă faptul că la noi mai există tradiţii, că cinematografia se dezvoltă în afara cadrului legislativ şi acest proces trebuie susţinut.

- Cînd va fi adoptată noua lege privind cinematografia şi care va fi esenţa acesteia?

- Noi luptăm pentru ea de doi ani, iar astăzi este pregătită deja a doua versiune a ei. Prima versiune a fost mai mult o prezentare de intenţii. Pe parcurs am primit circa 150 de observaţii de la toate organele, proiectul a fost discutat la guvern şi iată acum avem a doua variantă.

Esenţa proiectului constă în faptul că statul renunţă la finanţarea totală a cinematografiei, pentru că acest lucru este imposibil şi acest lucru nu există în nicio altă ţară. În schimb este prevăzută cofinanţarea din partea statului, în bază de concurs, care va fi organizat de Centrul Naţional pentru Cinematografie. Crearea Centrului Naţional pentru Cinematografie, de asemenea, este prevăzută în proiectul de lege. Acesta va avea trei funcţii principale: în primul rînd – de depozitar al arhivei; doi – va gestiona registrul filmelor ce vin şi se produc în R.Moldova; trei – se va ocupa de elaborarea politicilor în domeniul cinematografiei. Însă asupra punctului trei încă nu am convenit cu Ministerul Culturii, care consideră că anume el trebuie să elaboreze politici în acest domeniu. Cel mai important lucru este că această nouă structură trebuie să devină un centru de coordonare a întregii activităţi din domeniul cinematografiei.

- Să revenim la problema relaţiilor cu Rusia. Circulă zvonuri că posturile ruseşti de televiziune intenţionează să sisteze colaborarea cu companiile moldoveneşti începînd cu anul viitor şi noi nu vom mai putea privi emisiunile ruse în grila posturilor TV7 sau Prime. Este adevărat? Explicaţi-ne, vă rog, situaţia.

- Nu pot să clarific nimic, deoarece nu am informaţie directă de la NTV sau Pervîi kanal din Rusia. Şi nici nu m-am străduit să aflu acest lucru. Activitatea a doi agenţi economici este determinată de un contract, care la moment este în vigoare. Apropo, popularitatea pe care o au posturile ruseşti în Moldova a fost obţinută anume datorită colaborării cu companiile moldoveneşti, din anul 1993, cînd a dispărut sistemul de integrare. De aceea, dacă cineva crede că pentru prezenţa Primului canal, NTV, RTR şi altor posturi în Moldova nimeni nu plăteşte, greşeşte amarnic. Problema este că persoanele ce nu pricep nimic în acest domeniu încearcă să speculeze pe această temă şi spun că emisiunile ruseşti ne vin gratuit. Nu este adevărat.

În rîndul al doilea: cînd se spune că, în special, la postul NTV au fost tăiate blocuri informaţionale, aceste declaraţii sînt nişte speculaţii şi minciuni sfruntate. Este clar că acesta este rezultatul unor înţelegeri din culise pentru a putea genera scandaluri în jurul canalului ce cooperează cu NTV. Eu nu pot monitoriza alte canale, dar mă îndoiesc că acolo ar putea exista cenzură. Cel mai interesant este că în 2005-2006, cînd aceşti oameni care acum încearcă să se plîngă lui Putin pe „activitatea anti-rusească” a posturilor moldoveneşti, au furat, în mare parte, Pervîi kanal. Mai mult, un an şi jumătate acest post a fost difuzat ilegal, iar ştirile erau tăiate ca în varză. O asemenea intervenţie şi cenzură în televiziunea moldovenească nu a mai existat pînă atunci.

Astăzi mulţi dintre specialiştii competenţi nu pun la îndoială faptul că politica bilaterală în cadrul contractului semnat cu postul rusesc este respectată şi că acesta nu prevede că ştirile ce vin de la Moscova pot fi distorsionate. Nimeni nu se ocupă cu aşa ceva.

- Şi totuşi confirmaţi: după Anul Nou veţi lucra cu Moscova, ţinînd cont de statutul dvs. de coproprietar al postului TV7?

- Eu nu mă ocup de activitatea operativă la TV7. Există management, directoratul postului TV. Ziua mea de muncă este alcătuită totalmente din problemele activităţii în parlament, în calitate de preşedinte al comisiei, în denumirea căreia sînt şase direcţii. Pe fiecare dintre acestea sînt oameni vii, care vor să se întîlnească, să discute proiecte de lege, idei. Nu ştiu la cine în comisie sînt mai multe direcţii ca la mine. Poate doar la Veaceslav Ioniţă, care conduce comisia pentru economie. În afară de aceasta, mai există şi activitatea de partid, căreia îi dedic timpul rămas. Eu nu am timp să mă ocup de problemele postului. Deşi aceasta nu înseamnă că sînt indiferent. Comunic cu colegii din Moscova şi nu doresc ca relaţiile noastre în domeniul umanitar să se înrăutăţească. Pe de altă parte, dacă sînt observaţii privind difuzarea în Moldova, aceste probleme sînt foarte simplu reglementate de contractele în vigoare. Însă pînă în prezent asemenea pretenţii nu au fost exprimate din partea proprietarilor, a conducerii companiilor ruseşti.

- Se spune şi chiar se scrie că holdingul dvs. a fost creat cu ajutorul oligarhului român Sorin Ovidiu Vântu. Există o asemenea colaborare, contacte? Povestiţi-ne mai multe despre „amprenta românească”.

- Unde aţi găsit asemenea prostii? Cînd oamenii au asemenea fantezii, mai bine ar scrie cărţi. Eu am aflat despre existenţa lui Sorin Ovidiu Vântu cred că prin anul 2009. Dar, mă scuzaţi, prea tîrziu ca să creez holdingul media, care a fost deja creat pînă în 2009. Mai mult, ce legătură are el cu relaţiile mele personale cu colegii din Moscova, cu care am început toate acestea? Acestea sînt nişte aberaţii. Cred că aceste versiuni sînt lansate pentru cei care nu au mers la şcoală sau au învăţat prost.

- Poate lumea crede că dvs. mai lucraţi şi cu alte posturi TV? Cu Publika, de exemplu.

- E o versiune veche. Acum toţi ştiu cine are legătură cu acest post de televiziune. Eu înţeleg că aceste afirmaţii se fac din invidie – nu l-au distrus în 2005, a supravieţuit, a creat ceva şi încă se menţine la suprafaţă. Eu întotdeauna am pornit de la premisa că toate proiectele trebuie să fie comerciale, dar nu politice. Toate proiectele politice, mai devreme sau mai tîrziu, dispar.

- Dar televiziunea, oricum, este un instrument de influenţă.

- Desigur, ea influenţează. Şi trebuie să înţelegem cum acţionează. Televiziunea poate trişa – observăm foarte des acest lucru acum, - sau TV corespunde principiilor de etică profesională. Dar sarcina principală pe care trebuie să o avem este de a atrage cît mai mulţi telespectatori, oferindu-le un produs televizat calitativ, pentru a creşte ratingul şi postul să poată supravieţui. Din păcate, constat că acest lucru e din ce în ce mai greu de realizat în Republica Moldova.

- Dar oare Moldova are nevoie de atîtea posturi TV? Apropo, cîte sînt?

- 40 de licenţe de difuzare au fost eliberate pe ţară. Cînt vorbim de emitere în general, avem în vedere cinci-şase canale, care sînt concentrate la Chişinău. Acest lucru nu este corect. Sînt şi posturi care activează în regiuni, ele sînt vizionate şi ele tot trebuie dezvoltate. Am purtat negocieri cu conducătorii acestor companii şi poate le vom ajuta cu conţinut gratuit, o perioadă. Dar să spunem că 40 de posturi sînt multe sau puţine? Numărul lor nu poate fi limitat. Eu cred că telespectatorul trebuie să decidă cîte posturi vrea să privească.

- În timpul apropiat, parlamentul va examina proiectul de modificări la Codul radioteleviziunii, care vor cere dezvăluirea numelor proprietarilor posturilor radio şi TV. Pentru ce e nevoie de acest proiect? Credeţi că se vor încinge spiritele în cadrul examinării acestuia?

- Da, proiectul de lege există, a fost aprobat de toate comisiile şi am pregătit un raport pentru prima lectură. De ce e nevoie de el? În primul rînd, există foarte multe recomandări din partea structurilor internaţionale şi europene – pentru toate ţările membre ale Consiliului Europei.

Însă, în realitate, această prevedere nu va dezvălui cine într-adevăr influenţează politica editorială a postului TV din Moldova. Dar şi pe telespectatori acest lucru în mare parte nu îi interesează. Ei zic: „la televizor au spus”. Pentru ei televizorul este o sursă credibilă şi nu contează cui aparţine postul. Iar dacă e să mergem exclusiv pe calea transparenţei informaţiei privind proprietarii, eu nu cred că acest fapt va soluţiona multe probleme. De aceea, noi am adăugat încă o componentă, care la fel se regăseşte în recomandările, dar nu în cerinţele Europei. Aceasta se referă la prezentarea anuală a raportului financiar, indicînd sursele de finanţare a posturilor. Apropo, în opinia mea, nu este corect că vorbim doar despre televiziune.

Deoarece dacă vorbim despre manipularea opiniei publice, atunci informaţia este difuzată, de obicei, nu de posturile TV, dar de ziare şi site-uri. Televiziunea doar constată ce au transmis alte mijloace de informare în masă. Astăzi, televiziunea captează informaţia. Iar cui aparţine un site sau altul e mai greu de depistat.

Este important să cunoaştem sursele de finanţare ale posturilor de televiziune. Ori ele lucrează exclusiv în condiţii comerciale, ori există cineva care pur şi simplu pompează încolo foarte mulţi bani. În prezent există două posturi finanţarea cărora constituie jumătate din tot bugetul pieţei de publicitate. Totodată, ele nu-şi ascund cheltuielile. Acest lucru vorbeşte de la sine. Opinia publică îşi va face singură concluziile.

- Dar oare toată această informaţie nu este la fisc?

- Băncile, de exemplu, deţin date concrete despre proprietarii oricărei companii, ce gestionează un organ de presă. Dar noi vorbim despre informaţia publică. Noi am obţinut o concluzie interesantă de la Centrul Naţional Anticorupţie, angajaţii căruia au găsit un substrat de corupţie. Cum poate exista un asemenea substrat în legea care prevede transparenţa finanţării şi structurii proprietarilor? În concluzie era scris: autorii ideii sînt ...

- …persoane interesate?

- Acolo era scris mult mai dur: promovează unele interese pentru a face să dispară unele publicaţii.

- Dar este logic: deoarece dvs. sînteţi şeful comisiei parlamentare şi aveţi legătură cu posturile TV. Proprietarii altor posturi cred că dvs. vreţi să obţineţi astfel toată informaţia financiară pentru a o utiliza în scopuri personale.

- Eu aş mai înţelege dacă, în primul rînd, proiectul de lege ar fi fost elaborat de mine. Dar el a fost creat în colaborare cu Centrul pentru Jurnalism Independent. În al doilea rînd, există recomandările organizaţiilor internaţionale care sînt făcute nu doar pentru R.Moldova. Apropo, cînd acest proiect a fost examinat, eu am plecat la Bruxelles, unde organizaţiile europene neguvernamentale notorii, împreună cu reprezentanţii Consiliului Europei şi ai Parlamentului European, au discutat această chestiune, ce se referă la toate ţările UE.

Desigur, fiecare ţară îşi are particularităţile sale, dar în Europa există opinia că în această lege trebuie să se regăsească şi presa, şi bloggerii. Deocamdată, acolo nu există o poziţie comună în privinţa unei directive. Toţi înţeleg perfect că datele trebuie făcute publice, dar nu pot determina limita, care nu trebuie depăşită. Chiar săptămîna trecută am avut o întrevedere cu directorul organizaţiei Transparency International din Germania. El a spus: “Cînd veţi adopta această lege, să mi-o trimiteţi şi mie, o să vă prezint drept exemplu în Germania”.

- Recent, Comisia Naţională pentru Integritate și-a îndreptat atenţia asupra dvs. Ce pretenţii v-au fost înaintate?

- Eu personal nu am primit nicio pretenţie din partea acestei comisii. Această comisie trebuie să verifice ca fiecare funcţionar public să-şi declare corect veniturile şi să nu ascundă nimic. În acest sens, declaraţia mea de venit corespunde în totalitate condiţiilor stabilite de lege, deşi unii încearcă să inventeze diferite poveşti. Eu mi-am depus declaraţia, nu am ce ascunde. Din păcate, informaţia eronată, legată de suspiciunile comisiei la adresa mea a fost difuzată doar de un post. Deşi eu nu ştiu nici pînă astăzi: am fost vizat sau nu? În orice caz, dacă m-au făcut cu atîta ușurinţă bănuit, acuzat, iar decizia comisiei nu există, atunci trebuiau să scrie: comisia nu are întrebări faţă de Lucinschi. Aceasta este culmea neprofesionalismului. Mai mult ...

- veţi merge în judecată?

- Eu nu mă judec cu presa, din principiu. Pur şi simplu consider că aceasta este o încercare de manipulare a opiniei publice, pentru a mă discredita ca deputat.

- Poate este vorba despre acutizarea luptei politice, în ajunul alegerilor?

- Dacă este vorba despre politică, atunci de ce, potrivit „noutăţilor”, era examinată chestiunea privind trei membri ai unuia şi aceluiaşi partid? Anterior a fost o altă chestiune – cinci membri ai unui partid.

- Luptă în interiorul coaliţiei?

- Este factorul politic. Nu cred că cineva dă indicaţii concrete de sus pentru fiecare zi. E o verticală destul de complicată. Cei care au lansat această informaţie au avut, cu siguranţă, scopul de a ponegri nu numai persoanele, dar şi de a ştirbi imaginea partidului. Din păcate, cred că această iniţiativă a pornit de jos. Probabil au decis să-şi demonstreze loialitatea. Desigur, a fost o perioadă de conflict. Dar nu poţi să trăieşti doar cu conflictele din trecut. Acest fapt dăunează coaliţiei. Şi subminează încrederea faţă de această sursă de informaţie.

- Veţi merge pe 3 noiembrie să unificaţi coaliţia?

- Problema nu este în coaliţie. Lucrurile trebuie privite în context, în ce moment a apărut ideea mitingului şi de ce? Consider că întreaga societate are dreptul să iasă la miting. În condiţiile în care se încearcă monopolizarea acestui drept şi clătinarea bărcii în ţară, în interesele unor forţe politice, cealaltă parte a societăţii, care nu este de acord cu aceasta, are tot dreptul să se pronunţe în acest sens. De aceea, eu voi veni la miting.