X 
Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Victor Ivanes: Interdicţiile există atîta timp cît acestea sînt convenabile

13 sep. 2013,, 18:29   Economie
15864 6
Foto: sanatate.md
Preşedintele Clubului Oamenilor de Afaceri „Sodrujestvo”, Victor Ivanes, îndeamnă businessmenii să-şi asume riscul şi să investească în Transnistria. În opinia lui, procesul de apropiere a celor două maluri va decurge mai repede, dacă acest lucru le va fi convenabil oamenilor de afaceri, atît din dreapta, cît şi din stînga Nistrului. Declaraţia pare a fi provocatoare, mai ales pe fundalul ultimelor evenimente legate de tensionarea relaţiilor dintre Moldova şi Rusia. Însă cine nu riscă, acela nu riscă. Despre particularităţile businessului transnistrean, dar şi despre businessul cu probleme politice, i-a relatat într-un interviu Irinei Astahova, omul de afaceri din Rîbniţa Victor Ivanes.

- Cum se începe o afacere în Transnistria?
- La fel ca şi oriunde. De la iniţiativă. Eu am avut noroc, pentru că în afară de iniţiativă am avut parte şi de susţinerea părinţilor, care aveau afaceri în domeniul alimentaţiei publice şi de capital de start. Am început la 14 ani, la sfîrşitul anilor 80, cînd mi-am deschis prima cooperativă. Pe atunci erau în vogă şireturile de diferite culori, iar noi cu prietenii le coloram în subsol, iar apoi le vindeam la piaţă. Asta pentru a nu cere bani de la mama şi tata. Apoi, la 15 ani, am vrut să-mi deschid propriul bar. Mi-am ales şi o instituţie – acolo era cîndva o terasă de vară. Iar la 18 ani eu am obţinut această suprafaţă şi mi-am construit acolo primul bar. Desigur, familia m-a ajutat. Peste doi ani, am deschis a doua instituţie de alimentaţie publică. Apoi, pe spirală, am demarat noi proiecte. Ce m-a ajutat? Am simţit întotdeauna susţinerea părinţilor – şi morală, şi materială. Deşi eu am propria istorie de credit.

- Şi în băncile din Chişinău?

- Sigur că nu. Deşi m-am adresat de cîteva ori, îmi era pur şi simplu interesant. Nicio bancă din dreapta Nistrului nu a avut curajul să-mi dea credit.

- Istoria de credit din Transnistria e curată?

- Dacă cineva spune că are o istorie de credit impecabilă, să nu-l credeţi. Istorii ideale nu există. Afacerile, mai ales în spaţiul post-sovietic, sînt o chestiune imprevizibilă – oricînd pot apărea impedimente, probleme, eşecuri.

- Are sens noţiunea „businessmanul din Rîbniţa”, prin analogie cu rusescul „businessmanul din Petersburg”, avînd în vedere că liderul Transnistriei, Evgheni Şevciuk, este originar din Rîbniţa?

- Deocamdată nu. Dar la Tiraspol, uneori aceasta se simte, oamenii de afaceri din oraşul nostru nu sînt prea bine văzuţi. Poate din cauza că unii dintre ei sînt consideraţi cei mai bogaţi oameni din Moldova.

- Ce afacere este convenabilă în Transnistria?

- Acum sînt nişe libere aproape pe toate direcţiile. În domeniul serviciilor aici există un potenţial nemărginit. Intră şi dezvoltă-te pînă la actualele capacităţi ale Ucrainei sau Moldovei. Desigur, de pe timpurile URSS s-au păstrat giganţii industriei, ca de exemplu uzinele metalurgică şi cea de ciment din Rîbniţa, fabrici de unt, activează fabricile de confecţii, de încălţăminte, întreprinderi din sfera serviciilor, comerţ, ramura de construcţii, agricultura. Sînt bănci, dar nu ajung mijloace creditare, concurenţa este deocamdată slabă. Este nevoie de investiţii pentru „a relansa” Transnistria.

- Dacă există un potenţial de activitate atît de vast, ce împiedică businessul moldovenesc sau internaţional să vină pe malul stîng?

- Răspunsul e simplu – oamenii de afaceri spun: „Noi nu ştim ce va fi cu noi, ce va fi cu proprietatea noastră pe acest mal”. Unii se gîndesc altfel: „Aveţi o piaţă mică, doar 270 de mii de oameni – ce voi cîştiga?” Dar afacerea e afacere. Aici întotdeauna există şi risc. Pur şi simplu, veniţi şi lucraţi. Dacă este dorinţă, totul e posibil.

Spre exemplu, pe piaţa din Transnistria a intrat cea mai mare reţea de magazine din Ucraina şi Moldova „Fourchette”, a fost deja semnat un acord de construcţie a unei reţele comerciale pe teritoriul Transnistriei, 10 poziţii imediat. Deja au început lucrările de construcţie a primului supermarket la Tiraspol. Acesta este concurentul direct al „Sheriff”-ului, care are opt supermarkete mari în regiune. De asemenea, cîteva companii moldoveneşti ce activează în domeniul comerţului şi serviciilor, au solicitat susţinerea clubului nostru.

- Nu este exclus că Moldova va semna totuşi în viitorul apropiat acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană. Însă businessul transnistrean nu participă la procesul de adaptare la piaţa europeană şi va rămîne pe dinafară. Se discută această problemă cu membrii clubului Dvs.? Sînteţi gata de comerţul liber cu UE?

- Voi răspunde cu o întrebare: dar cîte întreprinderi din Moldova sînt gata să colaboreze cu UE? La Rîbniţa este Uzina Metalurgică şi cea de ciment, care vor reuşi şi care, din cîte sînt informat, se pregătesc să corespundă standardelor UE. Și este puţin probabil că celelalte vor putea concura cu companiile europene – nu au capacitatea necesară.

- Dar e posibil că producătorii agricoli transnistreni vor dori să-și exporte producţia în UE.

- Eu cred că puţini dintre producătorii agricoli din regiunea moldovenească vor putea face acest lucru în viitorul apropiat. Chiar pe piaţa locală, roşiile noastre, spre exemplu, vor fi închise de cele din Turcia. Noi nu sîntem competitivi. Şi putem activa în această direcţie exclusiv cu Federaţia Rusă. Dar nu cu Moscova sau Sankt-Petersburgul – aceste oraşe sînt invadate cu produse din Turcia şi China. Mai există Siberia, Orientul Îndepărtat, unde noi întotdeauna, chiar şi în anii 90, trimiteam conserve, legume şi fructe. Pentru a face comerţ cu UE, trebuie să trecem complet la alte standarde, care acum în Transnistria nu sînt implementate.

Din păcate, întreprinderile transnistrene au probleme, chiar dacă vor să-şi exporte producţia în Rusia, nemaivorbind de UE. În special, cu acreditarea. De exemplu, combinatul de carne din Tighina. De cîţiva ani deja îşi exportă producţia pe malul drept. Totul e legal. Noi am hotărît să ne extindem activitatea şi să exportăm în FR. Pentru aceasta avem nevoie de acreditare de la Ministerul Agriculturii al R.Moldova. Noi pregătim documentele, le depunem şi ... deja un an aşteptăm răspuns. Am scris demersuri oficiale. Iniţial ne spuneau: puterea se schimbă, aşteptaţi. Apoi: legislaţia se modifică, aşteptaţi. Şi iată aşteptăm de un an. Nicio mişcare.

- Cînd vorbim despre Transnistria, în primul rînd avem în vedere problemele politice dintre malul stîng şi malul drept. Însă Dvs. aţi spus cîndva că toate problemele dintre cele două maluri nu ţin de sfera politicului, ci de interese. Descifraţi, vă rog.

- Oamenii sînt ghidaţi de interese. Dacă oamenii de afaceri vor merge în întîmpinare, atunci totul se va mişca din loc. Cred că atunci şi interdicţiile vor dispărea, dacă acest lucru va deveni convenabil atît pe malul stăng, cît şi pe malul drept.

- Acum nu este convenabil?

- După ce la putere în Transnistria a venit Evgheni Şevciuk cu echipa sa, se părea că a început dezgheţul. Au început să se amelioreze relaţiile cu guvernul moldovean, cu reprezentanţii internaţionali. Au fost anulate accizele de 100% la mărfurile transnistrene, expediate pe malul drept, cu uşurinţă erau soluţionate şi alte probleme ce ţin de cooperarea între cele două maluri. Însă din partea moldovenească, din păcate, aceşti paşi nu au fost sprijiniţi. Şi problemele au apărut din nou. Nu e clar cui i-au trebuit toate acestea. Eu cred că trebuia să continuăm să ne mişcăm unul în întîmpinarea celuilalt.

Să revenim la aşa-zisele probleme politice. De exemplu, legătura telefonică dintre cele două maluri este efectuată astăzi, îmi pare că, prin SUA, cu ajutorul telefoniei IP. În principiu, această problemă e inventată, e afacere pură. Desigur, dacă va fi restabilită legătura obişnuită, atunci operatorii nu vor mai avea profituri enorme pe seama cetăţenilor de pe cele două maluri. Astăzi, tarifele la telefonia mobilă dintre cele două maluri sînt mai mari cu o treime faţă de cele normale, deşi distanţa e ridicolă – oamenii trăiesc pe străzi învecinate, dar vorbesc prin Washington.

- Dar această problemă este discutată la nivel de stat.

- Dar care e rolul statului aici? Aceasta e sfera businessului privat. Şi pentru a restabili legătura, este nevoie doar de a ajunge la o înţelegere şi de apăsat pe comutator! Doar toate comunicaţiile sînt trasate, nimic nu s-a furat. Cineva poate spune că problema este creată de operatorii din Transnistria. De ce atunci eu nu pot să trimit mesaje de pe malul drept pe un număr transnistrean, iar de pe numărul transnistrean pe cel moldovenesc eu expediez fără probleme? De ce eu pot efectua readresarea de pe un număr transnistrean pe unul moldovenesc, iar invers nu pot? Înseamnă că e blocat de operatorul moldovenesc. În Transnistria acest serviciu există, iar pe malul drept – nu.

La fel, nu înţeleg recenta discuţie la Odesa la nivel înalt, cu participarea reprezentantului OSCE, pe marginea „problemei politice” a telefericului ruginit ce leagă Rîbniţa de Rezina. Pe timpurile sovietice, cu acest funicular, în vagonete era transportată piatra de var pentru producerea cimentului. Iar astăzi această problemă putea fi soluţionată, în regim de lucru, de către primarii din Rîbniţa şi Rezina. La nivel local putea fi lansată propunerea: cine vrea să cîştige să demonteze funicularul. Cred că s-ar fi găsit multe persoane care ar fi putut face acest lucru repede şi fără primejdie.

În realitate, persoanele care, în contextul activităţii lor, trebuie să se ocupe de rezolvarea problemelor politice globale au fost puse în impas, cînd li s-a anunţat această problemă. Mie mi-au povestit cît de speriaţi au fost diplomaţii americani, cînd, aderînd la formatul 5+2, în anul 2006, li s-a propus, la modul cel mai serios, să discute problema transportului de porumb şi găini prin posturile instalate de Chişinău şi Tiraspol în raionul Dubăsari. Îmi închipui cum s-ar fi distrat pe seama lor cei din Departamentul de Stat, dacă ar fi aflat ce „probleme globale” discută ei aici! Iar dacă ar mai fi aflat şi contribuabilii cum sînt cheltuiţi banii lor – salariile mediatorilor noştri, raportate la standardele moldoveneşti, sînt pur şi simplu astronomice!

- Din cîte ştiu, Dvs. sînteţi adeptul paşilor mici. Iar aceştia anume sînt acei paşi mici...

- Da, scoaterea vagonetelor şi constituie acel „pas mic”. Dar merită, oare, să pierdem timpul discutînd această chestiune în loc să soluţionăm problema verificării transportului privat ce intra în Moldova? Trebuie verificate doar încărcăturile, nu şi autovehiculele private. Acesta a şi fost acel pas mic de apropiere! Eu cred că a venit timpul să adunăm oamenii de afaceri de pe ambele maluri, pentru ca ei să poată, în sfîrşit, discuta despre problemele de colaborare şi să găsească, în cele din urmă, interese comune.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?