În calendarul creștin ortodox sărbătoarea Sf. Spiridon, Sf. Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni (în popor – Scridon) se sărbătoreşte la 12/25 decembrie.
În zilele noastre auzim zicîndu-se, în popor, că de la Sf. Spiridon „noaptea se scurtează și ziua se mărește”. Se zice că ziua creşte într-atît, cît sare cocoșul peste gard. La slavii răsăriteni sărbătoarea aceasta este numită și mai concret - Spiridon – povorot (Spiridon-cotitură) ori Spiridon – solnțevorot (Spiridon-solstițiu). Cu prilejul sărbătorii aceștia aprindeau ruguri, rostogoleau de pe dealuri roți vechi unse cu păcură și aprinse (ca de alte sărbători), cînd se respectă cultul soarelui (focului).
În popor există mai multe povestiri legate de această zi - felurite întîmplări care, fiind spuse în repetate rînduri, au devenit scurte narațiuni populare. Se zice, că doi lemnari n-au ținut cont de sărbătoarea Sf. Spiridon și au muncit în această zi. Seara, după lucru, s-au dus, ca de obicei, la crîșmă, dar aceasta fiind în alt sat, au mers călări, unul pe un cal alb, celălalt pe un cal negru. Au lăsat ei caii afară și au intrat în crîșmă. Au băut ce au băut, dar cînd să iasă afară au văzut capul calului negru era la calul alb și invers. Mult s-au mirat de această minune, pînă cînd și-au adus aminte că lucraseră în ziua de Sf. Spiridon, făcătorul de minuni. Altădată, sfîntul a tăiat capul unui drac și al unei femei. Căindu-se de fapta sa, a vrut să-și îndrepte păcatul, dar, din cauza aceleiași legendare grabe, a inversat două capete. De atunci, unii bărbați o știu pe propria piele, multe femei sînt „date… dracului”. În plan simbolic, aceste inversiuni fac trimitere, probabil, la schimbarea de anotimpuri ce s-ar produce tocmai în preajma acestei perioade.
Adăuga comentariu