Vă oferim o idee excelentă de afacere mică: înverzirea acoperișurilor de case și garaje. Recuperarea acestei afaceri este de numai un an.
Pentru a nu se sufoca de gazele de eșapament, omul modern nu trebuie neapărat să fugă în pădurile sălbatice. Îmbogățirea mediului înconjurător cu oxigen poate fi foarte simplă – prin plasarea unui gazon sau chiar a unei grădini pe acoperișul propriei case. Potrivit ziarului "Financial News", în următorii cinci ani piața rusă a acoperișurilor verzi va crește brusc.
De fapt, înverzirea acoperișurilor clădirilor nu este un lucru nou, dar în ultima vreme ia amploare. În fiecare zi apar tot mai multe companii care oferă servicii pentru producerea acoperișurilor "verzi".
Ideea înverzirii acoperișului a apărut, cel mai probabil, în nordul Europei, și anume: în Scandinavia, Finlanda și Rusia. În vremurile îndepărtate, oamenii își izolau locuințele acoperindu-le cu bucăți de mușchi și gazon. În Rusia, acoperișurile de paie erau acoperite cu gazon pentru a preveni incendiile, apoi, pe acest gazon, creștea vegetație. Poate că aceasta a fost prima înverzire a acoperișurilor.
În cursul dezvoltării industriale, a apărut lipsa de spații verzi, mai ales în orașe. Pentru a o suplini, oamenii au început să amenajeze grădini pe acoperișurile clădirilor de birouri, unde puteau să iasă, să se așeze și să se odihnească. Treptat a început plantarea de verdeață pe acoperișurile cabanelor private și diverselor clădiri, garaje.
Grădinile și peluzele situate în partea de sus a zgîrie-norilor, clădirilor industriale sau publice au o mulțime de avantaje. De exemplu:
1) Reduc temperatura în interiorul clădirii în timpul verii și mențin căldura în ea în timpul iernii, adică reduc cheltuielile de întreținere a aparatelor de aer condiționat și ale încălzirii.
2) Contribuie la crearea unui microclimat favorabil. Fluctuațiile de temperatură de pe un astfel de acoperiș sînt mai lente și variază între -15C° și +30°C.
3) Reduc cantitatea de apă care inundă străzile în timpul ploilor torențiale.
4) Reduc semnificativ efectul insulei de căldură urbană, cînd mii de acoperișuri, de obicei acoperite cu gudron negru, ruberoid sau ceva similar, se înfierbîntă de la razele solare, crescînd temperatura aerului în zona orașului și în împrejurimi, afectînd, în cele din urmă, clima din regiune.
5) Sînt plăcute ochilor, pot servi ca loc de odihnă și plimbări și le pot da chiar o mică recoltă locuitorilor clădirii.
Există două tipuri de amenajare a acoperișurilor: extensive și intensive. Singura restricție ține de stabilitatea structurii acoperișului. Cerințele pentru înverzirea extensivă sînt mai blînde decît cele intensive. Din păcate, în Rusia, plantarea acoperișurilor este rar utilizată, însă în ultima vreme (2000-2007) cererea este în creștere. Gradina de pe acoperiș în Rusia se consideră o inovație și chiar ciudățenie.
Metoda extensivă de înverzire este cea mai simplă. Aceasta este adesea aplicată pe acoperișurile întreprinderilor industriale din țările europene dezvoltate. Iar în afara orașului, prin această metodă se înverzesc acoperișurile garajelor, teraselor și diverselor clădiri. Cu toate acestea, accesul oamenilor la un astfel de acoperiș nu este prevăzut. Componentul principal îl constituie plantele de acoperire a solului – sedumuri, saxifrage, unele bulboase sau pur și simplu iarba de gazon. Panta maximă admisă a acoperișului în acest caz este 28 de grade. Suprafața acoperișului se protejează de rădăcinile plantelor cu o peliculă specială. Și, pentru a reduce presiunea stratului de vegetație asupra lui, se folosește o geopînză sau un geotextil. Parametrii pînzei, cum ar fi densitatea, grosimea, structura, depind de construcția clădirii, adică de încărcătura prevăzută. Acoperișurile cu o pantă mai mică de 4 grade trebuie neapărat echipate cu sistem de drenaj. În caz contrar, apa va stagna în sol și, prin urmare, va crește presiunea pe acoperiș. În calitate de bază pentru plante se așază un strat fertil sau un substrat cu o grosime de 5-20 cm, similar cu gazonul obișnuit. În cazul unei grosimi limitate, de pînă la 10 cm, stratul trebuie să fie suficient mineralizat. Pentru ca substratul să nu se amestece cu drenajul, straturile de drenaj și substratul trebuie, de asemenea, separate printr-o geopînză subțire. Deoarece un astfel de gazon pe acoperiș există de la sine, designerii de peisaj selectează plante care necesită o întreținere minimă. Treptat, pe acoperiș se formează un fel de gazon, pe el cresc alte plante și chiar se oploșesc păsări.
Înverzirea intensivă impune restricții serioase asupra construcției clădirii (trebuie să suporte de la 150 kg la 750 kg pe metru pătrat). Înverzirea intensivă a acoperișului vă va permite nu numai să contemplați gazonul verde de pe acoperișul casei, ci și să vă odihniți. În cazul în care puterea structurii permite, puteți amenaja o grădină adevărată pe acoperiș cu rezervoare de apă, fîntîni și straturi bogate de flori, puteți pava cărări, instala bănci. Puteți planta copaci de pînă la 4 metri înălțime – conifere, foioase. Firește, plantele mari și copacii necesită un strat fertil mai impunător, pe acoperiș el poate fi mai gros de un metru. La această grosime pot fi plantați și copaci mari. Stratul de drenaj nu trebuie să fie mai mic de 20 cm. Pentru a nu umbla pe acoperiș cu stropitoarea sau furtunul, udînd copacii plantați, este necesar să se prevadă un sistem automat de irigare. În general, înverzirea intensivă a acoperișurilor și-o pot permite numai companiile mari.
Există opinia că acoperișul verde este un fenomen exotic și, prin urmare, scump. Dar nu e așa. Costul unui acoperiș verde "la cheie", adică împreună cu aplicarea materialelor de hidroizolare, așezarea solului și plantarea plantelor, va fi doar de 100-150 de dolari. Și este mult mai ieftin decît un acoperiș tradițional, de exemplu, din metal sau din țiglă.
Companiile care se ocupă cu înverzirea acoperișurilor în Rusia utilizează de cele mai dese ori una din trei tehnologii europene.
Varianta 1 (tehnologie norvegiană) – așa-numitul "acoperiș dublu", care are o cavitate aerisită între stratul încălzit inferior și învelișul de iarbă. Avantajul acestui design este acela că vaporii de apă formați în încăperile de locuit "difuzează" prin izolația termică permeabilă la vapori și apoi părăsesc atmosfera. Învelișul de iarbă într-un astfel de acoperiș este așezat în două straturi – un strat cu iarba în jos – pentru a acumula mai bine căldura. Cu toate acestea, dacă panta acoperișului este mai mare de 22 de grade, iarba va aluneca și, de aceea, între straturi trebuie așternute rogojini speciale din țesătură cu crampoane.
Varianta 2 (germană) diferă prin particularitatea de așezare a izolației termice – peste folia protectoare de rădăcini, și nu în spațiul dintre căpriori (versiunea norvegiană). Aceasta reduce prețul întregii structuri, deoarece nu este necesar un strat intermediar suplimentar de pînză. Însă, dacă plăcile termoizolante sînt incompatibile din punct de vedere chimic cu folia protectoare de rădăcini, acoperișul se va prăbuși rapid.
În cele din urmă, varianta a 3-a – tehnologia ”acoperiș plat” – este una dintre cele mai populare în Rusia și folosită adesea în construcția urbană. Ea este bună deoarece nu necesită dispozitive speciale de împiedicare a alunecării solului. Dar, în același timp, baza unui astfel de acoperiș trebuie să fie complet ermetică.
Țesături universale pentru acoperișuri verzi nu există. Sarcina materialului de acoperiș este de a proteja acoperișul de umiditate și de a preveni creșterea sistemului de rădăcini al plantelor. Dar fiecare companie își are propriul său know-how: unele țesături protejează excelent de umiditate, altele au o acțiune antimicrobiană puternică, altele protejează împotriva razelor ultraviolete. Sarcina clientului este de a "îmbrăca" acoperișul casei sale în materialul cel mai potrivit.
Adăuga comentariu