Transnistria stiri: 1392
Eurovision stiri: 502

Cum sînt prostiți consumatorii

1 noi. 2017,, 17:22   Societate
21606 7

Anghelina Taran

Specialiștii bat alarma cu privire la calitatea mărfurilor și serviciilor în Moldova

Cele mai multe mărfuri și servicii de pe piața noastră nu sînt certificate. Deosebit de jalnică este situația importurilor. Țara noastră a devenit o groapă de gunoi plină cu mărfuri necalitative. În prezent, statul nu poate (nu e capabil) să garanteze calitatea mărfurilor cumpărate și utilizate de noi. El a trecut această responsabilitate pe seama producătorilor și importatorilor.

Legile adesea nu se respectă

Constituția le garantează însă cetățenilor Moldovei dreptul la produse alimentare și obiecte de uz casnic sigure, precum și accesul liber la informația veridică privind calitatea acestora. Și Legea privind drepturile consumatorilor obligă producătorii «să livreze pe piață numai produse sigure, însoțite de certificate de conformitate».

Documentul este eliberat de organul independent acreditat și confirmă faptul că produsul a trecut procedura de certificare a conformității în baza testelor de laborator (în acest scop expertul alege probele personal) și că la acel moment acesta corespundea cerințelor unui act normativ (este specificat actul concret). Din păcate, legile Moldovei adesea nu sînt respectate, iar cel mai trist e faptul că statul nu cere respectarea lor. Adică, pe piață nimeresc produse neverificate și oamenii noștri nu sînt deloc protejați de mărfurile necalitative sau chiar periculoase pentru sănătate.


Dacă le cereți vînzătorilor să vă prezinte certificatul de conformitate al mărfii, de cele mai multe ori veți vedea un certificat al calității, eliberat de producător. Denumirile documentelor se aseamănă, ceea ce îl poate înșela pe consumatorul neexperimentat. Căci de bună seamă nici un producător nu va scrie, că marfa lui este de calitate proastă. De fapt, un asemenea ”certificat al calității” este emis în scopuri publicitare, el nu conține nici o ștampilă, nici o semnătură și acolo nu este indicat faptul că furnizorul poartă o anumită răspundere.

«Îmbunătățind», au înrăutățit

Este straniu, că la capitolul protecției cetățenilor săi, statul nostru a mers nu pe calea îmbunătățirii, ci pe cea a înrăutățirii. În anul 2003 Parlamentul a adoptat Legea privind evaluarea conformității, care a intrat în vigoare la 1 decembrie, 2004. Ea obliga Guvernul să aprobe Lista produselor, care fac obiectul certificării de conformitate obligatorii în domeniul reglementat, lucru care a și fost făcut. Lista a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, dar a fost anulată în noiembrie 2011. Aceasta conținea circa 300 denumiri de mărfuri.

Dar noi am mers pe calea ”europeană” – «armonizînd» standardele noastre cu directivele UE. Aceasta nu înseamnă, că trebuie să le copiem orbește, fără a ține cont de specificul local, inclusiv de mentalitatea cetățenilor noștri. Chiar și în țările UE legislația diferă, deși ele se conduc de aceleași directive.

Conform datelor din 10 octombrie, 2017 în Moldova activează 25 407 standarde naționale, 17 370 standarde europene împrumutate și 3054 standarde internaționale împrumutate. Și scopul strategic al Organului Național de Standardizare - Institutul Moldovenesc de Standardizare este să sporească cota-parte a standardelor europene și internaționale, aprobate ca fiind moldovenești, îndeosebi a celor ce țin de actele normative enumerate în anexa XVI DCFTA – Acordul privind zona de liber schimb aprofundat și cuprinzător (parte componentă a Acordului de Asociere Moldova-UE).

Pentru anul 2017 această instituție intenționează să aprobe 3000 de standarde internaționale noi și să anuleze 1500 standarde moldovenești, care le contrazic. Adică, standarde proprii nimeni nici nu intenționează să elaboreze. Conform Legii privind standardizarea, elaborarea, modificarea, verificarea periodică și revizuirea standardelor moldovenești este sarcina comitetelor tehnice de standardizare, create în diverse ramuri ale economiei naționale.

Specialiștii, care au muncit în sistemul de standardizare anterior spun, că de fapt nu are cine să elaboreze standarde proprii. În vremurile sovietice existau circa 120 Institute științifice și de cercetare în această ramură, iar procesul standardizării era, în general, dirijat de Comitetul de Stat pentru Standardizare, cu drept de minister. În prezent, asemenea institute științifice și de cercetare pot fi numărate pe degete, iar despre un organ cum era «Gosstandart» s-a uitat demult.

Dar faptul că în țara noastră sînt 45831 standarde valabile a sporit calitatea produselor de pe piață, să zicem, comparativ cu anii în care funcționa sistemul sovietic ”învechit”? Probabil că fiecare dintre acei care au trăit în acele timpuri le ține minte și va spune, că a scăzut calitatea mărfurilor, îndeosebi a celor de import. Pe atunci exista un control riguros al calității, care în prezent aproape că lipsește.

A fost obligatorie, a devenit benevolă

E de menționat, că din 7 ianuarie, 2013, după adoptarea de către Parlament a noii Legi privind activitățile de acreditare și evaluare a conformității (care a înlocuit Legea din anul 2003 «Privind evaluarea conformității produselor») «evaluarea conformității poate fi obligatorie sau benevolă».

Aceeași lege stipulează,că evaluarea obligatorie a conformității este efectuată în raport cu produsele enumerate în Lista domeniilor reglementate. O voi cita în întregime, pentru ca consumatorii să-și cunoască drepturile.

LISTA

domeniilor reglementate

1. Echipamente de joasă tensiune

2. Recipiente sub presiune

3. Jucării

4. Produse pentru construcţii

5. Compatibilitatea electromagnetică

6. Maşini industriale

7. Echipamente individuale de protecţie

8. Aparate de cîntărit cu funcţionare neautomată

9. Dispozitive medicale implantabile active

10. Arzătoare cu combustibili gazoşi

11. Cazane pentru apă caldă

12. Explozibili utilizaţi în scopuri civile

13. Dispozitive medicale

14. Medii potenţial explozive

15. Ambarcaţiuni de agrement

16. Ascensoare

17. Echipamente de refrigerare

18. Echipamente sub presiune

19. Dispozitive medicale pentru diagnostic în vitro

20. Echipamente terminale de radio şi telecomunicaţii

21. Ambalaje şi deşeuri de ambalaje

22. Instalaţii de transport pe cablu pentru persoane

23. Interoperativitatea sistemului transeuropean de transport feroviar de mare viteză

24. Echipamente maritime

25. Echipamente sub presiune transportabile

26. Emisiile de zgomot în mediu produse de echipamentele destinate utilizării în exteriorul clădirilor

27. Interoperativitatea sistemului transeuropean de transport feroviar convenţional

28. Mijloace de măsurare

29. Articole pirotehnice

30. Etichetarea energetică

În plus, evaluarea obligatorie a conformității este efectuată în raport cu produsele care nu sînt incluse în această Listă, dar față de care există cerințele regulamentelor tehnice. Însă este imposibil să fie găsită această listă. Pentru că în regulamente trebuie să fie stabilite grupurile de produse, pasibile de evaluarea obligatorie a conformității. Putem presupune că într-o astfel de listă trebuie să fie incluse produsele alimentare, medicamentele, ce încă? Legea stipulează că aceste produse urmează a fi supuse testelor de laborator, inspecției și certificării.

Cine ar alcătui lista deplină a produselor, care urmează a fi certificate obligatoriu, pentru a-i informa pe consumatori? Apropo, tot ei sînt și contribuabili, statul ar putea face acest lucru pe banii noștri?

Pe site-ul Agenției pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor, care încălcă Legea privind funcționarea limbilor în RM este prezentat doar în limba de stat (limitînd astfel accesul la informație pentru acei care nu o posedă sau o posedă insuficient) este plasată «Lista regulilor tehnice (informație utilă pentru consumatori și agenți economici)». Aceasta a fost plasată în aprilie 2015 și conține documentele publicate în ”Monitorul oficial” pînă în anul 2010, iată de ce nu poate fi numită utilă. Straniu, de ce nu este actualizată această listă?

Consecințele «îmbunătățirii» în sfera transporturilor

Serviciile transportului de pasageri trebuie să treacă procedura evaluării conformității în mod obligatoriu. Această cerință era stipulată de Codul transporturilor rutiere. Ceea ce înseamnă că înainte de a obține autorizația de traseu, agentul economic trebuie să treacă procedura de certificare. Pe cînd ministru al Transporturilor era liberalul-veterinar Șalaru, acesta a anulat print-un ordin condiția ca agenții economici să dispună de certificate, adică a abrogat în mod unilateral o prevedere legislativă, după care din inițiativa ministerului Transporturilor din Cod a fost eliminat articolul privind evaluarea obligatorie a conformității în sfera transportului auto. Mai urmau a fi elaborate 13 regulamente tehnice, care așa și nu există. În paralel, mulți dintre activiștii Partidului Liberal au devenit peste noapte businessmani în sfera transportului de pasageri și au obținut pentru afacerile lor rutele de autobuz, preluate în fond de la autoritățile locale sau întreprinderile specializate.

Ceea ce înseamnă că azi consumatorii sînt total neprotejați. Pasagerii ca și mai înainte sînt transportați cu microbuze reutilate, deseori dotate cu echipament de gaz, instalat în condiții artizanale. Am auzit despre niște călătorii cu autobuzele pe ruta Edineț-Moscova și Bălți-Moscova, cînd oamenii ședeau pe lăzile pentru legume în spațiile pentru trecere. De ce transportatorii refuză certificarea? Pentru că certificatul confirmă că serviciul prestat este unul calitativ. Dacă nu doresc să obțină evaluarea conformității, înseamnă că în businessul lor există abateri?

Apropo, stațiile de deservire tehnică și reparație și cele de testare, la fel, nu trec certificarea, după ce evaluarea conformității a încetat să mai fie obligatorie. Cu ce piese de schimb pentru mijloacele de transport lucrează acolo, este o mare întrebare. De cele mai multe ori, acestea sînt contrafăcute și aduse ilegal. În cel mai bun caz este vorba de un surogat turcesc. De aceea, termenul de exploatare al vehiculelor este redus în jumătate.

Pe piața transporturilor de pasageri lucrează peste 500 de agenți economici, care au obținut o licență. Însă cca 70% dintre ei prestează servicii fără a avea autorizație (cică, la comandă), adică ilegal. Din această cauză statul pierde miliarde de lei anual doar în sfera transportului de pasageri. Să plusăm aici businessul parcărilor. La Chișinău există vreo 20 de parcări cu plată pentru 250-500 locuri. Practic, nici un agent economic din aceste sfere nu achită impozite, deoarece ei lucrează cu lichidități și în rapoarte indică pierderi. La fel e și în cazul stațiilor de deservire tehnică și reparații, care numără vreo două mii. Da, statul caută de unde să mai găsească bani și cerșește de la structurile internaționale.

«Îmbunătățirea» calității bunurilor de consum

Astăzi o cantitate enormă de produse cosmetice a unor branduri renumite este de proveniență contrafăcută, chiar și în magazinele duty free. Produsele prezente pe piața moldovenească, în fond, nu sînt franceze, cum este anunțat, în cel mai bun caz – turcești sau poloneze, adică sînt niște falsuri. Este un business foarte profitabil azi, care împiedică dezvoltarea producătorilor autohtoni. Cosmetica nu face parte din produsele pentru care certificarea e obligatorie, de aceea vînzătorii de importuri nu le pot oferi consumatorilor nici o garanție.

Acum cîțiva ani a izbucnit un scandal legat de un magazin de haine de marcă, deoarece controlul a descoperit că nimic din ceea ce era comercializat acolo drept branduri străine notorii, nu trecuse prin vamă.

Jucăriile pentru copii fac parte din «Lista domeniilor reglementate», pentru ele chiar există și reglementări tehnice privind siguranța jucăriilor, care vor intra în vigoare la 13 noiembrie, 2017. Iar pînă atunci mai funcționează RT precedent «Jucării. Cerințe de siguranță», aprobat în anul 2008. În el se spune că producătorii vor efectua procedura de evaluare a conformității produselor lor. Și în noul RT există această prevedere. În privința jucăriilor de import, ambele regulamente cer de la producători garanția faptului că «procedura de evaluare a conformității a fost efectuată de producător».

Dar haideți să încercăm să cerem de la vînzătorii oricărui magazin de jucării să prezinte certificatul de conformitate. De regulă, nu-l au. Între timp, piața moldovenească este invadată de jucării de o calitate îndoielnică, produse în China, de la contactul cu care copilașii mici pot avea probleme de sănătate.

Conform unor date, 90% din pasta de dinți, importată în Moldova, este contrafăcută. Unul dintre componentele ei este arsenicul. Dacă producătorul va pune ceva mai mult arsenic, decît se cuvine? Ce riscă consumatorul acestui produs, doar arsenicul este o substanță foarte toxică ? Cel puțin, distrugerea smalțului dinților.

În țara noastră nu există teste pentru factorul mutagen, adică noi nu știm ce ni se va întîmpla după ce vom consuma un timp oarecare un produs sau altul. Dar asemenea teste erau efectuate la noi la Laboratorul Expertizei Genetice la Institutului Național pentru Standardizare și Metrologie. Acest laborator, creat în 1999, era condus de savantul genetician academicianul Dumitru Velixar, iar începînd cu 1 iulie, 1999 certificarea produselor alimentare și cosmetice de import și autohtone, supuse certificării obligatorii, a fost completată cu testul siguranței genetice pentru consumatori. Astăzi această cerință nu mai există.

În acest laborator erau depistate partide de produse contaminate cu substanțe mutagene. Spre exemplu, glazura de ciocolată, pulpa de pui, portocalele, pateul de pasăre, cașcavalul topit, șoricul de porc și pielea de pasăre (materia primă pentru combinatele de carne), carnea congelată de vită, porc, oaie, cea de curcan, drojdiile de bere, crema, rujul de buze, bomboanele, scrumbia congelată, berea, chiflele cu umplutură de ciocolată, guma de mestecat, cafeaua, bastonașele din crabi, iaurturile, vinurile etc. Mărfurile erau aduse din Olanda, SUA, Grecia, Turcia, Germania, Polonia, Estonia, Rusia, România, Israel, Norvegia, Franța, Ucraina, Belarus, Coreea de Sud, dar și cele locale.

În anul 2008 Laboratorul a fost închis, probabil, căci pentru cineva acesta era un obstacol de livrarare pe piață mărfurilor periculoase pentru sănătatea oamenilor, dar era un business al cuiva.

Din 1 ianuarie, 2007 conform Legii privind produsele alimentare, în Moldova este în vigoare cerința conform căreia toate întreprinderile industriei alimentare trebuie să implementeze sistemul de gestionare a riscurilor, bazat pe ISO 22000. Dar nici pînă azi acesta nu a fost implementat. De ce nu este controlat măcar acest lucru aici, acasă?

Cine e mai tare?

Tema sănătății poate fi continuată cu faptul că în Moldova echipamentele medicale nu sînt supuse evaluării conformității, deși legea stipulează că toate instituțiile medicale trebuie să certifice echipamentele, pentru care s-au cheltuit sute de milioane de dolari din credite și granturi. Dar există și echipamente la mîna a doua. Cînd un specialist din domeniu l-a întrebat pe unul dintre miniștrii Ocrotirii Sănătății: «De ce Ministerul Sănătății nu respectă legea și echipamentele medicale nu sînt certificate?», ministrul i-a răspuns: «Ești mai tare ca Siemens?»

Dar sarcina organismelor de evaluare a conformității nu este de a fi”mai tare ca Siemens”, ci să confirme că funcționarii noștri au plătit un milion de euro pentru un tomograf Siemens, și nu pentru unul chinez, de 100 mii euro. Cu aceste falsuri ei se ocupau adesea. Banii erau plătiți, cică, pentru Siemens, însă erau ”împărțiți” bine-merci. În afară de pierderile financiare și tîlhării, groaznic este faptul că oamenii nu au nici o garanție că investigațiile, efectuate cu ajutorul acestor echipamente și rezultatele obținute sînt veridice. Personal, cunosc oameni, care au efectuat investigații repetate în țările vecine, iar concluziile de acolo se deosebeau substanțial de cele locale. Despre ce ne vorbește acest fapt?

Pe acest fundal, desigur banalele aparate electrice de o calitate dubioasă par lipsite de importanță.

Cine ne va proteja de importurile necalitative?

Probabil, este bine să ne aliniem standardelor europene. Dar de ce pe piața noastră nu există mărfuri și servicii de aceeași calitate, ca și în Germania ? Au observat asta mulți dintre noi, cei care au vizitat sau au locuit un timp în una din țările UE. Domnilor eurointegratori, asigurați-ne, vă rugăm, calitatea produselor ca în țările UE, căci agenții noștri economici știu că în țara noastră lipsește controlul necesar și nu achiziționează de peste hotare mărfuri de calitate, orientîndu-se, în fond, spre prețurile mici pentru a avea un cîștig mai mare.

Un antreprenor a povestit despre vizita sa, în Turcia, la o întreprindere de producere a îmbrăcămintei pentru dame, bărbați și copii. La vederea mărfii, a întrebat: «Pentru Moldova se poate?» La care proprietarul fabricii a zis: «Nu, aceasta-i pentru Germania, a voastră e dincolo», adică o marfă rebutată și de o calitate mai joasă. Nu mai este un secret faptul că ceea ce nu convine UE, este adus încoace.

O fac nu doar capitaliștii. Iată un exemplu - pînă la avaria de la Cernobîl din anul 1986 în or. Pripeati (amplasat la 2 km de CAE) erau mii de unități de tehnică: tractoare, buldozere, automobile etc., care au rămas acolo după accident. În prezent, ele nu mai sînt acolo. Unde este acest fier vechi? Toată tehnica de la Cernobîl a fost retopită și din metalul radioactiv au fost produse țevi, fitinguri etc. Și unde au fost trimise? În Uniunea Europeană? Bineînțeles că nu. Dar inclusiv și în Moldova. Interesant, cineva verifică radioactivitatea materialelor de construcție? Acum cîțiva ani a avut loc un caz, cînd a fost depistat că o cadă pentru baie a fost confecționată din metal radioactiv, aceasta fiind importată din Ucraina.

Adică, dezordinea în evaluarea conformității, apărută în rezultatul reformării, iar de facto – a lichidării sistemului de asigurare a calității produselor, ne-a adus la aceea că noi azi stăm pe o bombă, care poate exploda în orice clipă, deoarece nu există nici un control.

Nu ne va proteja nimeni, doar noi înșine

Evaluarea conformității este baza economică, de la care pornește construcția statului. Constituția garantează că statul răspunde de siguranța și calitatea produselor. Dar astăzi responsabilitatea este trecută pe umerii producătorilor, iar noi aproape că nu mai avem producători, producerea locală a fost distrusă și este distrusă în continuare. Se face intenționat. Căci, dacă te hrănești tu însuți și pentru asta nu trebuie să cerșești și să fii înjosit, îți poți permite să vorbești cu partenerii mai puternici de la egal la egal. Dar dacă umbli mereu cu mîna întinsă și cerșești bani, trebuie să și plătești. Căci acei care dau, se știe, întotdeauna pun condiții.

Vedem cum aceștia lezează interesele naționale ale Moldovei și securitatea ei economică, cum transformă țara noastră din una producătoare în una de consum și ne permit doar să prestăm niște servicii, nu și să ne dezvoltăm. Din aceste motive are loc pierderea independenței economice, lipsa locurilor de muncă, mediul afectat și deteriorarea sănătății oamenilor, căci nimeni nu știe cu ce se va solda consumarea produselor de o calitate dubioasă. Nemaivorbind despre faptul, că în prezent țara pierde încă un buget numai din cauza nerespectării stipulărilor legislative privind evaluarea conformității, pe motiv de lene.

Consumatorii trebuie să înțeleagă, că nimeni nu-i va proteja, doar ei înșiși. Pentru asta trebuie să cunoască unele articole din lege, să știe unde să se adreseze, ce documente să ceară de la vînzător, cum să procedeze într-un caz sau altul.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?