Conflictul transnistrean a ajuns în vizorul APCE

Conflictul transnistrean a ajuns în vizorul APCE

Victor Surugiu

Ultimele evenimente din jurul aniversării a 25-a a introducerii trupelor ruse de menţinere a păcii pe malul stîng al Nistrului au adus subiectul Transnistriei în vizorul Vestului, dar şi Estului.

Pe de o parte, premierul Pavel Filip a folosit tribuna ONU pentru a solicita asistenţă în vederea evacuării trupelor ruse şi creării unei „misiuni multinaţionale civile cu mandat internaţional”, iar pe de alta – preşedintele Igor Doron a făcut publice detaliile planului de reglementare în două etape a conflictului transnistrean. Şeful statului promovează ideea federalizării Moldovei, însă ea nu găseşte suficientă susţinere nici pe malul drept, nici pe malul stîng al Nistrului.

Experţii consideră că majoritatea politicienilor sînt interesaţi în tensionarea artificială a situaţiei în jurul Transnistriei. Acest fapt le permite să demonstreze Occidentului de partea cui se află în conflictul dintre SUA şi Rusia.

25 de ani de dialog inert

Transnistria, dintre ai cărei locuitori, potrivit datelor statistice oficiale, 60% sînt ruşi şi ucraineni, în 1992, a devenit un teritoriu, practic, necontrolat de Chişinău. Situaţia din jurul „RMN” este caracterizată drept un conflict îngheţat. În prezent, independenţa Transnistriei este recunoscută doar de două state parţial recunoscute şi unul nerecunoscut din spaţiul postsovietic, care, la fel ca şi „RMN”, sînt zone de conflicte îngheţate – Osetia de Sud, Abhazia şi Carabahul de Munte. Toate statele membre ale ONU recunosc teritoriul Transnistriei drept parte a RM.

„RMN” şi-a declarat intenţia de a face parte din CSI, Uniunea Economică eurasiatică şi alte structuri ale statelor ex-sovietice. Însă aceste declaraţii nu au avut consecinţe practice. La fel ca şi intenţia de a face parte din Federaţia Rusă. Potrivit referendumului, nerecunoscut de comunitatea internaţională, desfăşurat în 2006, peste 97% dintre locuitorii  Transnistriei s-au pronunţat pentru independenţa regiunii şi aderarea ulterioară la Rusia. Peste 10 ani, în 2016, liderul „RMN” a emis un decret privind implementarea rezultatelor acestui referendum şi ajustarea legislaţiei locale la cea rusă.

Rusia, cel puţin oficial, se distanţează de aceste procese. Totuşi, încă în anul 2004, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a ajuns la concluzia că Transnistria „se află sub puterea efectivă sau, cel puţin, sub influenţa decisivă a Federaţiei Ruse” şi continuă să existe datorită sprijinului militar, economic şi politic acordat de Rusia. Pe teritoriul „RMN” se află contingentul militar rus de menţinere a păcii, creat în 1995, în baza armatei a 14-a, care a participat la conflictul armat din 1992. Securitatea în zona de conflict este asigurată de către pacificatorii din Moldova, Transnistria şi observatorii militari din Ucraina. Forţele de menţinere a păcii sînt gestionate de Comisia Unificată de Control (CUC).

Pe parcursul ultimilor 25 de ani se poartă un dialog inert privind soluţionarea conflictului transnistrean. Relaţiile dintre părţile implicate în conflict rămîn a fi tensionate. Formatul pentalateral al procesului de negocieri, apărut în 1997, prevede că Moldova şi Transnistria sînt părţi în conflict şi că soluţia acestuia trebuie identificată în baza deciziilor coordonate între ele. Misiunea OSCE, Rusia şi Ucraina au statut de mediatori. Rusia şi Ucraina au obţinut suplimentar şi statut de state garant al acordurilor ce urmau a fi semnate în cadrul procesului de negocieri. În anul 2005, la acest proces au aderat UE şi SUA în calitate de observatori şi astfel a apărut formatul „5+2”.

În esenţă, pe parcursul a peste 20 de ani, în cadrul formatului pentalateral al procesului de negocieri nu a fost atins niciun acord care ar putea fi considerat drept un pas spre reîntregirea ţării. În cadrul numeroaselor negocieri cu participarea mediatorilor şi observatorilor nu s-a reuşit obţinerea unui compromis privind statutul Transnistriei. În special, au suferit eşec ideile reglementării problemei transnistrene prin federalizare (2002) şi „federaţie asimetrică” (2003), precum şi cu ajutorul „Memorandumului Kozak” (2003) şi a „planului Iuşcenko (2005). Ulterior, procesul de reglementare paşnică a intrat în stagnare. Rusia şi Occidentul, în pofida disponibilităţii afişate de a coopera în cadrul procesului de negocieri în formatul „5+2” şi a interesului faţă de soluţionarea conflictului, demonstrează viziuni diferite asupra căilor de obţinere a compromisului.

Multă teorie, puţină practică

Despre dificultăţile identificării unui compromis vorbesc şi membrii delegaţiei Consiliului Europei, conduse de comisarul pentru drepturile omului Nils Muiznieks, care s-au aflat în vizită în Moldova în luna octombrie. Comisarul european a fost şi în Transnistria, unde a avut întrevederi cu liderii de la Tiraspol, care s-au plîns pe încălcarea de către Moldova a drepturilor locuitorilor regiunii. Potrivit funcţionarilor locali, autorităţile moldovene aplică un şir măsuri unilaterale restrictive împotriva Transnistriei, în special în domeniul libertăţii circulaţiei cetăţenilor şi transportului auto, libertăţii desfăşurării activităţii economice externe, mobilităţii academice, precum şi motivării politice a urmăririi penale a transnistrenilor în RM.

La rîndul său, partea moldovenească, în cadrul întrevederilor cu delegaţia Consiliului Europei, şi-a expus toate pretenţiile faţă de administraţia tiraspoleană. Acestea ţin, în special, de problemele funcţionării în regiune a şcolilor moldoveneşti cu predare în baza grafiei latine, restricţionarea accesului fermierilor moldoveni din raionul Dubăsari la terenurile lor amplasate după traseul Tiraspol-Rîbniţa, barierele artificiale în calea liberei circulaţii a persoanelor fizice şi a mărfurilor în localităţile din raioanele de est ale ţării, protecţia şi garantarea drepturilor minorităţilor religioase în regiunea transnistreană etc.

În cadrul sesiunii de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) de la Strasbourg a avut loc o şedinţă pe tema „conflictelor îngheţate” din Europa, care a inclus şi situaţia din Transnistria. Laitmotiv al acestor discuţii a devenit faptul că conflictul transnistrean este nu doar problema Moldovei, el punînd în pericol securitatea întregii regiuni europene, deoarece este sursa diverselor forme de trafic. Totodată, experţii recunosc că au fost întreprinse mai mult măsuri teoretice decît practice.

Evenimentul a avut loc sub patronajul preşedintelui fracţiuni Partidului Democrat, Marian Lupu. Potrivit lui, existenţa conflictului transnistrean duce la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului de pe ambele maluri ale Nistrului, iar democratizarea reală a regiunii este posibilă doar după evacuarea trupelor ruse şi demilitarizarea acestui teritoriu. Lupu menţionează că acest conflict trebuie soluţionat printr-un dialog politic şi civil, dar în niciun caz prin aplicarea forţei. Referindu-se la reglementarea politică a conflictului transnistrean, el a opinat că o soluţie ar putea deveni oferirea pentru regiunea transnistrene a unei autonomii extinse în cadrul Moldovei.

În septembrie 2017, premierul Pavel Filip, în cadrul discursului său la Adunarea Generală a ONU s-a pronunţat pentru transformarea actualei operaţiuni de pacificare cu participarea Moldovei, Transnistriei, Rusiei şi observatorilor din Ucraina „într-o misiune civilă multinaţională cu mandat internaţional” şi a solicitat ONU să ajute la retragerea trupelor ruse de pacificare de pe teritoriul „RMN!”. Parlamentul Moldovei a adresat o solicitare similară şi Federației Ruse. Însă propunerea guvernului moldovean nu a fost inclusă pe ordinea de zi a actualei sesiuni. Experţii explică această situaţie prin faptul că Adunarea Generală a ONU nu adoptă rezoluţii pe asemenea subiecte. Examinarea lor ţine de competenţa Consiliului de Securitate al ONU, din care fac parte Rusia şi China, care pot bloca această iniţiativă.

„Planul lui Dodon”

Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, are propriul plan de soluţionare a conflictului transnistrean, iar atingerea acestui scop este una dintre sarcinile lui prioritare. Şeful statului intenţionează să reîntregească ţara, făcînd Transnistria subiect al federaţiei. „Alte variante, în opinia noastră, nu sînt reale. Dacă noi nu vom lansa proiectul federalizării în următorii 5-7 ani, atunci mai departe va urma sau o confruntare, sau vom pierde definitiv Transnistria”, a accentuat Dodon. El intenţionează să convingă Vestul şi Estul să se aşeze la masa de negocieri în această problemă, pentru că „lor le convine în plan internaţional să demonstreze o istorie de succes a procesului de negocieri din Moldova”.

„Am avut o întrevedere cu Krasnoselski – aşa ceva nu a fost de opt ani, a fost reluată activitatea CUC, a fost simplificată traversarea frontierei, a fost adoptat un pachet din opt acţiuni clare. Noi am insistat asupra elaborării unei poziţii unice a Chişinăului faţă de problema transnistreană. Deja au fost trei şedinţe, a fost examinat un pachet de măsuri care corespunde cerinţelor formatului „5+2”, am convenit că trebuie lansată o declaraţie politică parlamentară, să facem un proiect „4+4”. Vom încerca să identificăm soluţii confortabile pentru toţi”, a spus preşedintele în cadrul liniei directe cu cetăţenii.

Reglementarea conflictului transnistrean, potrivit şefului statului, se împarte în două etape. „Există un plan de soluţionare a problemelor curente – am elaborat şi am oferit propuneri de soluţionare a problemelor cu numerele pentru transportul auto, pentru că există riscul ca ucrainenii să-l blocheze. Am oferit propuneri de soluţionare a problemelor telefoniei fixe, recunoaşterii diplomelor universitare din Transnistria. Sper că aceste probleme vor fi soluţionate în următoarele săptămîni”, a declarat Dodon la recenta întrevedere de la Soci cu preşedintele rus, Vladimir Putin.

La planurile pe termen mediu şi lung legate de reglementarea politică, potrivit preşedintelui moldovean, am putea reveni la anul, după alegerile parlamentare, deoarece „atîta timp cît funcţionează actuala componenţă a Parlamentului, acest lucru este imposibil”. Potrivit lui, în ţară va apărea un parlament promoldovenesc, care va fi concentrat pe soluţionarea acestei probleme extrem de importante. Igor Dodon numeşte şi un termen al reunificării – anul 2019. Totodată, el recunoaşte că procesul s-ar putea întinde pe o perioadă îndelungată. „Este important să ajungem la un acord cu malul stîng pentru a crea a ţară comună. Este foarte greu. Diferite generaţii, diferite sisteme de administrare publică, diferite sisteme fiscale. Va trebui să lucrăm nu doar un an sau doi”, spune preşedintele.

În opinia lui, sistemul electoral mixt va contribui la soluționarea conflictului transnistrean și la integrarea transnistrenilor în Moldova, ceea ce le va permite să participe la viața politică. „Dacă acest sistem este implementat, Transnistria va primi cinci sau șase mandate de deputat. Ei vor avea propria lor fracțiune în Parlament. Acesta este modul în care putem uni țara”, a spus Igor Dodon.

Pe calea federalizării?

Între timp, unii experţi susţin că echipa preşedintelui subapreciază dificultăţile ce pot apărea în acest proces. Cei de la Tiraspol au menţionat în repetate rînduri că nu au de gînd să examineze problema reunificării cu Chişinăul. Astfel, în ianuarie, preşedintele nerecunoscutei RMN, Vadim Krasnoselski, a respins propunerea lui Dodon referitoare la desfăşurarea pe ambele maluri ale Nistrului a unui referendum privind reunificarea ţării. „La noi, în 2006, poporul s-a pronunţat pentru independenţa Transnistriei cu aderarea ei ulterioară la Rusia. Poporul nostru şi-a făcut alegerea”, a declarat el.

Pe de altă parte, ideea independenţei regiunii nu este susţinută de nicio parte implicată în formatul de negocieri „5+2”, inclusiv autorităţile ruse, care s-au pronunţat în repetate rînduri în privinţa reglementării conflictului cu păstrarea integrităţii teritoriale a Moldovei. „Din partea noastră, vom face tot ce este necesar pentru reglementarea conflictului transnistrean, vom pleda, desigur, drept garanţi ai acordurilor, ce pot şi trebuie să apară pentru soluţionarea acestei probleme o dată şi pentru totdeauna în interesele tuturor oamenilor care locuiesc pe acest teritoriu”, a declarat Vladimir Putin pe 10 octombrie, în cadrul întrevederii cu Igor Dodon.

Totodată, nimeni în afară de membrii echipei şefului statului şi reprezentanţii Partidului Socialiştilor nu utilizează termenul „federalizare”, examinînd variantele de reglementare transnistreană. Mulţi politicieni, atît din Moldova, cît şi de peste hotare, consideră că federalizarea Republicii Moldova este inacceptabilă. Adversarii acestui scenariu consideră că ţara ar putea pierde perspectivele de dezvoltare, ar putea fi provocat un conflict intern serios, deoarece mulţi cetăţeni şi forţe politice nu vor accepta acest model. Aşa sau altfel, majorității politicienilor le convine tensionarea artificială a situaţiei în jurul Transnistriei, deoarece acest fapt le va permite să demonstreze Occidentului de partea cui se află în conflictul dintre SUA şi Rusia.

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

trimite știrea ta

Fiți coautorul nostru! Dacă aveți o știre interesantă împărtășiți-ne-o și nouă!


captcha

Întrebarea zilei Toate

load