Dobrușa – unitatea bisericii și naturii

Dobrușa – unitatea bisericii și naturii

Călătoria noastră începe în raionul Şoldăneşti, în apropiere de străvechiul sat moldovenesc Dobruşa.

Aici la marginea marelui şi pitorescului masiv silvic, care face parte din Rezervaţia de peisaj Dobruşa, înconjurată din 3 părţi de dealuri se află Mănăstirea de călugări de la Dobruşa cu hramul Sf. Nicolae.

Iată ce scrie despre ea D. Goberman în cartea sa „Prin Moldova”:

Mănăstirea a fost fondată în anul 1772, construcţiile existente însă datează din secolul al XIX-lea. Printre ele ‒ catedrala Sf. Nicolae, clopotniţa de deasupra porţilor, clădirea parohială cu chilii şi Biserica Schimbării la Faţă de iarnă. Catedrala a fost construită în anul 1821. Una dintre particularităţile sale o constituie situarea pe axă longitudinală a ferestrelor cupolelor, care astăzi nu mai există. Totuși, în ciuda originalităţii compoziţiei, monumentul păstrează în mare parte particularităţile arhitecturii moldoveneşti din secolul al XVII-lea ‒ începutul secolului al XIX-lea. Formele sale masive sînt decorate simplu şi elegant. Acestea sînt ornamentate cu colţuri proeminente rotunjite, lezene, friză cu denticuli plaţi, cornişă cu trepte mărunte. La fel sînt ornamentate şi faţadele clopotniţei. Aspectul oarecum greoi al formelor de bază combinat cu un decor fin îi conferă unitate arhitecturală cu catedrala, continuarea articolului citiți aici.

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Sondaj Toate

load