Lumină, unde gravitaționale și aur, asta s-a format în urma primei ciocniri observate de omenire a unor stele neutronice, relatează CNN.
Descoperirea remarcabilă îi va ajuta pe astronomi să pună capăt dezbaterii cu privire la originea aurului și argintului.
Cum se formează aurul? Această întrebare i-a fermecat mii de ani pe alchimiști, iar acum secretul a fost în sfîrșit descoperit. Metale prețioase se formează în urma coliziunii stelelor neutronice, care apoi sînt dispersate la viteze uimitoare în univers, unde în cele din urmă formează corpuri cerești, precum planete și comete, împreună cu praful stelar.
Pînă acum, oamenii de știință credeau doar în teorie că în urma acestor ciocniri cosmice, cu energii extrem de puternice, se formau aurul, platina și argintul, dar acum - pentru prima dată - a fost „filmat” procesul.
Pe 17 august, astronomii din Statele Unite au primit un semnal de la două stele neutronice care s-au ciocnit în urmă cu 130 de milioane de ani.
Impactul, cunoscut drept „kilanova”, a fost atît de puternic încît a scuturat nu numai spațiul, ci și timpul, creînd unde gravitaționale care vibrează universul.
„Acum putem completa cu cîteva detalii puzzle-ul istoriei universului”, a spus Laura Cadonati, purtător de cuvînt al LIGO (Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory) și profesor al Institutului de Tehnologie din Georgia, Statele Unite.
După ce undele gravitaționale au fost detectate pe pămînt, cercetătorii și-au îndreptat telescoapele către acea zonă a universului și au surprins o scurtă o lumină formată în urma coliziunii, sub forma unei explozii de raze gama care a fost observată timp de două secunde. În acea lumină au fost descoperite semnăturile chimice distincte ale aurului, argintului și platinei.
Potrivit The New York Times, studiul publicat The Astrophysical Journal Lettersare 4.500 de autori, din peste 900 de institute mondiale, adică o treime din toți atrofizicienii din lume.
Co-fondatorii proiectului LIGO, Rainer Weiss, Barry C. Barish și Kip S Thorne și-au împărțit în acest an premiul Nobel pentru Fizică.
Ce este o stea neutronică
Steaua neutronică, cu o suprafaţă exterioară solidă (şi chiar cu oceane şi atmosferă) reprezintă cel mai dens obiect solid care poate fi observat, avînd o densitate la nivelul nucleului de cîteva ori mai mare decît densitatea nucleului atomic. O bucăţică dintr-o stea neutronică de mărimea unui grăunte de nisip ar avea o masă mai mare de 500.000 de tone.
Stelele neutronice sînt formate în urma exploziilor unor supernove, care reprezintă finalul „vieţii” unei stele de mărime medie (cu o masă mai mare de 8-20 de ori decît Soarele). Odată ce-şi consumă „combustibilul” nuclear, aceste stele explodează, pierzînd cea mai mare parte a materiei în spaţiu.
Stelele neutronice emană puţină lumină vizibilă, fiind practic imposibil de depistat în cadrul unei căutări neorientate. Majoritatea celor cîteva mii de stele neutronice a fost descoperite pe baza pulsaţiilor radio.
Ce sînt undele gravitaționale
Undele gravitaționale reprezintă un concept lansat de Albert Einstein în 1916, în celebra sa Teorie a Relativității Generale, despre care nu existau pînă anul trecut decît dovezi indirecte. Undele gravitaționale sînt fluctuații în curbura spațiu-timp care se propagă ca niște unde, cu viteza luminii.
Einstein a demonstrat că spațiul nu este un vid în care se produc diferite fenomene cosmice, ci mai degrabă o țesătură pe care a denumit-o spațiu-timp, ce este deformată de gravitație.
În Teoria Relativității Generale, Einstein a oferit o descriere detaliată a modului în care ar trebui să se comporte undele gravitaționale. După detectarea primelor astfel de unde de observatorul LIGO, în 2015, oamenii de știință au putut să verifice în sfîrșit teoria lui Einstein. Celebrul fizician a avut, încă o dată, dreptate.
Adăuga comentariu