Aditivii alimentari: cum sîntem induși în eroare

Aditivii alimentari: cum sîntem induși în eroare

Victor Surugiu

Acum patru ani, pe 5 octombrie, a intrat în vigoare Regulamentul sanitar privind aditivii alimentari, elaborat de Ministerul Sănătății, Familiei și Protecției sociale, împreună cu Centrul Național de Sănătate Publică.

Pînă la adoptarea acestuia, comercianților li se permitea să aplice în practică normele sanitare vechi de 16 ani. Documentul a stabilit noi cerințe față de aditivi, reglementînd întreg ciclul de viață, și consumatorii sperau că în domeniul utilizării ingredientelor alimentare, în sfîrșit, va fi făcută ordine. Însă imperfecțiunea sistemului de reglementare juridică a circulației aditivilor alimentari, controlul slab al participanților pieței și lupta superficială împotriva falsificărilor creează în continuare condiții pentru fraude din partea producătorilor și furnizorilor neonești.

De la acidul boric pînă la agenții de opacizare  

După adoptarea Regulamentului, în Moldova a apărut Lista națională a aditivilor alimentari permiși spre utilizare pe teritoriul țării. Ea conține aproape treizeci de clase funcționale, ce se deosebesc după funcția tehnologică a aditivului alimentar în componența produsului. Printre acestea se numără: îndulcitori, coloranți, conservanți, antioxidanți, emulgatori, agenți de întărire, agenți de umezire, agenți de afînare, agenți de îngroșare și alte clase funcționale.

În această listă pot fi găsite noțiuni noi, care anterior nu erau folosite în industria alimentară. De exemplu, agenți de încărcare, care contribuie la creşterea volumului unui produs alimentar fără să contribuie semnificativ la valoarea lui energetică. Antispumanții, care previn sau reduc formarea spumei.

Pentru prima data a fost introdus termenul de „îndulcitori de masă” – orice preparat dintre edulcoranţii autorizaţi destinați vînzării către consumatorul final ca înlocuitor pentru zahăr. La aditivii alimentari se referă și acidul boric E-284, emulgatorul E-459, agenții de opacizare E-285 și E-445. Totodată, din listă au fost excluși conservanții sulfit de potasiu E-225, acidul formic E-236, antioxidantul sorbat de potasiu E-303, oxidantul stearat de ascorbil E-305 etc.

Din fericire, în listă nu se regăsește aditivul răspîndit pe larg în lume glutamatul de sodiu. Ultimele studii au demonstrat că acestea afectează circa 33% dintre oameni. Acesta poate provoca accese de astm bronșic, dureri de cap sau migrene. În Asia de Sud-Est, unde adăugarea glutamatului de sodiu aproape în toate produsele constituie o tradiție națională, s-a răspîndit o formă rară de glaucom, în cazul căreia tensiunea intraoculară nu crește. Studiile demonstrează că acest potențator de gust contribuie la dezvoltarea maladiei.

În pofida restricțiilor oficiale din țara noastră, nimeni nu poate garanta că unii producător nu utilizează aditivii interziși. Potrivit specialiștilor, în Moldova, ca și în majoritatea altor țări, majorarea volumelor de aplicare a microingredientelor, printre care și aditivii alimentari, depășesc ritmurile de creștere a industriei alimentare. Dacă antreprenorii obțin profit, atunci cumpărătorul aproape întotdeauna pierde.

„Toți acești aditivi se folosesc pentru a ieftini producția din contul materiei prime mai ieftine și economisirii cantității, pentru a crea aspectul exterior, aroma, consistența necesară, gustul și de a majora termenul de păstrare a produsului finit, menționează unul dintre experții noștri. Totodată,valoarea alimentară a producției scade, prin urmare, și beneficiile pentru organism – la fel. Mai există și un alt aspect al problemei: consumatorul moldovean deseori nu știe ce ingrediente sînt utilizate la fabricarea producției alimentare, aceste mărfuri nu sînt promovate pentru publicul larg. Deci nu cunoaște ce impact asupra sănătății lui va avea un aditiv sau altul”.

Toți aditivii trebuie indicați pe etichetă

Problema este acutizată de faptul că, în ultimii ani, în Moldova au fost depistate numeroase cazuri cînd producătorii neonești utilizau aditivi alimentari, pentru a masca produsele necalitative sau învechite. De exemplu, pentru a-i conferi salamului produs din carne de calitate inferioară veche un gust pronunțat de carne se folosește același glutamat de sodiu (E 621) în cantități mici. Regulamentul tehnic din Moldova permite fabricarea unor tipuri de salamuri în general fără carne, adăugînd proteine ieftine din soia, precum și așa-zisa proteină animală, obținută din ligamente și vene transformate în praf.

În ultimul timp, a devenit populară carnea de găină dezosată mecanic. De fapt, este o pastă din rămășițe din carne, vene, ligamente și grăsime de pe oasele și carcasele de găină sau curcan. Toate acestea se trec printr-o sită specială și se obține o pastă din carne cu un conținut sporit de țesuturi și particule mici de oase. E clar că asemenea mezeluri nu vor fi pe gustul fiecăruia. De aceea, unii comercianți folosesc gultamatul de sodiu, pentru a conferi produselor gustul de carne, precum și alte ingrediente dubioase, despre care consumatorul poate nici să nu bănuiască.

După introducerea noului regulament sanitar, puține lucruri s-au schimbat, deși în anexa acestuia este concretizat în ce produse și în ce cantități pot fi utilizate unii aditivi alimentari. În acest context, nu s-au justificat așteptările, legate de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, care deține funcții de control, inclusiv controlul respectării regulilor de etichetare. Nici Agenția pentru Drepturile Consumatorilor nu acționează, la fel ca și centrele de sănătate publică.

Regulamentul sanitar îi obligă pe producători și importatori să indice pe etichetele produselor, destinate consumatorului final absolut toți aditivii alimentari utilizați. Pe lîngă denumirea sau numărul E al aditivului, în mod obligatoriu trebuie să fie prezentă inscripția „consum limitat” sau o indicație mai detaliată privind consumul produsului.

Cerințe separate țin de etichetarea îndulcitorilor. Pe ambalaj se indică termenul „De masă” și inscripția „Îndulcitor pe bază de … ”. Dacă produsul de înlocuire a zahărului conține polioli sau aspartam, este obligatorie prezența avertizării privind evitarea consumului excesiv. Se știe că aspartamul (E951) conține aminoacizi, a căror concentrare influențează asupra sistemului nervos central și asupra ficatului, poate provoca Alzheimer. Totodată, la temperatura de 30 C și mai mult (temperatura corpului omului – 36,6 C), aspartamul se transformă în metanol – otravă. Savanții din RSA au hrănit șoarecii cu aspartam și, în scurt timp, aceștia s-au îmbolnăvit de cancer. În SUA și multe alte țări utilizarea aspartamului este interzisă.

O altă cerință a Regulamentului, care este încălcată cu regularitate în Moldova și despre care trebuie să știe orice consumator, ține de un șir de coloranți admiși spre utilizare în industria alimentară. În cazul în care aceștia sînt prezenți în produs, pe etichetă trebuie să figureze o avertizare: „colorant (denumirea sau numărul) poate avea un impact negativ asupra copiilor și asupra atenției lor”. Asemenea produse alimentare pot fi întîlnite deseori în piețe și magazine fără vreo informație suplimentară pe ambalaj.

Efectul fals

În Moldova este prevăzută o procedură specială de control de stat la utilizarea aditivilor în produsele alimentare. Pentru a obține autorizație de import, furnizorul trebuie să treacă prin cîteva etape, să prezinte un pachet de documente de însoțire și să asigure studiile de laborator al aditivilor. Chiar și în cazul cînd analizele deja au fost efectuate peste hotare și sînt confirmate prin documente.

Importatorii au insistat în repetate rînduri asupra simplificării procedurii, considerînd că pentru aditivii incluși în lista națională și cei admiși în Europa sînt posibile excepții. Însă autoritățile, deocamdată, nu le-au mers în întîmpinare, invocînd experiența multor țări unde este obligatoriu propriul control de laborator al aditivilor importați. Ceea ce e logic: în Moldova cei mai mulți aditivi alimentari sînt aduși de peste hotare. Iar calea lungă parcursă de aceste ingrediente, înainte de a ajunge pe masa consumatorului moldovean, presupune necesitatea unui control suplimentar.

Totodată, precum menționează specialiștii, aditivii alimentari a căror utilizare este reglementată de Regulamentul sanitar trebuie diferențiați de suplimentele alimentare biologic active. Deși în unele cazuri se atestă o similitudine. Sînt cazuri cînd producătorii afirmă: un aditiv sau altul este elaborat în baza componentelor naturale și conține substanțe folositoare. Însă acesta este doar un procedeu de publicitate, declararea unui efect fals din start pe care și-l permit unii participanți neonești ai pieței. Dacă acțiunea medicamentelor este studiată în medie 20 de ani, atunci efectul terapeutic al aditivilor alimentari, inclusiv al celor biologic activi, în general nu este verificat. Nu există informații, date statistice, care să demonstreze acțiunea lor, în cel mai bun caz sînt studiile unor persoane sau încheierile unor clinici.

Însă problema nu constă în existența unui efect pozitiv – la îndoială este pusă inofensivitatea lor. În prezent este interzisă producția unor aditivi alimentari recunoscuți drept periculoși, însă cu ceva timp în urmă aceștia erau folosiți liber în producție și erau consumați inclusiv de copii. Se au în vedere, în primul rînd, produsele populare și ieftine de import cu termen mare de păstrare, care au invadat piețele locale și rafturile magazinelor.

Este evident că sistemul reglementării juridice a circulației aditivilor alimentari, controlul asupra participanților pieței și lupta împotriva falsificărilor trebuie perfecționate. Aditivi sînt mii, producători – sute, iar legea și Regulamentul sanitar în țara noastră, precum demonstrează practica, nu se respectă. Toate acestea le oferă producătorilor și furnizorilor neonești posibilitatea de a recurge la diferite fraude.

 

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

trimite știrea ta

Fiți coautorul nostru! Dacă aveți o știre interesantă împărtășiți-ne-o și nouă!


captcha

Întrebarea zilei Toate

load