X 
Transnistria stiri: 1356
Eurovision stiri: 497

Gîndirea de clip: “oamenii ecranului” în loc de “oamenii cărții”

3 oct. 2017,, 12:10   Societate
18783 1

Fenomenul denumit prin sintagma apărută relativ recent ”gîndire de clip” (sau, mai extins, ”cultură de clip”) se consideră a fi ciuma secolului XXI.

Accelerarea ritmului vieții, dezvoltarea tehnologiilor avansate și, respectiv, sporirea fluxului informativ, necesitatea de a recepționa și procesa un volum de informație foarte mare nu puteau să nu afecteze gîndirea contemporanilor noștri. Creierul supraîncărcat pierde rapid capacitatea de a analiza, a selecta și a decide.

Victimele fenomenului ”gîndirii de clip”

Acum cîțiva ani neurobiologul american Daniel Levitin a publicat cartea “Intelectul organizat: gîndirea în secolul supraîncărcării informaționale”, în care a explicat de ce în prezent oamenilor le este atît de greu să se concentreze.

Conform datelor citate, în anul 2011 americanii consumau zilnic de cinci ori mai multă informație decît în 1986 – ca volum aceasta putea fi comparată cu 174 de ziare. 21 274 de posturi tv produc zilnic 85 de mii de ore de programe originale, dintre care oamenii privesc în medie 5 ore pe zi, ceea ce este echivalentul a 20 de gigabiți de informații foto și video. În fiecare oră, pe YouTube intră 6 mii de ore de clipuri video. Iar în total, din calculele lui Daniel Levitin, între anii 2005 și 2015 omenirea a creat cca 300 de exabiți de date, volum egal cu șase trilioane de romane „Război și pace”.


Creierul uman este apt să facă față unor volume mari de informații, dar funcționarea lui are un preț. Cînd apare necesitatea de a separa datele importante de cele secundare, oamenii se confruntă cu probleme, procesul este unul obositor. Neuronii, a căror vitalitate necesită oxigen și glucoză, se epuizează rapid.

Termenul “gîndire de clip” a apărut la mijlocul anilor 1990 ca răspuns la volumul enorm de informație. În traducere din engleză, clip înseamnă mișcare rapidă, accelerație, un decupaj din ziar, un fragment. Adică gîndirea de clip este un mijloc de a recepționa și asimila informația nu în forma unui text tipărit, cum o făceau oamenii din generațiile precedente, ci în forma unor imagini, fragmente, fapte care nu au legătură, care se succed reciproc ca într-un caleidoscop. Clicurile iraționale pe linkurile din rețea, licărirea nesfîrșită a titlurilor ”agățătoare”, a spoturilor publicitare, a textelor scurte fără o legătură reciprocă, gadgeturile ce prezintă frînturi de informații – toate acestea fac din conștiința noastră una fragmentară, de clip. În consecință, dorind să țină pasul cu ritmul rapid al vieții, omul nu mai pătrunde în sensul informației și recepționează doar fapte superficiale.

Plusurile gîndirii de clip

Există mai multe puncte de vedere asupra fenomenului social-psihologic ”gîndire de clip”. Unii specialiști îl tratează ca pe o boală teribilă a lumii contemporane. Alții consideră că gîndirea de clip nu este o diagnoză, ci un fenomen inevitabil în secolul tehnologiilor informaționale – conștiința omului în mod firesc se conformează epocii. Așa s-a mai întîmplat de fiecare dată în acompaniamentul fricii și al criticii transformărilor care aveau loc.

Jurnalistul american Michael Harris în cartea „Cu toți și cu nimeni. Carte despre noi – ultima generație, care ține minte viața de pînă la Internet ” citează cuvintele venețianului Hieronimo Squarciafico, care, în sec. XV, privind ”copiii contemporani”, se plîngea că apariția cărților tipărite va duce la lenevia intelectului: oamenii vor deveni mai puțin sîrguincioși dacă materia ce urmează a fi asimilată va fi ieftină și accesibilă, iar în capete se va produce un haos neverosimil.

Despre superficialitate și părtinire, venalitate și senzaționalism, degradarea iminentă a reprezentanților elitelor intelectuale se vorbea în perioada apariției formatului gazetăresc. Astfel, scriitorii-naturaliști francezi frații Goncourt susțineau că “ziarul este dușmanul firesc al cărții, așa cum tîrfa este dușmanul firesc al femeilor decente”. Într-una dintre lecțiile sale, Andrei Zorin, profesor la Universitatea Umanitară Rusă și la cea din Oxford, a spus: „Astăzi, din numeroase surse sîntem informați că omenirea intră într-o epocă nouă, că generația tînără are o cultură de recepție fundamental diferită: ea nu are nevoie de texte liniare. Probabil, cultura de azi, în principiu, le creează tinerilor probleme mari în domeniul percepției culturii verbale. Tinerilor contemporani le vine greu să lucreze cu texte verbale. Eu nu doresc să exclam: „Ce grozăvie!” și să-mi smulg părul. Tinerii de azi știu să facă numeroase lucruri pe care noi nici nu știam, nici nu bănuiam ”.

Celebrul futurolog britanic care a prezis apariția Internetului, James Martin, i-a împărțit pe contemporani în oameni de două tipuri. Primul – “oamenii cărții” – primesc informația citind și posedă o gîndire “îndelungată” . Al doilea – “oamenii ecranului” – posedă gîndirea de clip. Avantajul lor constă în răspunsul accelerat și reacția rapidă la orice stimulent și modificare.

Printre plusurile gîndirii de clip se numără și protecția împotriva supraîncărcării informaționale: creierul reciclează informațiile inutile. Capacitatea de a îndrepta atenția de la un subiect la altul permite luarea rapidă a deciziilor, chiar dacă acestea nu întotdeauna sînt bine gîndite. Un astfel de ritm și capacitate de a percepe informația dau un plus de dinamism și posibilitatea de a cunoaște mai multe. Încă un moment pozitiv al gîndirii de clip este faptul că ea dezvoltă multifuncționalitatea. Psihologul american Lari Rosen consideră că latura forte a ”generației Internet” este aceea că oamenii pot concomitent asculta muzică, comunica pe chat, naviga în Internet, redacta imagini foto, munci și învăța.

Minusurile gîndirii de clip

Odată cu apariția Internetului viteza de procesare a informației a depășit cu mult posibilitățile creierului uman. Este clar că intelectul uman nu este capabil să asimileze informația care se înnoiește atît de rapid. În consecință, oamenii cu gîndirea de clip adesea nu sînt capabili să analizeze nici cea mai importantă informație – să evidențieze detaliile principale și momentele-cheie și să ia decizii în baza analizei făcute. Respectiv, omul învață nu să cugete asupra informației, ci doar să o consume.

Conform unui studiu efectuat de Universitatea Umanitară a Sindicatelor din Sankt-Petersburg, pînă la 93% dintre utilizatori nu pot înțelege informația venită din rețea. Majoritatea covîrșitoare nu este aptă să perceapă decît un singur sens, iar dacă informația are mai multe sensuri, este prins cel mai primitiv.

Omul ”de rețea”, susțin specialiștii, este lipsit de memoria de lungă durată. Asemenea oameni devin maleabili în fața manipulării și influenței, deoarece, în acțiunile lor, de cele mai multe ori, sînt conduși de emoții, nu de rațiune. Oamenii cu gîndirea de clip adesea fac cumpărături inutile sau lucruri pe care ulterior le regretă. Un alt mare minus – gîndirea de clip diminuează simțul compasiunii. Oamenii care asimilează zilnic volume mari de informație, în care predomină scene de cruzime și violență, treptat pierd capacitatea de a empatiza cu cineva, devin indiferenți, pierd simțul răspunderii, nu mai sînt afectați de tragediile celor din jur.

Gîndirea de clip este proprie, într-o măsură sau alta, tuturor oamenilor cu un stil de viață digital, însă principalii posesori ai ei sînt elevii și studenții. Profesorii bat alarma: deoarece omul cu gîndire de clip devine capabil să perceapă doar informațiile scurte, elevilor de azi le este complicat să citească operele voluminoase ale clasicilor literaturii, să scrie compuneri, deoarece nu știu cum să construiască o structură narativă.

Din spusele cunoscutului psiholog rus, doctorului în psihologie Rada Granovskaia, generația precedentă a învățat din cărți, a citit literatură clasică, de aceea informația o percepea textual, iar asta contribuia la dezvoltarea gîndirii logice (consecvente). La generația actuală, din cauza volumului de informație și vitezei înnoirii acesteia, creierul nu reușește să construiască un lanț logic, iar informația percepută se uită rapid, lăsînd locul următoarei. Astfel oamenii în etate, adică ”oamenii cărții”, pot rezolva probleme complicate, dar încet. Generația actuală – “oamenii ecranului” – rezolvă repede, însă doar probleme simple, cele complicate îi depășesc.

Specialiștii menționează că mulți reprezentanți ai generației născute în anii 50-60 ai secolului trecut și acum se orientează bine în programul școlar, în timp ce elevii de ieri își amintesc prea puțin din el. Impactul negativ al gîndirii de clip asupra memoriei este confirmat și de experiențele efectuate. În FR a fost efectuat un experiment în cadrul căruia fiecare elev din clasele superioare trebuia să răspundă la 10 întrebări din programul de studii al anului precedent. Rezultatele chestionării au fost de 10%.

Savanții care studiază fenomenul supraîncărcării informaționale susțin că creierul supraîncărcat pierde vertiginos capacitatea de a alege și a decide. În tumultul datelor contradictorii, de multe ori, omului încep să-i scape detaliile, el pierde timpul, încercînd să se concentreze pe fapte nesemnificative și, în consecință, el uită de scopul căutărilor, căci volumul memoriei funcționale a creierului este limitat. Cînd creierul încearcă să consume mai mult decît este în stare, urmează efecte cognitive dăunătoare. Drept urmare, omul poate renunța să mai decidă, să facă o cumpărătură sau să aleagă o călătorie. Specialiștii numesc acest fenomen ”paralizie informațională”.

Cum poate fi combătut acest fenomen

Clar lucru, astăzi sînt prea puțini doritori de a se autoizola de fluxul informațional și de a renunța la bunurile civilizației: să arunce computerul, tableta, televizorul și să plece undeva într-o fundătură. În unele țări au loc antrenamente speciale pentru combaterea gîndirii de clip. Acolo înveți să te concentrezi și să analizezi informația. În SUA dificultatea de concentrare la copii este tratată chiar și medicinal.

În articolul „Google ne face mai proști?” publicistul american Nicholas Carr a recunoscut că, după citirea a două-trei pagini de text, atenția este sustrasă și apare dorința de a găsi o altă ocupație. Sînt efectele gîndirii de clip, iar pentru a lupta cu ele specialiștii recomandă să citim mai multă literatură clasică sau operele filozofilor contemporani. Citirea te ajută să vezi întregul context și-ți oferă posibilitatea să analizezi de sine stătător informația percepută.

Pentru a dezvolta perseverența, începătorilor li se recomandă să seteze, pentru perioada lecturii, deșteptătorul. La început poți face întreruperi la fiecare 10 minute, apoi – la 20, 30 etc. În pauze se recomandă să povestești fragmentele citite și să analizezi acțiunile eroilor, încă mai bine ar fi să conspectezi cele citite, în formă de teze. Dacă nu merge cu cărțile tipărite, pot fi descărcate cărți audio , deși studiile demonstrează că alegerea cea mai bună sînt cărțile tipărite pe hîrtie.

Scriitorul american David Schenk, autorul cărții „Smogul informațional: supraviețuirea în condițiile suprasaturației informaționale”, recomandă să ne antrenăm voința și să rezistăm în fața fluxurilor de informații inutile. Spre exemplu, în pauza de masă sau la o plimbare în parc să nu luăm cu noi iPhone-ul, să nu întrerupem comunicarea cu copilul doar pentru că sună telefonul sau clipește ecranul CP.

Psihologul Larry Rosen și neurologul Adam Gazzaley propun meditații mai dese, exerciții fizice și cognitive (rebusuri, puzzle) și ieșiri în natură. Specialiștii propun introducerea așa-numitor ”zile de descărcare” – fără televizor sau Internet, stabilirea orei ”X”, în care renunți la computer sau la gadgeturi, să zicem, de la 22.00 îți îndepărtezi e-mailul din toate listele de corespondență, limitezi cercul contactelor sociale, lăsîndu-le doar pe cele cu adevărat importante, cel puțin o oră din timpul de lucru o petreci ”offline” și îți sistematizezi timpul petrecut în rețea. Să zicem, răspunzi la mesajele primite sau îți înnoiești pagina pe rețelele de socializare în decursul unei ore la începutul sau sfîrșitul zilei de muncă.

Pentru mulți copii este mult mai atractiv să facă sport, un lucru manual, să construiască… Toate sînt mult mai utile decît șederea în fața computerului, de aceea statul trebuie să acorde atenție reconstituirii infrastructurii educației extrașcolare a copiilor.

Adulților le putem recomanda să petreacă mai mult timp în mijlocul naturii, să practice agricultura, să se străduiască să locuiască în casa proprie, la sol.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?