Europa Unită: provocările timpului și perspective

Europa Unită: provocările timpului și perspective

Veaceslav Matveev

Precum am menționat în materialele anterioare, campania de distrugere a Occidentului, precum și a întregii civilizații europene, a intrat în faza finală.

În prezent nu e un secret că deplasarea prin Europa a gloatelor de emigranți musulmani și africani este un proiect bine motivat și planificat. În spatele lui stau cei care transferă, totodată, resursele financiare și industriale din Europa în China și țările lumii a treia.

Iar acum – Spania …

Să ne amintim ce s-a întîmplat în Europa în ultimul timp. În august, două atacuri teroriste cu utilizarea automobilelor au fost săvîrșite la intervalul de cîteva ore în Catalonia spaniolă.

Pe 17 august, un microbuz a intrat în mulțime pe bulevardul Rambla și a mers cîteva sute de metri. În urma actului terorist au murit 13 persoane, iar alte 100 au fost rănite. Mulți oameni erau în stare gravă. În noaptea spre 18 august, poliția a comunicat despre distrugerea a cinci teroriști în orașul balnear Cambrils, la 120 km de Barcelona. Atacurile din Spania au fost revendicate de gruparea „Stat Islamic”.

Senatorul centrist, președinta Comisiei pentru lupta împotriva jihadismului a Senatului francez, Natalie Gule a declarat: „În fața noastră stă o provocare la scară europeană. Noi trebuie să găsim soluții înțelepte. Pentru că numai pedepsele nu vor soluționa problema. De trei ani lucrăm asupra creării legilor represive, dar, din păcate, arestăm nu chiar multe persoane. Deși, desigur, serviciile noastre previn actele teroriste. Dar, din nefericire, alte acte oricum au loc. Noi vedem asta pe exemplul tragediei din Spania. Noi sîntem neputincioși, pentru că, desigur, nu știm nici locul, nici ora. Și acest caracter al atacurilor este absolut imprevizibil… Știți că sîntem supuși pericolului. Începînd cu atacul de la «Charlie Hebdo», noi reacționăm post factum. Vom interzice cuțitele, din cauza atacurilor în care sînt folosite cuțitele. Apoi vom mai interzice ceva, ce va fi utilizat în noile atacuri. Noi ne aflăm în pericol. Singurul lucru ce s-a schimbat cu adevărat este însăși lupta cu terorismul, precum și organizarea activității serviciilor speciale. Totodată, noi avem întreg arsenalul de norme juridice necesare pentru lupta antitero. Dar noi trebuie să punem la punct procesul de informare, comunicare și, desigur, să lucrăm asupra prevenirii actelor teroriste. Toate acestea rămîn actuale. Trebuie să consolidăm măsurile de securitate în locurile aglomerate, dar, totodată, nu avem de gînd să transformăm în tranșee centrele orașelor noastre. Așa că toate acestea rămîn a fi o problemă extrem de complicată”.

Ştirea despre actul terorist din Barcelona a apărut pe primele pagini ale ziarelor franceze. Prima publicație „Le Figaro”, într-un editorial, a calificat cele întîmplate drept „terorism low cost”, care a lovit drept în inima Europei libere. „Înfrînși la Mosul, strînși la perete în Rakka, dușmanii noștri continuă lupta, inclusiv în Occident, deși aici ei utilizează cu totul alte arme. Din 2014, gruparea radicală „Stat Islamic” i-a chemat pe „ostașii califatului” să se înarmeze cu toate obiectele posibile: pietre, cuțite, mașini… Această ideologie perversă nu va muri în nisipurile Mesopotamiei. Frica cuprinde vechiul nostru continent”, concluzionează autorul editorialului din „Le Figaro”.

În opinia istoricului Jean-Pierre Filiu, Spania a fost mult timp ținta teroriștilor, pentru că ea era baza lor, precum și loc de racolare. Istoricul menționează, în primul rînd, Catalonia, precum și orașele Ceuta și Melilla – semienclave spaniole pe teritoriul Marocului. „Radicalii au atacat Spania”, subliniază „Le Monde”.

Așa-zisa perioadă de „liniște” s-a încheiat pe 17 august curent. Apropo, pe 18 august, la Turcu (Finlanda), un individ a atacat trecătorii. Acesta era un emigrant din Maroc. Țintele lui erau în special, femeile. În noaptea de 18 spre 19 august, în timpul perchezițiilor la Turcu, poliția a reținut încă cinci bănuiți. Asemenea fapte nu sînt singulare.

Recent – pe 15 septembrie, la o oră de vîrf s-a produs o explozie în metroul din Londra (o bombă a explodat într-o găleată lăsată într-o pungă lîngă vagonul trenului), în urma căreia au avut de suferit 22 de persoane. Actul terorist a fost revendicat de gruparea „Stat Islamic”.

Anterior, pe 7 aprilie 2017, în centrul Stockholmului, pe principala stradă pietonală a orașului, Drottninggatan, un camion a intrat în mulțime. Vehiculul s-a oprit doar după ce a intrat în vitrina unui magazin. Au murit cel puțin două persoane, iar mai mulți oameni au fost răniți.

Pe 22 martie, la Londra, un infractor a mers cu mașina pe podul Westminster, a urcat pe trotuar, rănind cîțiva oameni, și a ajuns la Parlament, unde mașina a fost oprită de un polițist. Bărbatul aflat în vehicul l-a rănit pe polițist cu un cuțit și a fost împușcat de un alt polițist. În timpul incidentului au fost răniți cel puțin 12 oameni.

Pe 3 februarie, la Paris, un individ îmbrăcat într-un maiou negru cu craniu cu două macete în mîini strigînd „Allah Akbar” a atacat o patrulă militară, ce apăra ordinea publică lîngă Luvru. Aceste fapte pot fi enumerate la nesfîrșit.

De ce actele teroriste s-au mutat pe peninsula Iberică

Noi vedem că are loc un proces de subminare a păcii și liniștii pe continentul european. În spatele acestui proces stau oameni destul de influenți, reprezentanți ai cercurilor oligarhice, o parte a elitei politice din Europa și elita așa-zisei aristocrații „negre”, care de zeci de ani își dictează condițiile elitelor europene, distrugînd ultimul proiect integraționist. Noi scriam despre el – despre un proiect mesianic și profund mistic.

Acesta prevede crearea pe continent a unui principiu sacral al puterii, în spatele căruia stă vechea Europă aristocratică și organizația ocultă și mistică pe care o conduce Prioratul Sionului. Scopul ei, spre deosebire de planurile guvernului mondial, este înscăunarea pe tronul european al ultimului monarh al Europei.

Însă forțele nu sînt egale, elita „neagră” mondială este mai puternică decît familiile aristocratice europene, de aceea ea distruge cu succes toate proiectele Prioratului Sionului, expediind în Europa un val de teroriști după altul. În prezent, după impulsionarea activității serviciilor speciale ale Italiei, Greciei și Libia, aceasta închide direcția italiană. În acest caz, drept un nou front este anunțată peninsula Iberică. Portugalia și Spania se află în primele rînduri ale luptei cu fundamentalismul islamic. Însă Spania încă este subminată din interior, repetînd varianta Iugoslaviei, or, Iugoslavia era gardianul balcanic al Europei.

Același gardian al Europei acum este Spania. Familia regală a acesteia este discreditată în totalitate. Simultan au loc tentative de distrugere a regatului spaniol și de separare a Cataloniei și Țării Bascilor. Cu siguranță, aceste acțiuni ale guvernului mondial sînt bine planificate și au scopuri clare – de a transforma Insula Iberică în avangarda promovării fundamentaliștilor și teroriștilor.

Elita europeană distruge Europa Unită

Pe acest fundal, este destul de clară poziția elitei britanice, care a decis să scoată țara din UE. Acesta nu este doar ultimul ordin al reginei Elizaveta a II-a, ci este ultima tentativă a britanicilor de a se proteja de ororile teroriste care în viitor vor cuprinde iminent Europa. Pe acest fundal este clară și poziția unui șir de țări din Europa de Est, care au inițiat procesul de distanțare de Bruxelles. Am în vedere Ungaria și Polonia. Ungaria în general și-a închis granițele pentru emigranții din Orientul Apropiat și Africa. Pe această cale se află și Austria. Se cunoaște și poziția dură a Confederației Elvețiene și a Liechtensteinului, aflat în uniune diplomatică cu aceasta.

Însă cea mai dură poziție în această problemă a manifestat-o Polonia. Polonezii și anterior, în majoritatea lor, erau reticenți față noile reguli ale UE. În problemele religiei, problemele de gen, ale susținerii de către funcționari a sancțiunilor împotriva Israelului, care, spre deosebire de europeni, luptă împotriva terorismului de zeci de ani. În acest context este curios faptul că elita europeană liberală și cea libertariană extrem de radicală condamnă demult Israelul, înconjurat de dușmani aprigi. Ea condamnă și guvernul legal al Siriei, care încearcă să se opună atacului agresiv al ISIS și al altor grupări fundamentaliste, dar nu vede lucrurile evidente de sub nas – faptul că și actuala elită politică a Europei distruge cu mîinile sale propriul continent, propria civilizație și propria casă. Aceasta nu va reuși să se ascundă în SUA, Argentina sau Rusia. Prin urmare, ea face acest lucru orbește, fiind ghidată pe această cale de structuri mai bine informate și conspirate. Însă această elită își cîștigă cinstit pîinea. În acest sens nu este clară agresivitatea elitei politice europene împotriva guvernului Poloniei, care nu vrea să participe la acest marasm istoric și suicid politic.  

Politologul rus Gevorg Mirzayan scrie în acest sens următoarele: „Anume din acest motiv, Varșovia practic a organizat o răscoală, pe care unii deja au numit-o contrarevoluție culturală, deoarece Polonia a început să pună accentul pe promovarea uni politici conservatoare, de orientare națională în organizația liberală supra-națională. Polonezii au refuzat să primească refugiați, au elaborat un șir de legi privind înăsprirea controlului statului asupra mass-mediei (care, în opinia unor activiști, este extrem de liberală)”.

Președintele Consiliului European, Donald Tusk (care a fost cîndva principalul adversar al lui Kaczynski în politica poloneză), se opune cel mai mult actualului curs al Varșoviei. Potrivit lui, schimbările politice întorc Polonia înapoi atît în timp, cît și în spațiu, înapoi spre Est.

Astfel, în prezent, în Europa s-a creat o situație politică complicată. Aceasta constă în faptul că actuala elită politică, crescută pe ideile de stînga și înnebunită de planurile sale, este condusă de anumite cercuri în distrugerea Europei Unite. Acest proiect nu a fost creat de ea și nici prelungit de ea. De aceea, conducerea actuală a UE nu are niciun drept să distrugă civilizația, care nu a fost creată de ea, nu este dreptul ei să distrugă ceea ce are rădăcini istorice și culturale vechi.

Proiectul „Europa Unită”

Europa Unită este un proiect foarte vechi. În spatele lui stăteau cercuri aristocratice și intelectuale destul de adecvate și conservatoare din Europa. Jozef Retinger, Richard Coudenhove-Kalergi, Otto von Habsburg, care au creat în secolul trecut o mișcare paneuropeană, nu au dorit să facă din țara lor Sodoma și Gomora. Mișcarea paneuropeană era o structură foarte serioasă, iar în spatele ei erau oameni foarte influenți, impunători. Apărînd vechea aristocrație a Europei, ei nu au sprijinit politicile țărilor Axei (în termenul "axa Roma-Berlin", cunoscut sub numele de coaliția Hitler), iar după cel de-al Doilea Război Mondial a început să creeze o casă unică europeană.

În acest sens vom menționa că ideea unității cultural-istorice și religioase a Europei era înaintată de mulți gînditori și politicieni pe parcursul perioadei moderne și contemporane. Încă Imperiul Austro-Ungar își vedea misiunea nu în cucerirea noilor pămînturi în Asia și Africa și nu în crearea coloniilor peste ocean, ci în crearea unui imperiu european unic federativ. Un adept fervent al federalizării Europei era și marele scriitor francez Victor Hugo. În cadrul celui de-al treilea Congres Mondial de la Paris, desfășurat în august 1849, el afirma: „Va veni ziua cînd noi vom vedea două uniuni gigantice - Statele Unite ale Americii și Statele Unite ale Europei, care, stînd față-n față și consolidîndu-și prietenia printr-o strîngere de mîini peste ocean, vor face schimb de opere de artă, de mărfuri industriale, de creații geniale. Vom vedea cum ei aduc inovații pe globul pămîntesc, combină două forțe infinite – frăția oamenilor și puterea lui Dumnezeu!”

Primul a utilizat termenul de State Unite ale Europei politicianul italian istoricul Carlo Cattaneo. Ideile lui erau similare planurilor lui Napoleon Bonaparte, care la fel era un adept fervent al Europei Unite. La începutul sec. XIX, Napoleon Bonaparte, într-o discuție privată, și-a expus opinia privind perspectivele unui continent unit și a menționat „Statele Unite ale Europei”. El a vorbit despre asta și în 1816, departe de Europa, aflîndu-se în exil pe insula Sfîna Elena. Potrivit lui Napoleon, o Europă creată liber din țări libere este capabilă să se transforme în „Statele Unite ale Europei”.

Alte cîteva gînduri ale acestui mare om despre unitatea europeană: „Unul dintre marile mele gînduri era unirea popoarelor unite din punct de vedere geografic, dar despărțite, fărîmițate de revoluție și politică… Eu am dorit să fac din fiecare un corp unic național”. Iar despre uniunea europeană a națiunilor și popoarelor el a spus următoarele: „Cît de bine ar fi să mergem într-o uniune a popoarelor spre moștenire, în binecuvîntarea secolelor! Doar atunci, după o primă simplificare, am putea visa la o civilizație minunată: unitatea legilor, a moralei, a opiniilor, sentimentelor, gîndurilor și bunurilor materiale. Codul social, curtea europeană unică, moneda unică, unitatea unică de măsură, o lege unică… Toate rîurile sînt navigabile pentru toți, toate mările libere… Întreaga Europă este o familie, astfel că fiecare european, călătorind prin ea, să fie acasă oriunde”.

Dar ideile lui Napoleon, care a aruncat mănușa în fața domniei în Britania a casei bancherilor Rothschild, nu au fost realizate. Practic, obținînd victoria de la Waterloo, el, din cauza trădării mareșalului Grouchy, care a fost cumpărat de familia Rothschild, a părăsit cîmpul de luptă și a plecat pentru totdeauna de pe scena politică a vechiului continent. Dar ideile lui au rămas vii. Acestea au fost preluate de Habsburgi. Vom menționa și o altă circumstanță importantă – această problemă a fost ridicată și de dinastia Romanovilor. În Rusia ea a bulversat mult timp mințile aristocrației și intelectualilor progresişti.

Ideea Europei Unite este discreditată

În general, putem menționa că tabăra adepților acestui proiect era foarte conservatoare și se afla în cadrul unei idei destul de raționale și progresiste. Principalul ideolog al proeuropenilor din această tabără a devenit reprezentantul marii familii aristocratice austriece, contele Richard Coudenhove-Kalergi. În 1923, el a publicat cartea „Pan-Europa”, care a generat o discuție aprinsă despre viitorul continentului european. În prefața la cartea sa Coudenhove-Kalergi a formulat „problema europeană” în felul următor: „Poate oare Europa, fărîmițată politic și economic, să-și mențină pacea și independența dacă ținem cont de forța marilor puteri?”. Drept marile puteri el a menționat Marea Britanie, Rusia, Asia („blocul mongol” în frunte cu Japonia) și America, considerîndu-le ca fiind nu state clasice de tip european, ci „federații continentale” sau „imperii populare”.

 

Richard Coudenhove-Kalergi înțelegea că în condițiile formării imperiilor mondiale de către națiunile europene, nu rămînea altceva de făcut decît de creat o federație unită de la Portugalia pînă la Polonia. În sprijinul ideilor paneuropene s-au pronunțat și politicienii francezi Edouard Herriot și Aristide Brian. Deja în 1924 ei și-au publicat manifestul. Din 1925, ideea Europei unite a fost promovată la Liga Națiunilor. Apoi, în Locarno au fost schițate contururile noii structuri politice.

În 1925, la Viena, a avut loc primul congres continental al mișcării paneuropene. La lucrările lui au participat peste 2 mii de delegați din 24 de țări, inclusiv asemenea politicieni și activiști ca Edouard Herriot Leon Blume, Edouard Deladier și Joseph Pol-Boncourt (Franța), Yalmar Schacht, Carl Wirth, Albert Einstein, Thomas și Heinrich Mann (Germania), Sigmund Freud (Austria) și alții. Steagul oficial al Uniunii Paneuropene a fost o pînză de cer albastru, cu „cruce solară” (o cruce roșie, amplasat într-un cerc auriu de soare). Drept deviză a fost aleasă zicala atribuită Sfîntului Augustin: „In necessariis unitas, in dubiis libertas, in omnibus caritas” („În cele importante – unitate, în probleme controversate – libertate, în toate – bunăvoință și lucruri bune”).

Ulterior, inițiativa Europei Unite a trecut la elita franceză. În 1930 Guvernul francez a publicat „Memorandumul privind organizarea Uniunii Federale Europene”. După război, această idee a fost susținută activ de generalul de Gaulle. El a propus varianta de la Atlantic pînă la Ural, precum și să introducă o parte din Rusia modernă (URSS) în componența Europei, recunoscînd astfel că rușii, ucrainenii, belarușii, moldovenii, lituanienii și alte popoare ale URSS aparțin comunității națiunilor europene. Ce-i drept, nu e clar ce soartă trebuia să aibă cealaltă parte a Rusiei și ce atitudine va avea poporul rus și alte popoare ale fostei URSS. Dar însuși faptul recunoașterii slavilor de est, a lituanienilor, moldovenilor drept europeni a fost destul de progresist în acele timpuri complicate de domnie a cercurilor militariste și a războiului rece alimentat de acestea.

Însă procesul a fost lansat și, într-un final, acesta a condus la crearea noii structuri, care i-a apropiat pe europeni. Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) – o organizație internațională ce reunea industriile cărbunelui, minereului de fier și metalurgică din Franța, RFG, Italia, Belgia, Olanda și Luxembourg, a pus bazele integrării economice în Europa, apoi în Uniunea Europeană.

Însă noi vedem că cercurile care au inițiat crearea unui stat federativ european au văzut în el nu ceea ce văd politicienii radicali din Europa.

Liberalismul radical și libertățile răzlețe, în procesul distrugerii valorilor naționale, religioase, culturale ale Europei, în prezent duc civilizația europeană într-o cu totul altă direcție. Acesta discreditează și distrug ideea Europei Unite create de cele mai bune minți ale lumii europene. Ea trebuia să consolideze națiunile europene în baza vechilor valori tradiționale și să creeze o temelie pentru un stat puternic și influent.

 (Va urma)

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

trimite știrea ta

Fiți coautorul nostru! Dacă aveți o știre interesantă împărtășiți-ne-o și nouă!


captcha

Întrebarea zilei Toate

load