Dacă ne uităm la sursa, din contul căreia există întreaga omenire, atunci e clar că din contul pămîntului. Pămîntul îi hrăneşte pe toţi, şi pe bancheri, şi pe muncitorii de la uzină, dar fără pămînt nu va supravieţui nimeni.
Şi dacă ne gîndim de ce ne-au luat pămîntul, atunci, e clar că pentru a ne face pe toţi săraci şi dependenţi de orice crize controlate.Mulţi oameni încă nu înţeleg că cîndva le-a fost luat cel mai de preţ lucru şi de aceea viaţa lor este atît de grea. Şi acest lucru este pămîntul. Bucăţica ta de Patrie.
Or, pe timpul economiei naturale, banii au o putere foarte limitată. Atîta timp cît ţăranul are o bucată de pămînt, el se poate descurca fără bani şi comercianţi, se poate asigura cu toate cele necesare. Respectiv, pentru introducerea puterii banilor, oamenii trebuiau alungaţi de pe pămînturile lor.
Sustragerea pămînturilor de la oameni era convenabil şi acest lucru avea loc în toate ţările democratice. În loc de pămînt, omului i s-au impus puterea banilor şi l-au determinat să-i dobîndească cu orice preţ, procurînd ulterior mărfuri, pe care anterior le putea obţine direct de pe pămîntul său! Introducerea unui asemenea „intermediar” în munca oamenilor le-a permis comercianţilor şi funcţionarilor prin diferite impozize şi scheme financiare să obţină gratuit o parte din munca oamenilor. Altfel vorbind, să exploateze oamenii, ca pe nişte robi.
Iată, spre exemplu, cum avea loc consolidarea puterii banilor în Anglia:
În sec.XVI a avut loc acapararea pămînturilor de către feudali (conform dreptului puterii) şi alungarea ţăranilor de pe ele. Concomitent, au fost adoptate Legi pentru săraci, care îi trimiteau pe toţi săracii în case de muncă, un fel de hibrid între închisoare şi tabără de concentrare. Pentru hoinăreală oamenii erau marcaţi cu fier fierbinte.
Legile privind săracii reieşeau din faptul că integritatea şi corectitudinea omului se determină nu de respectarea poruncilor creştine, ci de capacitatea lui de a fi în realţii bune cu Zeu banilor. Ţăranul alungat de pe pămîntul său avea de ales –să meargă în robie la manufactură sau direct în închisoare.
Plebeii, foştii ţărani, erau dresaţi în calitate de selugi, soldaţi, supraveghetori, iar la necesitate – în meseiaşi mai calificaţi decît robii.
Puterea banilor a făcut drept inutil creştinismul pentru a conduce poporul, de aceea, acesta a început a fi lichidat rapid. În 1517, preotul Martin Luther a declarat drept incorectă biserica catolică, iar în 1520, a ars documentul papal ce-l excomunica. Luther a chemat printre altele oamenii să nu mai caute bunuri spirituale, ci să caute fericirea în viaţa materială. Aşa a început marea democraţie engleză.
În Rusia a avut loc aproape acelaşi proces, iar în prezent, majoritatea oamenilor nu au pămînt, aflîndu-se în robie adevărată – cumpărînd alimente de provenienţă dubioasă şi trăind în cutii din beton în interiorul oraşelor-monştri, îmbibaţi de murdărie, violenţă şi pericole de diverit gen.
Oamenii, care îşi înţeleg situaţia, îşi recuperează ceea ce le-a fost luat – procură pămînt şi îşi întemeiază propriile moşii de familie: locul unde pot trăi o viaţă cu adevărat fericită, să respire aer curat, să mănînce produse curate şi gustoase şi să obţină linişte inerioară.
Adăuga comentariu