Stridiile franceze vor fi disponibile la vînzare în automate

De la dulciuri şi băuturi, francezii încep să ofere stridii la automate, în speranţa de a vinde mai multe astfel de delicatese în afara orelor de program.

Unul dintre pionierii acestei idei este Tony Berthelot, fermier de stridii, al cărui distribuitor automat de stridii vii de pe insula Île de Ré, coasta de vest a Franţei, oferă o gamă variată de cantităţi, tipuri şi dimensiuni de stridii, 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămînă.

Fermierii de stridii francezi merg pe acelaşi drum ca alţi producători de alimente proaspete, care odată găzduiau tarabe de-a lungul şoselelor pentru ore întregi, dar acum folosesc automate.

”Putem veni la miezul nopţii, dacă dorim, dacă avem poftă de stridii. sînt excelente şi foarte proaspete”, a declarat pentru publicaţia Reuters Christel Petinon, un client care şi-a petrecut vacanţa pe insulă.

Dispozitivul frigorific din Île de Ré, unul dintre primele şi cu panouri de sticlă, astfel încît clienţii să poată vedea ce cumpără, este în mare măsură similar cu cel care oferă gustări şi băuturi în gări şi clădiri de birouri din întreaga lume.

Clienţii folosesc cardul bancar pentru acces, deschizînd uşa pentru a alege dintr-o gamă de dimensiuni şi tipuri de stridii.

Berthelot, fermier de stridii de treizeci de ani, o consideră o sursă suplimentară de venit, mai degrabă decît o alternativă la punctele de vînzare normale, cum ar fi pieţele alimentare, pescării şi supermarketuri. ”Am simţit ca şi cum am fi pierdut o bună parte din vînzări atunci cînd închidem”, a declarat el.

Vînzarea de stridii de la automat se bazează pe mai mult decît o atitudine deschisă din partea consumatorilor. Stridiile vii care nu sînt păstrate suficient de reci sau sînt depozitate prea mult timp fără apă de mare pot provoca otrăviri alimentare atunci cînd sînt deschise.

Familia Berthelot spune că aparatul este popular în rîndul generaţiei mai tinere, obişnuite să cumpere de pe internet şi neperturbată de absenţa unui vînzător.

Fermele de stridii reprezintă cea mai mare industrie a acvaculturii din Franţa şi reprezintă una dintre cele mai mari valori economice din punct de vedere al fructelor de mare cultivate în Uniunea Europeană.