Întîlnirea cu Dodon lîngă ultimul ”zid al Berlinului” din Europa

Întîlnirea cu Dodon lîngă ultimul ”zid al Berlinului” din Europa

Anghelina Taran

Pe 27 iunie președintele Moldovei, Igor Dodon, a fost oaspete al Clubului internațional de presă „Rezonanța socială” («Социальный резонанс»), a cărei ședință a avut loc pe malul Nistrului, la cîțiva metri de apă (la Holercani).

Întrevederea a fost destul de simbolică, deoarece principala temă de discuție a șefului statului cu jurnaliștii a fost conflictul transnistrean, ce a avut loc pe Nistru. Dar nu au fost trecute cu vederea nici alte teme actuale. La discuție a participat și cunoscutul politolog german, specialist pe Europa de Est, Alexandr Rahr.

Despre scopul strategic

- Scopul strategic spre care trebuie să mergem, principala mea sarcină în funcția de președinte este păstrarea și consolidarea statalității Republicii Moldova. Cuiva poate să-i pară că acestea sînt niște lucruri banale și iluzorii, dar credeți-mă, noi trăim timpuri complicate. Lupta geopolitică regională, acea ruptură ce are loc acum în regiune creează foarte multe provocări pentru viitorul statalității Moldovei. Pe ce se ține ea? Eu mi-am stabilit pentru mine patru momente de bază care mi-ar putea permite să păstrez și să consolidez statalitatea.

Primul – reintegrarea țării și soluționarea problemei transnistrene. Eu am declarat în repetate rînduri că Moldova fără Transnistria nu are viitor, la fel ca și Transnistria fără Moldova. Noi trebuie să negociem. Cred că la baza înțelegerii noastre ar putea sta cîteva principii. Neutralitatea. Fără acordul Tiraspolului și al locuitorilor din Transnistria Moldova nu poate intra în niciun bloc militar. Și această neutralitate trebuie recunoscută, de dorit, printr-o decizie a ONU, așa cum a fost în cazul altor țări. Și al doilea moment principial – să oferim Transnistriei dreptul la autodeterminare, dacă Moldova își va pierde în viitor statalitatea, or, problema transnistreană a apărut din cauza unirii, românilor etc.

Al doilea moment principial pe care se bazează și se consolidează statalitatea moldovenească este patriotismul și tradițiile noastre. Dacă noi nu ne vom respecta și nu vom ști cine sîntem, dacă tinerii se vor considera români, dacă la noi majoritatea cetățenilor, să nu dea Domnul, peste o anumită perioadă vor dori să se unească cu altă țară, atunci noi nu vom păstra statalitatea. De aceea, eu insist asupra interzicerii mișcărilor unioniste în Moldova. Trebuie să facem ca în România. La ei este interzis să se vorbească despre faptul că o parte a României trebuie să fie moldovenească, iar o parte din Transilvania – ungurească. Acest lucru este interzis prin lege. Aceasta se pedepsește cu închisoare. Același lucru trebuie făcut și la noi. Opiniile pot fi diferite, dar nici partidele politice, nici la nivel de politică de stat, acest lucru nu trebuie admis categoric. Există foarte multe lucruri ce urmează a fi făcute în această privință. Anul acesta, în premieră în Moldova, în noiembrie, noi vom prezenta filmul documentar în trei episoade „Istoria Moldovei”, în toate orașele țării.

Al treilea moment principal pentru păstrarea statalității este o economie puternică și echitatea socială. De doi-trei ani la rînd, unele forțe spun că trebuie să ne unim cu România pentru că acolo pensia e mai mare și funcționează Centrul Anticorupție, iar în Moldova se pare că nu funcționează. Pentru a combate aceste argumente, avem nevoie de o economie puternică și de echitate socială. Dar cu actuala majoritate parlamentară noi nu vom obține acest lucru. Trebuie create locuri de muncă, dar nu să stăm la Bruxelles cu mîna întinsă după 100 de milioane de euro. Săptămîna trecută Rusia a anulat datoria Kîrgîzstanului de 0 de milioane fără condiții. De ce să ne umilim pentru 100 de milioane de euro în fața celor care îți pun condiții în detrimentul statalității tale și intervin în politica internă – de exemplu, privind sistemul electoral. Eu le spun celor din majoritatea parlamentară: „Băieți, ridicați-vă din genunchi”.

Al patrulea moment – opolitică externă echilibrată. Ce s-a întîmplat la noi în ultimii 7-8 ani? O deviere spre integrarea europeană. În toți acești ani noi vedem autorități proeuropene și autorități antirusești. În ultimele șase luni eu încerc să echilibrez politica externă a țării. Am restabilit relațiile cu Rusia, am reușit. E greu, pentru că Parlamentul și Guvernul blochează, organizează scandaluri cu expulzarea diplomaților, iar acum ei vor să interzică transmisiunea unor emisiuni ale posturilor rusești. Ei fac acest lucru pentru că nu le place că noi încercăm să echilibrăm situația. Dar noi sîntem condamnați să fim prieteni cu toți, altfel, vom fi rupți în bucăți. Dacă vom tinde politic să devenim parte a UE, atunci acest lucru va avea loc fără Transnistria, cel mai probabil, fără Găgăuzia. De aceea, pe 3 aprilie noi am semnat un memorandum, eu am depus o cerere de obținere a statutului de observator la EurAsEc. Cînd vorbesc cu europenii, ei spun – „Aveți dreptate”. Trebuie să fim prieteni și cu unii, și cu alții. Altfel nu putem merge înainte.  

E posibil oare să soluționăm aceste patru probleme sau să obținem progres în soluționarea lor cu actuala majoritate parlamentară? Desigur, nu vom reuși. Dar scopul meu este să fac așa ca în toate aceste probleme, unde e posibil, să facem un salt înainte, pornind de la situația politică internă complicată și ca la anul, la alegerile parlamentare, toate forțele sănătoase să obțină suficientă susținere în parlament pentru o mișcare mai rapidă înainte.

Despre Traian Băsescu

- Dacă Traian Băsescu ar fi avut cetățenie moldovenească, astăzi el ar fi fost lider de partid. Este un mare pericol pentru statalitatea moldovenească, deoarece el intră în politica moldovenească pentru a crea o mare aripă unionistă, reunind sub el toți unioniștii. În parlamentul moldovenesc ei niciodată nu au fost mai mulți de 12-15 persoane și ei nu erau uniți.

Băsescu a încercat să intre în politica moldovenească pe fereastră. Dar noi (în primul rînd, eu ca președinte) am făcut tot posibilul (pentru că așa cum a fost planificat de cercurile unioniste la București și aici – de Timoti) ca să închidem această ferească și ca acest plan să nu fie implementat. Ce va fi mai departe vom vedea. Deocamdată, ținem piept în instanțe. Ar putea apărea întrebarea – de ce ne reușește blocarea lui în instanțe? Pentru că foarte mulți dintre judecători înțeleg că numirea unui sau altui judecător este de competența președintelui. Eu nu spun că noi exercităm presiune asupra lor. Noi nu-i presăm, dar ei înțeleg că trebuie să încerce să respecte legea. Deocamdată nu toți înțeleg, dar cu timpul vor înțelege.

Despre relațiile cu Transnistria

- Eu sînt singurul din primele persoane oficiale din Moldova care l-am felicitat pe președintele Transnistriei cu ocazia alegerii lui în funcție. Nimeni nu a făcut acest lucru timp de 25 de ani. Eu știam că vor fi foarte multe critici. Dar eu am făcut acest lucru pentru că oamenii din stînga Nistrului și-au ales liderul. Eu respect alegerea lor. Am avut o întrevedere bună pe 3 ianuarie la Bender, iar a doua – aici.

Cînd vorbim despre soluționarea problemei transnistrene, trebuie să înțelegem că există două lucruri conceptuale – reglementarea politică și momentele curente care îi frămîntă pe locuitorii ambelor maluri ale Nistrului. Haideți să începem cu lucrurile simple – problemele curente. Cînd ne-am întîlnit cu Krasnoselski în ianuarie, noi am stabilit opt puncte (patru din partea lor și patru – din partea noastră).

Ei au cerut soluționarea problemei comunicațiilor, numerelor de înmatriculare a vehiculelor, recunoașterea diplomelor universitare și dosarele penale. Noi am cerut soluționarea problemei școlilor (tarifele pentru școlile cu predare în limba moldovenească sînt de 2-3 ori mai mari decît cele pentru alte școli din regiune); terenurilor agricole amplasate după șoseaua de la Dubăsari (circa 6 mii de proprietari de pămînt nu au acces la terenuri), despre deschiderea podului peste Nistru la Gura Bîcului și despre accesul persoanelor oficiale pe malul stîng al Nistrului (ei trebuie să solicite permisiunea de intrare, în timp ce față de persoanele oficiale din Transnistria nu există asemenea măsură).

Toate aceste patru probleme au fost incluse în procesul verbal anul trecut la Berlin. Dar, din păcate, de atunci nu s-a făcut nimic. Ce am obținut eu în această perioadă? L-am invitat pe premierul Filip și pe spicherul Candu și le-am spus: „Noi avem poziții și viziuni diferite pe multe probleme, dar haideți să avem o poziție comună în privința Transnistriei”. Și noi am am ajuns la o înțelegere: la finele lunii mai am înaintat propuneri privind numerele transnistrene – vom oferi părții transnistrene accesul la registrul pentru introducerea datelor. Așa ceva nu a existat niciodată.

Noi am propus soluții pentru recunoașterea diplomelor universitare transnistrene și, pînă la 1 august, pentru legătura telefonică. În schimb, am cerut soluționarea problemei terenurilor și școlilor. Transnistrenii solicită suplimentar să soluționăm problema căii ferate, pentru a putea importa carburanți prin Slobodca. Parțial, printr-o hotărîre de guvern, li s-a oferit această posibilitate. Pentru prima dată în ultimii 7-8 ani am obținut o poziție comună a președintelui, premierului și spicherului în privința Transnistriei. Sîntem gata să mergem mai departe. Deocamdată, așteptăm măsurile de răspuns de la colegii de pe malul stîng al Nistrului.

Despre reglementarea politică

- Aici situația este mai complicată. Există poziția conducerii transnistrene, care insistă asupra independenței. Din punct de vedere politic, îi înțeleg. Ei au avut un referendum în 2006, de aceea ei nu pot vorbi despre reîntregire. Dar trebuie să privim lucrurile pornind de la situația actuală. Aflîndu-se între Moldova și Ucraina, cum vedeți independența Transnistriei? Nu va fi un al doilea Kalininigrad. Singura șansă pentru viitor e să stabilească cu cine. Cu Ucraina nu au șanse.

Eu i-am spus lui Krasnoselski, iar anterior și lui Șevciuk: „Voi trebuie cumva să vă legalizați. Haideți să ne gîndim cum să facem acest lucru”. Eu am vorbit despre un stat federal și am elaborat conceptul lui. În privința reglementării politice, la Chișinău, deocamdată, sînt opinii diferite. Dar eu cred că în cîteva săptămîni sau luni vom avea o poziție comună.

Eu văd soluționarea problemei transnistrene în felul următor: să lăsăm Transnistriei tot ce are azi, cu excepția unor aspecte comune. Un stat comun prevede o graniță comună, un sistem bancar și fiscal (să nu existe, de exemplu, diferite accize pentru automobile) și principii comune ale sistemului judiciar. Lor le rămîne parlamentul, guvernul, președintele, bugetul, drapelul, imnul, stema lor. În plus, dreptul la autodeterminare, dacă Chișinăul va dori Marea Unire sau aderarea la NATO. Dar partea transnistreană este categoric împotrivă.

Despre posturile vamale comune

- Sînt împotriva apariției posturilor comune dacă acestea vor înrăutăți situația agenților economici, persoanelor fizice și bugetului Transnistriei. Am convins Guvernul (a fost adoptat un proiect de lege) să majoreze valoarea mărfurilor introduse în Moldova de persoanele fizice – de la 300 la 800 de euro, pentru că în Transnistria este o limită de 1000 de euro. Partea transnistreană a explicat că acolo sînt alte pierderi bugetare. În martie am vorbit că va veni consilierul prezidențial Elena Gorelova pentru a vedea ce putem schimba în legislație și vom accepta.

Aceste posturi vamale comune, în primele 4-5 luni, nu fixează nimic. Apoi același timp – doar exportul. Iar agenții economici transnistreni nu trebuie să vină la Chișinău după certificate vamale. Peste un an poate vom ajunge să vedem ce importă.

Despre afacerile interne ale „RMN”

- Cheltuielile Transnistriei constituie $ 200-250 milioane pe an, venituri proprii - $ 100-120 de milioane, cel mult $ 150 de milioane. Adică deficitul constituie circa 50%, care este acoperit din contul asistenței rusești și a faptului că nu achită consumul de gaze. Apropo, locuitorilor din Cocieri și Molovata Nouă li se propune gaz de trei ori mai ieftin dacă vor accepta cetățenia transnistreană.

Iar facilitățile pentru o anumită categorie de întreprinderi în ultimii 2-3 ani au constituit 0 de milioane. Sînt de acord, este chestiunea voastră internă, atîta timp cît nu ține de datoriile „Moldova-Gaz”. Dar cît se poate, ca în ultimii ani să vorbească că la Chișinău toți sînt pentru NATO și toți sînt români pentru a convinge Rusia să aloce alte 0 de milioane? Au trecut 25 de ani. Haideți să ne înțelegem și să reîntregim țara. Este poziția mea.

Despre oaspeții din FR

- La 30 iunie, în Moldova vine o delegație foarte reprezentativă (condusă de reprezentantul președintelui FR pe probleme de afaceri, Boris Titov) 10 oameni de afaceri mari din Federația Rusă. Ei dețin active ce depășesc de cîteva ori PIB-ul Moldovei. Cei mai mulți dintre ei vin în țara noastră prima dată, la invitația mea. În această zi vom avea o întrevedere cu ei și membrii Consiliului economic de pe lîngă președinte. Fiecare dintre ei își va prezenta întreprinderea, iar sîmbătă se vor întîlni toată ziua cu agenți economici, pentru a examina proiecte concrete. Dacă Vadim Nikolaevici va veni la Chișinău, cred că acest lucru va fi binevenit.

Apropo, eu i-am propus ca în toate delegațiile oficiale ale președintelui RM să fie incluși și reprezentanți ai Transnistriei. Ei au participat în noiembrie-decembrie trecut la ședința Comisiei interguvernamentale moldo-ruse. Atunci, pentru prima dată au fost prezenți reprezentanți ai Transnistriei și Găgăuziei. Peste două săptămîni plecăm la Minsk.

Despre „democrați”

- Eu traduc în viață consecvent și clar tot ce le-am promis alegătorilor – și în privința prieteniei cu Federația Rusă, și a organizației EurAsEc, și a antiunionismului, și în multe altele. În privința lui Vladimir Plahotniuc eu am spus-o și îmi mențin opinia – businessul trebuie să se ocupe de afaceri pe ambele maluri ale Nistrului, iar politicienii – de politică. Plahotniuc este lider al Partidului Democrat, care controlează majoritatea parlamentară (60 de mandate). El nu agreează unele inițiative ale președintelui. În particular, pe 27 iunie eu am rechemat proiectul Strategiei securității naționale (documentul a fost elaborat de Timofti și o echipă de experți de la NATO), deoarece acolo era evidentă activitatea pentru cooperarea cu NATO. Eu cred că pentru Moldova acest lucru nu este avantajos. Sînt convins că majoritatea parlamentară a Partidului Democrat nu agreează nici acest fapt.

Cred că PDM-ului nu-i place că noi soluționăm problemele cu Rusia, de aceea l-au provocat pe Putin prin expulzarea diplomaților, în speranța că din nou vor fi blocați exportul și migranții, deoarece crește ratingul președintelui Dodon. Iar în joc sînt alegerile parlamentare. De aceea, lupta politică este și va fi. Pentru a fi pe placul Europei și SUA, se fac anumiți pași, dar la ce bun e retorica antirusească?

Eu am scris pe Facebook, sub o poză cu cireșe publicată de Dumitru Diacov: „Dumitru Gheorghevici, unde se exportă cireșele?” El a răspuns: „În Federația Rusă”. – „Iată vedeți? Dar Dvs. nu vreți să mergeți acolo”. Ei înțeleg totul. Dar noi avem agenda noastră, pe care o vom respecta, în orice condiții. Desigur, va exista presiune și din interior, și din exterior. Dar noi știam în ce luptă ne implicăm. Poporul ne-a oferit o șansă, iar noi o folosim spre binele lui. Pe mine m-a angajat la lucru poporul Moldovei și eu răspund în fața poporului.

Despre poziția mediatorilor internaționali

Anul trecut a fost făcută o declarație istorică a OSC pentru ultimii 8 ani, care a fost semnată de 58 de țări, inclusiv FR, care spune clar despre integritatea teritorială a Republicii Moldova, că Transnistria este în componența RM. De aceea, poziția internațională e una. Anul acesta m-am întîlnit de cîteva ori cu Putin și la fiecare întrevedere am vorbit despre Transnistria. Am discutat și cu Grigori Karasin de la MAE. Am vorbit și despre o frontieră unică. Ei sînt de acord cu asta.

În 2002 un document privind frontiera a fost semnat de Ucraina, Rusia, Moldova, dar Lițkai, din partea Transnistriei, atunci nu a semnat. În 2015 trebuia instalat un punct de control la frontieră. Șevciuk a solicitat amînarea după alegeri. În privința terenurilor ne-am înțeles cu Krasnoselski că de mîine reprezentantul raionului Dubăsari se va întîlni cu administratorul lor și începem soluționarea problemei. Mergem încolo, dar acolo tractoarele transnistrene deja lucrează. Ne spun că deja au semănat. Pînă atunci nu semănau.

În general, poziția mediatorilor internaționali e una. Dar pentru un salt – reglementarea politică – marii actori geopolitici încă nu sînt pregătiți. Îmi pare că și Chișinăul nu e gata. Pentru asta e nevoie de o altă majoritate parlamentară. Nu trebuie să fie un loc geopolitic, dar o poziție consolidată în interior, lăsînd în spate toate divergențele. Deocamdată, la nivel de guvern și parlament eu nu am avut cu cine discuta despre aceasta.

Toți așteaptă întîlnirea dintre Tump și Putin pe 6 iulie. Dar vor ajunge ei oare să discute despre această regiune sau vor rămîne undeva în Siria, nu se știe. De aceasta la fel depind foarte multe, deoarece soluționarea problemei transnistrene este în formatul „5+2”. Eu cred și am vorbit despre asta și la Bruxelles, și la Moscova, că e convenabil și Occidentului, și Estului – să arate o istorie de succes, că undeva s-a obținut o înțelegere. Și asta se rezolvă foarte repede.

Lîngă ”ultimul zid al Berlinului” din Europa

Alexandr Rar: În presa germană acest loc unde ne aflăm acum se numește ”ultimul zid al Berlinului” din Europa. Este foarte important să ne aflăm aici, pentru că Europa s-a unit. Lumea noastră se schimbă brusc și trebuie să înțelegem în ce direcție se schimbă. În anii 1990, după destrămarea Uniunii Sovietice, toți, în general, vedeau un singur vector – spre lumea occidentală unită. Și Rusia tindea încolo, apropo, și dorea să devină membru al NATO, al Uniunii Europene. Elțin a spus acest lucru în repetate rînduri la Bruxelles. Atunci s-a creat impresia că nu există alternativă acestei lumi unipolare, unde America îi protejează pe toți, UE înflorește și se extinde.

În anii 2012-2013, în Est a apărut un fel de Uniune Economică Eurasiatică. Țările care au intrat în ea au înțeles că ele nu vor fi primite niciodată în UE. Și au început să creeze un spațiu economic eurasiatic, o uniune care, posibil, va crește, ajungînd să fie ceva asemănător cu Uniunea Europeană.

Dar aceste două blocuri, în loc să înceapă negocierile și cooperarea, au început imediat să se împungă. În Ucraina s-a produs o catastrofă, pentru că s-au ciocnit interesele forțelor externe. Uneori mi se pare că politicienii înțelepți din Moldova trebuie să facă tot posibilul pentru ca aceasta să nu se repete niciodată aici. În 2014 Ucraina a fost pusă în fața dilemei. Dar asta e imposibil. Mi se pare că toți actorii externi trebuie să înțeleagă că Moldova ar putea oferi exemplu altor state cum trebuie să coopereze și cu Uniunea Eurasiatică, să obțină avantaje economice, și cu Uniunea Europeană, unde la fel sînt foarte multe atracții.

Voi, moldovenii, trebuie să vă conștientizați rolul istoric pe care trebuie să-l jucați la hotarul dintre cele două lumi, dar poate chiar trei. În niciun caz nu trebuie să deveniți sau să rămîneți un obiect geopolitic. Trebuie să deveniți subiect și să soluționați singuri aceste probleme foarte importante. Și o întrebare, desigur, președintelui – cum vede el posibilitatea de a convinge Occidentul și Estul că trebuie să meargă împreună și să vadă acest nou concept al Europei comune de la Vladivostok pînă la Lisabona?

Despre relațiile cu Estul și Vestul

- Eu am vorbit puțin mai devreme că Moldova e sortită să aibă relații bune și cu Estul, și cu Vestul, a continuat Igor Dodon. Orice înclinare bruscă va conduce la un colaps politic intern și va fi o catastrofă pentru statalitatea Moldovei. Eu cred că acest lucru îl vor înțelege și alții. Dacă nu în acest parlament, atunci în următorul. Noi trebuie să le spunem europenilor: „Nu insistați asupra valorilor voastre etc. Noi vrem să fim prieteni cu voi, dar ținînd cont de interesele noastre”.

Federația Rusă spune: „Noi avem nevoie de o țară prietenă în persoana Republicii Moldova. Pentru noi e important ca ea să rămînă neutră, reîntregirea țării și mișcarea mai departe cu această situație echilibrată”. Eu cred că acest lucru e real și avantajos și pentru Putin în viitorul lui mandat prezidențial, și pentru Occident. Eu am vorbit despre asta cu Juncker, Mogherini și Tusk în februarie curent.

Deocamdată, nu este clară poziția americanilor. Ei sînt ocupați cu alte chestiuni. Cel mai mare pericol pentru noi toți este că există forțe care doresc să instaleze pe Nistru o frontieră a NATO. Eu nu vreau ca Moldova să devină carne de tun în lupta geopolitică dintre marile puteri. Dar dacă politicienii moldoveni cu statul social redus vor ceda țara NATO, în pofida opiniei majorității cetățenilor, atunci aici vom avea război. Dar noi nu vom înghiți acest lucru, precum nu vom înghiți nici unirea cu România. Președintele Moldovei, Dodon, este garanția că acest lucru nu se va întîmpla. Dar eu nu exclud că cineva are intenția de a instala aici frontiera NATO. Independența Transnistriei este primul pas spre granița NATO pe Nistru. Moldova reunificată este garanția că NATO nu va fi pe acest mal.

Despre încredere

- Funcționarii moldoveni, de 25 de ani, semnează documente cu transnistrenii, iar ulterior refuză să le îndeplinească. De ce transnistrenii trebuie să aibă încredere în președintele Dodon?

- Aceeași întrebare mi-am adresat-o și mie cînd am încercat să restabilim relațiile cu partenerii ruși și cu alții. Din păcate, în acești 25 de ani, și în politica internațională, și în cea internă, deseori politicienii moldoveni și-au „înșelat” partenerii. Pot să spun că voi fi altfel. Cel mai probabil, unii din Transnistria nu vor crede în asta.

Dar eu cred că situația e de așa natură, că noi trebuie să tindem unul spre altul. Oamenii se țin de cuvînt cînd găsesc soluții reciproc avantajoase. Eu înțeleg de ce se tem locuitorii Transnistriei, iar liderii politici se tem să schimbe retorica politică, pentru că ei au venit cu ajutorul ei la putere. Dar eu cred că noi ne mișcăm destul de repede spre înțelegerea ce e avantajos acolo. Moldova nu va fi iubită forțat în Transnistria. Trebuie să găsim ceva cu ce să o interesăm. De ce acest lucru ar putea fi interesant pentru businessul lor? Pentru că ei vor să activeze pe piețele externe, să se legalizeze. De ce aceasta ar putea fi interesant pentru locuitorii lor? Pentru că ei vor obține toate garanțiile sociale, libera circulație peste hotare etc. De ce acest lucru ar trebui să fie în folosul elitelor politice? Pentru că nu vor fi represiuni, dosare penale. Cînd vom construi toate acestea, vom demonstra, atunci totul se va contopi.

Deocamdată, în 2017-2018 noi nu vom putea soluționa toate acestea, dar nu trebuie să distrugem toate punțile. Cineva a încercat să facă acest lucru cu mine. Asta, probabil, era necesar pentru a putea vorbi mai ușor cu Rusia. Eu i-am propus lui Krasnoselski: „Haideți să vă ajut. În cadrul unei întîlniri pe care o voi avea vu Vladimir Vladimirovici în acest an să vorbim despre o poziție comună. Haideți să mergem împreună în Europa, unde aveți o problemă majoră”. În structura exportului transnistrean, anul acesta, 55% a fost în Uniunea Europeană, datorită acordului semnat de Moldova cu UE. Ați obținut posibilitatea de a exporta, dar v-ați asumat obligația de reformare a sistemului fiscal (trebuie introdusă TVA) etc. Eu știu că nu veți face acest lucru pînă la 1 ianuarie. Iar dacă va apărea taxa, atunci veți avea probleme la întreprinderile voastre și veți pierde locurile de muncă. Haideți să soluționăm aceste probleme.

Despre aniversarea unirii în 2018

- Pentru ca asemenea incidente să nu mai existe, după următoarele alegeri parlamentare, noi vom interzice prin lege mișcările unioniste în Moldova. Pentru a soluționa această problemă de principiu, trebuie să modificăm legea. Apropo, încă în 2012, cînd eram deputat independent, am înregistrat în Parlament Proiectul de lege cu privire la mișcările unioniste. Cînd, la începutul anilor 1990, forțele proromâne au adoptat Constituția, am adăugat că „problema pierderii și menținerii statalității se soluționează la referendum”, adică am plasat direct în Constituție mecanismul de distrugere a statalității. Așa ceva nu există în niciun alt stat.

Pentru unioniști anul 2018 este o dată principială, cînd ei au acaparat cu forța acest teritoriu pe 27 martie 1918. Ei se pregătesc de această aniversare și noi ne pregătim, ideologic. Lozinca cu care am ieșit la alegerile trecute – „Moldova are viitor” – va fi actuală și la anul. Unioniștii locali nu au nicio șansă. Cîți bani au fost investiți în ultimii 20 de ani în aceste mișcări unioniste și cîți oameni se consideră români în Moldova? Conform ultimului recensămînt, făcut tot de români – doar 7%.

Am pregătit un decret care declară anul 2018 în Moldova an al lui Ștefan cel Mare.

Despre sistemul electoral mixt

- Noi insistăm asupra a patru momente principiale – locuri pentru Transnistria, unde locuiesc circa 300 de mii de cetățeni ai Moldovei. Acești oameni pot vota, iar noi le vom oferi acest drept. Cineva spune: de ce vă trebuie sistemul mixt dacă socialiștii și așa vor obține majoritatea parlamentară? În condițiile actualei resurse administrative și politicii promovate de Occident în timpul campaniei electorale, socialiștii se află la limita obținerii a 50 de mandate. Occidentul nu insistă asupra actualului sistem electoral, pentru că, în acest caz, în Parlament vor ajunge socialiștii, democrații și cei de dreapta (se vor uni toți împreună). Și ei vor face tot posibilul ca socialiștii să obțină 50 de mandate, dar nu 51. Iar ceilalți vor intra în coaliție, cum va indica Washingtonul. Așa a fost în ultimii nouă ani.

Ce se întîmplă în sistemul mixt? PSRM va obține 51 de mandate pe liste de partid și pe circumscripții uninominale într-un tur (dar nu două), unde cîștigă cel care a acumulat mai multe voturi. Partidele de stînga – promoldovenești – la alegeri, inclusiv la Chișinău, au obținut locul întîi. Ele vor putea fi unite în Parlament. Desigur, e riscant. Dar, pe de o parte, noi le-am promis alegătorilor acest lucru. Pe de alta – ne este avantajos din punct de vedere politic.

Dar merită, oare, să schimbăm sistemul electoral?

Alexandr Rahr: – Sînt absolut de acord cu ceea ce a spus președintele. Este o decizie internă a țării, poporului și elitelor ce conduc acolo. La noi, în Germania, unde am crescut și votez, este cel mai corect sistem electoral. Noi alegem o persoană din circumscripție pe care o cunoaștem personal, care poate locuiește pe aceeași stradă, la care ulterior putem veni, iar el ne-ar putea reprezenta în parlament. Și apoi votăm pentru unul dintre partide (adică – e sistem mixt), pentru că noi trăim într-un stat în care partidele joacă un rol foarte important. Ele îi mobilizează pe oameni, scriu programe, ceea ce nu poți face de unul singur. De aceea, pentru democrație trebuie să găsim un echilibru între oamenii pentru care îi cunoști și îi votezi și partide. În Germania nu există probleme cu democrația.

 

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Comentarii Adăugați un comentariu15 comentari

Ионел 30 iun. 21:37

Парламент Румынии объявил национальным праздником 27 марта, день окончательной оккупации Бессарабии Румынией в 1918 году. Объединенческая истерия в Бухаресте продолжается.

Последние четверть века, используя любые возможные способы, – политические, дипломатические, учебно-воспитательные, культурные, пропагандистские, через СМИ и т.д., – Бухарест пытается внушить мысль о том, что молдавское государство – это ничто иное, как временное образование, и что молдавского народа не существует, а наша страна должна войти в состав Румынии. В рабства .

555 30 iun. 18:56

CМИ, интересно то, что у людей, умеющих ПРАВИЛЬНО мечтать - т.е. во имя общего блага, а не в угоду своим корыстным интересам - желания сбываются!

555 30 iun. 18:49

Светлана, Вы плохо читали данную статью. И.Н. Додон "за" взаимовыгодные отношения как с Востоком (включая Россию), так и с Европой. "Иначе нас разорвут", по его словам. Это первое. Второе. Как может Приднестровье присоединить Молдову, будучи НЕПРИЗНАННЫМ государством? Никак. Другое дело, что при теперешнем проевропейском и антироссийском правительстве Молдовы, которое в угоду требованиям Запада потихоньку рушит производство Молдовы и т.д., Приднестровье сильно рискует, если войдет в Молдову...

Светлана 30 iun. 16:06

Почему Приднестровцы должны присоединяться к Молдове ? Пусть Молдова присоединяется к Приднестровью : если уж И.Додон , как называет себя : пророссийский президент . Пусть докажет свою преданность России .

сми 30 iun. 13:51

СКАЗОЧНИК ---создающий произведения по преимуществу на сказочные сюжеты , проповедь ,наставлять,показывать ,приказывать ,Скоро этому обману будет конец ,Сочинитель или рассказчик сказок -- И,Додон,

Mai multe

Adăugaţi Comentarii

captcha

trimite știrea ta

Fiți coautorul nostru! Dacă aveți o știre interesantă împărtășiți-ne-o și nouă!


captcha

Întrebarea zilei Toate

load