Odată cu apariţia crizei financiare, numărul angajaţilor a scăzut simţitor, dar volumul de muncă nu s-a redus, ba chiar s-a mărit, astfel angajaţii existenţi s-au văzut în postura de a face faţă situaţiei.
Drept urmare termeni precum burnout sau sindromul de oboseală cronică, au intrat în vocabularul usual.
Pentru mulţi, echilibrul între viaţa profesională şi cea personală a rămas, în cele mai multe cazuri, la statutul de aspiraţie.
Cum se reflectă încărcătura tot mai mare pe umerii angajaţilor existenţi, pentru care nu mai este o noutate statul 12 ore cu ochii în calculator? În secolul trecut, în Statele Unite era popular sloganul „opt ore muncă, opt ore relaxare”. Acest echilibru, la care s-a ajuns în acea perioadă datorită activităţii sindicatelor, este ameninţat, potrivit observaţiilor făcute de jurnaliştii de la Financial Times; iar criza a avut un rol major în această ecuaţie.
Timpul suplimentar de lucru este determinat de presiunea sarcinilor de lucru asociată cu activitatea opţională suplimentară. Totuşi, potrivit cercetării, în timpul orelor petrecute peste programul de lucru se obţin cele mai bune performanţe, angajaţii citind e-mailurile necitite (39%), revizuind sarcinile finalizate sau viitoare (41%) şi citind materiale pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele sau aptitudinile profesionale (38%).
Un alt studiu, publicat în 2012 de Agenţia Europeană pentru Securitate şi Siguranţă la Locul de Muncă, dezvăluie că 51% dintre angajaţii europeni găsesc stresul drept „obişnuit” la serviciu. Mai mult, aproximativ o treime dintre ei sînt afectaţi de depresia legată de muncă şi de burnout. Iar acest fenomen se reflectă nu doar asupra dezechilibrelor din viaţa angajaţilor, dar şi asupra productivităţii companiilor: costul zilelor lipsă de la birou ajunge la 94 de miliarde de dolari anual la nivel european.
Psihologul Bogdan Lucaciu descrie cîteva dintre primele semne pe care le manifestă angajaţii care sînt epuizaţi sau stresaţi din cauza serviciului. „În prim-plan sînt semne ale depresiei: tulburări de somn, oboseală accentuată resimţită, stări de anxietate - foarte frecvent autoidentificate drept atacuri de panică (terminologie «la modă», mai ales în rîndul populaţiei educate de pe pe Google), schimbări bruşte de dispoziţie, tulburări ale libidoului. Dar, în fapt, adesea într-un plan doi simptome ale depresiei descrise mai sus apar din accentuarea unor trăsături de personalitate preexistente, accentuate de situaţiile de la muncă.”
Stresul angajaţilor creează nu doar necesitatea de noi terapii, dar şi pieţe întregi: una care beneficiază deja de nevoile din ce în ce mai mari de echilibru ale angajaţilor este a suplimentelor alimentare. „La congruenţa dintre piaţa de farma şi piaţa terapiilor alternative de wellbeing, segmentul suplimentelor alimentare menite să ajute consumatorii să facă faţă stresului şi oboselii acumulate este, cu siguranţă, domeniu în creştere, ca rezultat al ritmului din ce în ce mai alert al vieţii de zi cu zi, ce împinge consumatorii către căutarea de soluţii care să le îmbunătăţească viaţa”, observă Ioana Cebuc, marketing manager al Prisum International Trading.
În prezent, există diferite politici ale angajatorilor contemporani pentru a scădea presiunile resimţite de angajaţi: orarul flexibil, posibilitatea de-a lucra parţial de acasă prin internet (acolo unde e posibil), transportul angajaţilor, întîlniri creative (nu neapărat clasicul „team building”), participarea gratuită la cursuri de formare (de limbi străine, de perfecţionare profesională, de cultură generală), asigurările scumpe de sănătate, abonamente pentru săli sau terenuri de sport, cantine sau baruri în instituţii şi multe alte facilităţi şi stimulente.
În plus, menţinerea personalului înalt specializat este un obiectiv al angajatorilor, mai ales în condiţia deficitului de personal. Trainerul şi managing partnerul Vision Consulting, reprezentanţa firmei unei companii care oferă acest tip de servicii, consideră că programele pentru bunăstarea a angajaţilor (wellbeing) sînt văzute de către angajatori deopotrivă ca o necesitate, pentru relaxarea lor, cît şi ca un instrument de motivare.
„Performanţa la locul de muncă este direct proporţional cu gradul de fericire a unei persoane. Deci angajatorii încep să fie atenţi la fericirea oamenilor din organizaţie, pentru că la final de an să fie fericiţi cu toţii.”
Adăuga comentariu